Cele două calităţi ale lui Ducu Bertzi în raport cu Radio România, cea de membru al Consiliului de Administraţie şi cea de jurnalist, sunt într-o "incompatibilitate cu statutul de colaborator al fostei Securităţi ", a declarat András István Demeter, Preşedinte Director General al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR).

Într-un interviu acordat site-ului paginademedia.ro, şeful radioului public a subliniat că, până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile în acest sens, nu se poate lua o decizie.

Cât despre iniţiativa legislativă privind renunţarea la taxa TV, "n-ar fi recomandabil să ajungă nici la televiziune şi nici la radio".

"În momentul acesta ne aflăm în situaţia în care CNSAS s-a adresat Curţii de Apel. Deci nu există o hotărâre definitivă şi irevocabilă în acest sens. Până la momentul clarificării definitive şi irevocabile a situaţiei, legea nu prevede anumite sancţiune aşa că Preşedintele Director General al Radioului nu are niciun instrument”, a spus András István Demeter.

“Domnul Ducu Bertzi este cel care va trebui să-şi analizeze propriul său trecut, propriul său prezent şi propriul său viitor şi să ia o decizie în consecinţă. Am avut o discuţie telefonică cu domnia sa şi l-am rugat ca în proxima şedinţă a Consiliului de Administraţie să ne facă o informare”, a mai spus acesta.

În situaţia în care Curtea de Apel va da o sentinţă clară referitor la statul de colaborator al fostei Securităţi, preşedintele Radio România poate lua măsuri doar în  privinţa calităţii de jurnalist a lui Ducu Berţi.

“În perspectiva celei de-a doua calităţi, de membru în Consiliul de administraţie, în primul şi în primul rând, cei care l-au nominalizat şi în al doilea rând, cel care l-a numit, adică Parlamentul României, poate să ia o astfel de decizie”, a precizat András István Demeter.

În interviul acordat paginademedia.ro, Preşedintele SRR a mai vorbit despre recenta evaluare a şefilor din Radio, despre posibilitatea construirii unui nou sediu şi despre consecinţele eliminării taxei radio.

Carmen Andronache: Ce s-ar întâmpla dacă s-ar renunţa la taxa radio?

Oriunde s-a renunţat la contribuţia cetăţeanului, venitul a fost suplinit din sursă bugetară şi la noi ar trebui, într-o astfel de situaţie, să se apeleze la o soluţie asemănătoare.

Acest lucru ar avea tot felul de consecinţe precum: renunţarea, închiderea, disponibilizarea, o ofertă mult mai sărăcăcioasă, o proastă informare ş.a.m.d. În foarte multe ţări unde s-a făcut acest pas au dispărut orchestrele şi corurile radiourilor, au dispărut activităţile culturale, cum ar fi teatrul radiofonic s.a.

Eu cred că o asemenea politică de constrângere, până la urmă, ar avea efecte dezastruoase în privinţa ofertei, şi mai ales în România, unde în prezent încă funcţionăm pe un sistem al priorităţii locului de muncă şi nu a priorităţii rezultatelor. De aici, este foarte firească concluzia că, având în vedere cutumele noastre, o constrângere de natură financiară ar însemna prezervarea angajaţilor, plata salariilor ş.a. Toate acestea ar consuma foarte mult din resurse şi ar mai rămane foarte puţin sau nimic pentru ceea ce într-adevăr ar trebui să asigure ca resursele respective să fie şi productive.

Carmen Andronache: De curând au existat nişte discuţii legate de taxa pentru televiziune…

András István Demeter: Este dreptul oricărui parlamentar, până la urmă, şi chiar obligaţie să aibă iniţiative legislative. Punctul nostru de vedere, pe care ni l-am exprimat la cerea Guvernului şi a Parlamentului, a fost că taxa radio-tv, analizată pe plan European, traversează o perioadă de schimbări, dar în majoritatea ţărilor această taxă există pentru serviciile publice de radio şi televiziune.

Sunt câteva ţări care au şters respectiva taxă şi, mai nou, au asumat cheltuielile prin bugetul de stat. Nimeni nu ştie unde va duce acest lucru, dar, oricum, premisele sunt destul de sumbre pentru că în ţările, cum ar fi Ungaria, unde s-a luat o astfel de decizie, la scurt timp, a urmat şi schimbarea întregului sistem şi s-a creat o enorm de mare dependenţă politică a canalelor publice de media, televiziune şi radio. Iar eu cred că acest lucru nu este de dorit în România anului 2011, după cum n-ar fi de dorit nici în România viitorului.

În spaţiul public a fost o dezbatere mai aprinsă legată de Televiziunea Română, nu şi de Radioul Public. De ce credeţi că s-a întâmplat acest lucru?

Iniţiativa legislativă vizează deocamdată televizunea. Este dreptul iniţiatorului, până la urmă, eu nu am căderea să comentez de ce şi ce a avut în cap iniţiatorul când a formulat astfel iniţiativa legislativă. Am folosit cuvântul deocamdată pentru că eu cred că dacă cumva această ipoteză ar trece, într-un mod firesc, ar ajunge şi la noi. Subliniez ideea că n-ar trebui sau n-ar fi recomandabil să ajungă nici la televiziune şi nici la radio.

Ducu Bertzi este cel care va trebui să-şi analizeze propriul său trecut, propriul său prezent şi propriul său viitor şi să ia o decizie în consecinţă

Ducu Bertzi, membru în Consiliul de Administraţie, este suspectat de CNSAS că a colaborat cu fosta Securitate.  În prezent, Consiliul a cerut Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea de colaborator al fostei Securităţi a cântăreţului. Ce măsuri veţi lua având în vedere funcţiile pe care acesta le ocupă în cadrul radioului public?

Domnul Ducu Bertzi are două calităţi în raport cu radioul public: jurnalist şi membru în Consiliul de Administraţie. Cele două calităţi au fost dobândite în timp, în etape diferite, prin două căi diferite: cea de membru în Consiliu de Administraţie prin hotărârea Parlamentului şi votul Parlamentului, iar cea de jurnalist, prin concurs.

Ambele calităţi, într-adevăr, sunt într-o incompatibilitate cu "statutul de colaborator al fostei Securităţi". În momentul la care discutăm noi, însă, ne aflăm în situaţia în care, cum aţi precizat şi dumneavoastră, CNSAS s-a adresat Curţii de Apel. Deci nu există o hotărâre definitivă şi irevocabilă în acest sens.

Până la momentul clarificării definitive şi irevocabile a situaţiei, legea nu prevede anumite sancţiune aşa că preşedintele director general al Radioului nu are niciun instrument.

Domnul Ducu Bertzi este cel care va trebui să-şi analizeze propriul său trecut, propriul său prezent şi propriul său viitor şi să ia o decizie în consecinţă. Am avut o discuţie telefonică cu domnia sa şi l-am rugat ca în proxima şedinţă a Consiliului de Administraţie să ne facă o informare.

De ce este nevoie de această informare? Unu - pentru că suntem colegi, doi - pentru că într-o şedinţă din toamna anului trecut, Consiliul de administraţie, în unanimitate, a aprobat o hotărâre prin care am şi trecut la aplicarea prevederilor legale privind incompatibilităţile stabilite de lege între a fi jurnalist la Radio România şi fost colaborator al Securităţii.

În urma acestei hotărâri, ne-am adresat CNSAS, am transmis lista tuturor membrilor, a conducerii şi a managementului de vârf şi a celorlalte nivele, pentru a se face verificările.

Am şi primit răspuns. Pentru domnul Ducu Berţi am primit răspuns că el se află încă în cercetări. Înţeleg eu că acest rezultat nu este răspuns la solicitarea Radioului, ci este răspuns la o solicitare mai veche a unei alte entităţi.

Deci noi încă nu am primit răspunsul la cererea noastră, dar cred că o să îl primim şi noi. Asta este motivul pentru care consider că domnul Ducu Bertzi are obligaţia morală de a face o astfel de informare în Consiliul de Administraţie.

Cum veţi proceda dacă, într-un final, Curtea de Apel va da o sentinţă clară că Ducu Berţi a colaborat cu fosta Securitate?

Din momentul acela, iarăşi, problema are două abordări. Eu pot să abordez problema doar din perspectiva Ducu Bertzi - jurnalist la Radio România- şi voi lua măsurile care se impun, pentru că s-a dovedit incompatibilitatea, dacă asta e ipoteza.

În perspectiva celei de-a doua calităţi, de membru în Consiliul de Administraţie, în primul şi în primul rând, cei care l-au nominalizat şi în al doilea rând, cel care l-a numit, adică Parlamentul României, poate să ia o astfel de decizie.

SNR ar trebui să ne confere un statut de client special, la banii pe care îi plătim

Spuneţi-mi câteva obiective, clare, punctuale şi foarte importante pentru Radio, anul acesta.

În primul rând, problema comunicării şi a marketingului. Deci, trebuie clarificat acest lucru, pentru că este un mare ansamblu, în prezent, în care nu sunt valorificate, până la urmă, acele produse, fie că vorbim de cele pe care le poate oferi Radio România, fie că vorbim de instituţii partenere (organizaţii naţionale sau internaţionale), fie că vorbim pur şi simplu de ascultători.

Tot legat de acest domeniu, componenta de cercetare a activităţii de marketing lipseşte cu desăvârşire. Din punct de vedere tehnic, este extrem de important să vedem, să reconsiderăm relaţia noastră cu SNR-ul - cu Societatea Naţională de Radiocomunicaţii - cu care suntem într-un raport contractual, care ar trebui să ne confere un statut de client special. Adică, la banii pe care îi plătim, ar trebui să avem un tratament aferent.

Ar fi normal ca la orice problemă care apare, aceştia să sară ca arşi şi să o rezolve. Motiv pentru care am creat un grup de lucru la nivelul celor doi preşedinţi directori generali şi la nivelul managementului de vârf, care să comunice şi să încerce să dezmorţească o anume relaţie contractuală, amorţită, în timp, datorită rutinei.
Din punct de vedere tehnic, la fel de importantă este problema valorificării moştenirii noastre, prin digitizare, sau numerizare, cum se mai numeşte. Este vorba de arhivă.
Chiar dacă le digitizezi şi transformi totul, suportul original trebuie păstrat.

În privinţa aceasta avem o reuşită şi anume aceea de a fi obţinut un spaţiu, lângă CNSAS. Un loc extraordinar, similar cu hala pe care şi-au amenajat-o colegii de la CNSAS, urmând ca să facem investiţiile necesare şi ca până la sfârşitul acestui an acest spaţiu să fie capabil să găzduiască acel tezaur a cărui valoare nici nu cred că am putea-o estima.

Cât la sută din acest tezaur a fost digitalizat deja?

Proiectul a fost pornit în 2008 şi a fost eşalonat pe 15 ani. A fost lansat în 2008, s-a început în 2009, deci, e ca la noi.
Dar eu ce constat acum, că faţă de estimările iniţiale, ritmul a fost mult mai mare şi dacă reuşesc să mai aloc resurse materiale şi umane am putea reduce la 7-8 ani. Acum studiem în ce măsură vom putea continua în acest ritm sau chiar vom creşte acest ritm. Nu vreau să vă spun un procent, pentru că este un volum atât de mare, cred că nimeni nu ştie exact ce e acolo...

Mai devreme sau mai târziu, Radioul va avea nevoie de un nou sediu

Nu în ultimul rând, avem o mare problemă în privinţa clădirii în care ne aflăm. În recenta şedinţă a Consiliului s-a ales varianta construirii unui nou sediu. Motivele sunt multiple. E o clădire îmbulinată, cu risc seismic ridicat, e o clădire concepută şi construită într-o anumită epocă, într-un mileniu trecut, dar fenomenul radiofonic, ca şi multe alte fenomene, s-a dezvoltat spectaculos în ultimii ani, iar această clădire este departe de a se putea numi contemporană, nemaivorbind de un viitor.

Mai devreme sau mai târziu, Radioul va avea nevoie de un nou sediu. Dacă Consiliul de Administraţie ar fi optat pentru mai târziu, asta ar fi însemnat multe şi mari investiţii în acest sediu. Asta ar însemna să îngropi banii în consolidări şi în reconstrucţia şi în refuncţionalizarea şi în modernizarea a ceva despre care ştii, că în câţiva ani de zile va trebui oricum părăsit.

Cum veţi proceda, veţi cumpăra un nou spaţiu?

Sunt mai multe abordări posibile. Căutăm un teren care să răspundă nevoilor sau încercăm o părăsire a acestei clădiri temporară şi construirea unui nou sediu şi revenirea. Cam astea sunt cele două mari posibilităţi.

Ceea ce însă trebuie subliniat şi este foarte clară şi fără echivoc preocuparea noastră a tuturor este aceea că radioul din Berthelot, un simbol până la urmă, a fost şi va trebui să rămână. Soluţia prin care putem păstra acest simbol este ca acea parte care nu este deloc afectată, vechile şi frumoasele studiouri de concerte, să rămână în oricare dintre ipoteze. Chiar dacă radioul, ca activitate administrativă şi teritorială şi tehnică îşi va găsi un loc în altă parte, aceste studiouri să rămână aici, să fie dezvoltate şi să se transforme într-un centru de cultură a Radiodifuziunii Române, răspunzând astfel şi unor nevoi ale Capitalei - nu prea sunt săli de concerte.

Deocamdată visăm, dar acest vis începe să prindă şi nu numai contur, ci să aibă şi elemente concrete. În acest mandat noi nu vom reuşi să finalizăm, dar trebuie să lăsăm moştenire urmaşilor noştri în ale mandatului o chestiune bine pregătită, astfel încât ei să n-o ia de la zero şi s-o poată continua.

Cum veţi atrage mai mulţi bani din zona publicităţii având în vedere faptul că Radio România Actualităţi este printre primele posturi ca audienţă?

Strategii avem, problema nu este însă doar a radioului, este a unui fenomen pe plan european. Vorbim de vânzarea, în general, de publicitate. Ca să putem avea într-adevăr o strategie, şi nu una teoretică, am făcut un prim şi foarte important pas.

Începând de anul trecut din noiembrie, suntem membri plini ai unei asociaţii europene cu foarte lungă tradiţie în această materie - EGTA. Această asociaţie te ajută în a nu inventa roata sau mersul pe jos, pentru că problemele nu sunt doar ale tale.

Astfel, cred că la terminarea contractului pe care îl avem de câţiva ani cu firmă CLIR Media, care ne asigură vânzarea de publicitate, să fim pregătiţi printr-o altfel de abordare pentru a veni în real sprijin celeilalte părţi ca să ne poată vinde publicitatea.

Contractul cu CLIR Media va expira la sfârşitul acestui an. Ceea ce este clar şi incontestabil, de când există acest contract, încasările din publicitate sunt mult mai mari decât au fost atunci când le-ai făcut în self mode.

Se pune problema internalizării vânzării de publicitate?

În nici un caz. Dacă ai avea talentul, ai avea resursele şi formatorii, atunci o astfel de internalizare ar putea să fie productivă în 15 ani. Aşa că nu cred că e o investiţie deşteaptă.

Şefii de la marketing şi comunicare au fost schimbaţi de pe poziţii

Recent, conducerea radioului a decis ca şefii să fie reevaluaţi. De ce?

Evaluarea şefilor din Radio are loc deja de câţiva ani cu o regularitate semestrială, deci întregul management, din şase în şase luni, într-un anumit sistem, prezintă anumite rapoarte şi, pe cale ierarhică, aceste rapoarte sunt evaluate.

Acum, la şedinţa Consiliului de Administraţie din 23 februarie, s-a adoptat noul regulament de concurs şi de evaluare a activităţii manageriale, care schimbă datele problemei.

Cum?

Am elaborat un regulament, l-am aprobat în Consiliul de Administraţie în luna decembrie. Se introduce în două mari etape. O perioadă pilot care este anul 2011 până în 2012, inclusiv, timp în care evaluările, pe modelul evaluărilor manageriale, vor avea loc semestrial. Astfel, din semestru în semestru, atât regulamentul, cât şi criteriile de evaluare se pot perfecta, ca atunci când trecem în etapa a doua, din 2012, să fie un sistem care să răspundă nevoilor pentru care am creat acest instrument.

Dar, concret, vor fi nişte rapoarte, se vor da nişte teste?

Nu. La sfârşitul primei sesiuni de evaluare, care urmează foarte curand, se vor stabili criteriile, atât generale, cât şi specifice pentru următoarea perioadă şi se vor numi evaluatorii, respectiv contrasemnatarii. Aceştia vor funcţiona, în decursul celor şase luni, ca nişte monitori. Aşa că ei nu sunt puşi într-o situaţie nouă la momentul evaluării în care... "Aoleu, trebuie să evaluez, dar nici nu ştiu despre ce şi ce ar fi trebuit să cunosc sau pe cine evaluez".
Criteriile generale ţin, până la urmă, de fişa postului şi de atribuţiile fiecărui salariat cuprinse în fişa postului.

În urma recentei evaluări, aţi luat ceva măsuri?

Da, au fost evaluaţi sub limita de trecere, să zic aşa, doi şefi de serviciu, cărora, conform legii, li s-a oferit altă funcţie de execuţie.

Despre ce serviciu este vorba?

Păi, este Serviciul marketing şi Serviciul comunicare. (Nota red.: este vorba de Camelia Teodosiu, şef serviciu marketing şi de Mădălina Neacşu, şef serviciu comunicare)

Cei doi vor trece pe o treaptă ierarhică inferioară?

Nu. Până acum ei aveau calitatea de manager şi, începând de ieri au trecut la câte o funcţie de execuţie, pentru că au, totuşi, o experienţă de câţiva ani în domeniu.

Pe ce funcţie de execuţie?

Analist, cred, la colectivul Strategie.

Sursa foto: Alexandru Dolea, Radio România