Vânzările ziarelor din Japonia au fost afectate în ultimul an doar de dezastrul natural, care a afectat lovit ţara, şi nicidecum de criza financiară sau de evoluţia tehnologică.
Potrivit cifrelor World Association of Newspapers, 92% din populaţia Japonia citeşte presa. Pentru că, explică specialiştii, japonezii au încredere în presă, iar ziariştii scriu şi pe pereţi, la propriu, dacă e nevoie.
Nu e de mirare că în ţara asiatică se află trei dintre cele mai vândute cotidiene de pe planetă.
Pentru România, după cum veţi vedea, cifrele sunt de domeniul SF:Cotidianul cu cele mai mari vânzări din Japonia şi din lume este Yomiuri Shimbun. Publicaţia distribuie zilnic în medie 13,5 milioane de exemplare, ediţia de dimineaţă şi de seară cumulate, potrivit unei analize AFP. Cotidianul are vânzări mai mari decât toate ziarele din Marea Britanie la un loc. Conform AFP, care citează Asociaţia Publisherilor şi a Editorilor, în Japonia au fost vândute în 2011 zilnic, în medie, 48,3 milioane de copii.
Vânzările cotidienelor din ţara soarelui răsare sunt extrem de mari într-o lume în care printul supravieţuieşte cu greu. În cealaltă parte a planetei, în Statele Unite, ziarele sunt închis pe capete şi alte câteva nume mari (San Francisco Chronicle şi Boston Globe) au probleme financiare grave.
Cum se explică succesul?
„Ziarele beneficiază de o mare încredere a publicului. Majoritatea tinerilor iau informaţii de pe internet, însă sursele sunt ziarele. În situaţia aceasta, nu cred că ziarele vor dispărea”, a declarat Mitsushi Akao, lector în jurnalism la Universitatea Meiji.
Pe lângă aceasta, atuul Japoniei este modelul de business, diferit faţă de alte ţări. Mai precis, industria de print se bazează pe sistemul de distribuţia direct acasă la cititori. În plus, ziarele încearcă din răsputeri să menţină încrederea publicului. Mai ales ziarele locale care încearcă să păstreze o strânsă legătură cu cititorii. Datorită acestei conexiuni, după cutremurul şi inundaţiile care au lovit Japonia anul trecut, japonezii din zonele afectate s-au îngrămădit să citească ziarele.
Când tsunamiul a lovit nord-estul Japoniei, în luna martie anul trecut, tipografia ziarului local Ishinomaki Hibi Shimbun a fost şi ea inundată. Cotidianul s-a trezit în faţa unuia dintre cele mai importante evenimente din istorie, dar fără să aibă vreo modalitate de a tipări. Prin urmare, jurnaliştii s-au apucat să-şi scrie articolele de mână pe hârtii uriaşe de mărimea unor postere. Acesta este exemplul perfect al legăturii create între ziar şi cititorii lui.
„M-am întâlnit cu jurnaliştii chiar în noaptea tragediei şi am discutat ce să facem. Am considerat cu toţii că orice ziar local şi-ar pierde scopul dacă ar fi refuzat să-şi facă treaba într-un moment în care comunitatea este în criză”, a explicat Hiroyuki Takeuchi, redactor-şef la publicaţia Ishinomaki.
Jurnaliştii au luat hârtie şi creion şi s-au apucat să scrie pentru publicul lor: situaţia fiecărei zone, programele pentru raţie şi informaţii medicale. Şi pentru că liniile de distribuţie erau de asemenea distruse, reporterii au mers până la centrele de evacuare, unde se refugiaseră victimele tsunamiului, şi au prins în perete ziarul lor.
Yukie Yamada (44 de ani), unul dintre supravieţuitorii dezastrului: „Toţi oamenii din adăpost se îngrămădeau în fiecare zi lângă peretele pe care se afla ziarul şi citeau fiecare articol. Ziarul ne-a oferit exact ce aveam nevoie să ştim”.
Ziarele au fost distribuite în acest fel timp de şase zile, până când liniile de electricitate au început să funcţioneze, când junaliştii au început să printeze publicaţia la o imprimantă de birou.
„Ziarul nostru a fost publicat de către victime pentru victime. Orice s-ar întîmpla, noi trebuie să ne informăm comunitatea. Aceasta este misiunea unui cotidian lovit de un dezastru natural”, a închiat Hiroyuki Takeuchi.
Sursa foto: JapnTimes.co.uk
Comentarii
da, japonezii citesc presa, la cati oameni merg cu transportul in comun este normal. dar ziarele nu sunt ca la noi, sunt structurate altfel. cultura in sine este diferita, ei au ramas si cu reviste si romane intregi de manga. care toate sunt foarte ieftine, lumea citeste ziarul cumparat si il lasa in metrou, de ex.