Tolontan: Am informaţia că vor fi publicate înregistrări cu discuţii purtate între mine şi oameni cu care am vorbit despre Gala Bute

„Asistăm la o nouă formă de vînătoare a presei şi de intimidare a angajaţilor statului să nu mai discute cu ziariştii”, scrie Cătălin Tolontan pe blogul său, într-o postare sub titlul Insolvenţa democraţiei: vor apărea înregistrări cu ziarişti făcându-şi meseria? El scrie că are informaţii potrivit cărora ar urma să fie publicate înregistrări în care jurnalistul vorbeşte cu diverse persoane despre Gala Bute.

„E un risc democratic să te ocupi cu înregistrarea jurnaliştilor cînd îşi exercită meseria şi să le faci publice convorbirile din cursul documentării profesionale. Dacă vor apărea cu adevărat, ele n-au fost realizate cu galena de către un detectiv particular, avînd în vedere locul unde s-au purtat convorbirile.”, a scris Tolontan pe blogul său.

CLOSE

Discuţiile ar fi avut loc în instituţii publice „şi nu pe holuri, nu la ţigară, nu la toaletă trăgînd apa ca să acopere microfoanele, aşa cum făcea judecătorul Mustaţă cînd îşi scîrbea complicii că mai uita din cînd în cînd să apese pe buton după ce trecea pe la WC!”, a mai spus el.

Jurnalistul vorbeşte şi despre o „semnificaţie bună” dacă înregistrările vor apărea în presă. „Nici măcar SUA nu au publicat discuţiile dintre ziarişti şi Edward Snowden, declarat pericolul public #1. Pînă şi cu unul acuzat de trădare naţională jurnaliştii au avut privilegiul de a discuta în secret, fără ca asta să pară duşmănos nimănui”, scrie Cătălin Tolontan.

Ce scrie jurnalistul în postarea sa: 

Am mai multe motive să fiu optimist şi să am încredere:
1. Dacă băieţii le fac publice, vor dovedi cît de supravegheaţi sînt jurnaliştii şi cît de incomode sînt investigaţiile lor. (...)
Sînt zeci de oameni şi multe instituţii cu care am vorbit în aceşti trei ani în care urmărim cazul. Niciodată n-am crezut că putem fi înregistraţi, dar asta e!
Pe 2 decembrie 2013, nu existase nici o comunicare între noi şi DNA dacă cineva e atît de bolnav să-şi imagineze că ziariştii influenţează sau dictează măsurile procurorilor!, conducerea DNA se exprimă clar printr-o ordonanţă în privinţa fraudei din Gala Bute.

(...)Hai, domnule preşedinte, mergeţi mai departe, de ce să nu mergeţi? Mai ales că într-un punct aţi fost exact, atunci cînd aţi spus ”veţi vedea”, pentru că înregistrările sînt probabil audio-video! Le-au făcut băieţiii ca lumea. Mergeţi mai departe şi vom vedea cine este şi cine nu este ziarist! Noi oricum mergem mai departe cu investigaţia nu cu înregistrările, că n-am înregistrat pe nimeni în 24 de ani de meserie. Iar Inspecţia Judiciară, la cererea CSM, va merge şi ea mai departe.

2. Publicarea înregistrărilor va ilustra cum se construieşte o investigaţie de presă, una dintre multele în care ziariştii au relatat îndelung, ani în şir, şi justiţia a apărut şi ea la un moment dat pe fir.
(...) Ziariştii au scris ani în şir despre Fenechiu, despre Ridzi, despre Dosarul Transferurilor, despre Copos şi Loterie, despre schimbul de terenuri dintre Becali şi Armată şi anchetele justiţiei au apărut mai tîrziu. Cel puţin cam aşa s-a întîmplat pînă acum. Azi, justiţia se mişcă şi ea mai bine şi, de multe ori, presa află după deschiderea dosarelor.

În astfel de cazuri, au loc schimburi de informaţii, neoficiale, desigur, în care fiecare încearcă să ciupească mai mult din ce ştie celălalt.

Grupul de influenţă care se pregăteşte să zvîrle înregistrările nici nu ştie prea bine de ce să ne acuze: că am comandat procurorii sau că oameni din justiţie ne-au influenţat pe noi, dîndu-ne pasămite dosarele de-a gata?! Variantele se bat cap în cap. Se vor decide ei la una şi o vor da pe piaţă. Între timp, au început intoxicările. Celor din instituţii li s-a spus că noi am fi înregistrat. Niciodată de 24 de ani nu-mi înregistrez întîlnirile!

3. Ar fi o mică pierdere pentru presă, dar exemplul nu va şoca pe nimeni!
Dacă înregistrările vor apărea chiar şi în ciuda acestui articol, poate că unii oameni se vor feri să vorbească, ”nu putem fi siguri că nu vă înregistrează”, dar viaţa merge înainte şi discuţiile vor continua să existe, pentru că toate profesiile cîştigă din ele.

(...) În presă, există mai multe căi de a obţine informaţii. Am colegi şi cunosc reporteri de peste tot din ţară şi din lume care îşi flatează interlocutorii. De regulă, aceştia sînt cei mai buni reporteri. Îi ameţesc pe cei cu care vorbesc, le fac promisiuni că o să fie bine, că luptă împreună împotriva răului. Cînd aleargă după informaţii i-am auzit deseori vorbind şi îţi vine să le dai şi cămaşa de pe tine!

(...) Există şi categoria ziaristului curios şi destul de distant, care vorbeşte generalităţi şi mai întreabă cînd şi cînd ceva, cînd simte că poate obţine un pont. Din fericire, aşa sînt eu. Ceva mai ruşinos, relaţionez mai greu, şi, din această cauză, par mai crispat şi mai oficial în dialog. De ce zic din fericire? Pentru că n-am nici o emoţie să se afişeze înregistrările cu discuţiile mele! În ele nu împing pe nimeni să facă nimic, nu ameninţ, nu insinuez, nu sugerez. Chiar şi în discuţiile neoficiale, îmi exprim opinia, întreb şi răspund, avînd un băţ în fund mai degrabă decît o atitudine amicală.

Citiţi postarea integrală, AICI