Statele care susţin funcţionarea unei prese solide o fac indirect, de obicei prin taxe mai mici, şi nu prin alocarea directă a unor sume, variantă pe care Guvernul Ponta a decretat-o pentru posturile TV. Esta una din concluziile unei material realizat de cotidianul România Liberă, bazat pe studii din mai multe ţări europene.
Două concluzii generale:
- motivul pentru statul susţine mass-media este rolul important al presei în jocul democratic şi nu “stimularea operatorilor economici”
- presa este susţinută indirect, în general prin taxe mai mici sau TVA zero
Care este rezultatul analizei făcute de România liberă?
În primul rând, există o diferenţă esenţială între modul în care Guvernul român vede ajutorarea presei şi cum se pune problema în vest:
În România: Obiectivul schemei de ajutor constă în stimularea operatorilor economici din domeniul audiovizual care produc şi difuzează emisiuni informative, culturale şi educative de interes public.
În Vest: Ţări precum Franţa, Germania, Finlanda sau Marea Britanie derulează programe de finanţare a ziarelor şi televiziunilor private încă din secolul 19. Scopul: menţinerea vie a dezbaterii publice şi informarea corectă a cetăţenilor, elemente vitale pentru o democraţie.
Potrivit ordonanţei guvernului Ponta, între 1 iulie 2015 şi 31 decembrie 2016, bugetul total al schemei de ajutor de stat este de 15 milioane de euro, cu posibilitatea suplimentării acestuia.
Soluţii alese în alte ţări:
- taxă pe valoarea adăugată redusă la vânzările de ziare şi reviste. În Belgia, Danemarca, Norvegia şi Marea Britanie aceste vânzări sunt scutite total de TVA
- dacă TVA normală din Austria este de 20%, pentru vânzările ziarelor TVA este redusă la jumătate
- În Franţa, TVA obişnuită este de 19,6%, dar cel pentru ziare este de doar 2,1%.
- 7% este taxa pe valoarea adăugată în Germania pentru produsele media, deşi TVA generală este de 19%
- Elveţia are TVA generală de 8%, iar cea pentru presă este de 2,5%
Sprijin pentru profesie
Alte instrumente pentru sprijinul indirect al media sunt tarife reduse la telecomunicaţii, electricitate, hârtie şi transport, precum şi subvenţii pentru agenţii de ştiri, şcoli de jurnalism, cercetare jurnalistică şi asociaţii profesionale. În Austria, Franţa, Elveţia şi Marea Britanie, televiziunile şi radio-urile pot obţine fonduri de la stat pentru pregătirea şi formarea staţiilor locale.
Cazul Belgia: sprijin indirect, nu prin infuzii de capital
TVA zero pentru ziarele belgiene şi scutiri de la taxele poştale, bilete de tren şi de autobuz gratuite pentru jurnalişti.
Ajutoarele directe sunt acordate pentru proiecte specifice, precum sprijin pentru ziarele din şcoli, finanţarea fundaţiilor de investigaţii jurnalistice, subvenţii pentru organizaţii profesionale de jurnalişti, ajutor financiar pentru investiţii specifice de genul cumpărarea de tipografii moderne sau fonduri destinate arhivării conţinutului jurnalistic.
Finanţările directe din audiovizual sunt acordate în anumite scopuri, foarte clar definite, şi nu înmânate direct directorilor de televiziuni. Fondurile ajung la programe de genul: calificarea jurnaliştilor, echipament tehnologic, subtitrarea programelor TV.
Unele finanţări oferite organizaţiilor media de guvernul belgian sunt condiţionate de respectarea Codului etic belgian pentru jurnalişti
Exemplul Franţei:
Parte a programului de susţinere a presei a fost acoperirea de către stat a jumătate din costurile abonamentelor săptămânale pe un an pentru 200.000 de tineri între 18 şi 24 de ani la un ziar la alegere. Cealaltă jumătate era acoperită de organizaţiile media.
Costurile estimate, din partea Guvernului, au fost de aproximativ 5 milioane de euro pe an. Peste 12 la sută din beneficiari şi-au reînnoit abonamentele, după terminarea anului gratuit.
Articolul complet, pe site-ul România liberă.
Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro
Comentarii