Tolo: Atât de puternice se cred Antenele, încât au sentimentul că pot rescrie regulile sociale după cum le înţeleg ele

"Şi Gâdea şi Badea şi ceilalţi au sentimentul că dacă au dreptate în unele chestii, atunci ei îşi pot permite orice", scrie Cătălin Tolontan pe blog despre situaţia Antenelor. "Atât de puternice se cred Antenele, încât au sentimentul că pot rescrie regulile sociale după cum le înţeleg ele", puntează jurnalistul.

Despre mitingul de azi: "Antenele mizeză pe un mare succes de public la mitingul de azi. Nu cred".

Cătălin Tolontan, în text:

Cînd eşti şi om de afaceri şi politician şi patron de media, statutul tău semnifică un dezechilibru într-o societate democratică.

Televiziunile au ajuns să fie conduse de retorica vedetelor postului.

Există în Antene, desigur, şi oameni în afara acestei direcţii etern revanşarde şi revoluţionare. Dar ei nu au putere. Aşa s-a ajuns la situaţia în care jurnalismul nu mai e demult decît prilejul militantismului şi dovada reîmprospătată a adeziunii pentru problemele companiei, ale patronului sau pentru orgoliile vedetelor.

Şi Gâdea şi Badea şi ceilalţi au sentimentul că dacă au dreptate în unele chestii, atunci ei îşi pot permite orice. Că, dacă au logică, nu pot greşi. Ei par convinşi că, dacă au audienţă, asta îi alimentează cu şi mai multă dreptate. Reţeta sigură a războiului infinit.

Istoricul britanic David S. Landes observa un paradox. Complexul de inferioritate se manifestă prin nerecunoaşterea superiorităţii ideilor, ale argumentelor sau ale momentelor bune ale celorlalţi. (...) E vorba să descoperi şi să primeşti întîlnirea cu inteligenţa celuilalt, cu felul lui diferit de a înţelege lumea, cu ştiinţa lui superioară de a se organiza.

Fondîndu-şi atitudinea pe multe argumente corecte, cum ar fi acela că statul tolerează insolvenţa homerică a altor televiziuni şi trusturi de presă, dar şi pe o premiză total greşită, că deciziile judecătoreşti sînt opţionale dacă ţie ţi se pare că ai dreptate, Antenele sînt acum în faza în care-şi fac rău, nu bine.

Atît de puternice se cred Antenele, încît au sentimentul că pot rescrie regulile sociale după cum le înţeleg ele. Prin reacţia lor disproporţionată, prin propria eroizare şi prin insultarea oricărei opinii contrare, nu că tabăra cealaltă n-ar proceda fix la fel!, televiziunile familiei Voiculescu nu realizează ce efect de mobilizare stîrnesc în interiorul justiţiei, de pildă. Cînd o decizie judecătorească devine prilej de victimizare la scară naţională, justiţia are un reflex contrar: ”Ba e o simplă chestiune de justiţie!”. Dacă scoţi oamenii în stradă, justiţia va insista că verdictele se dau în sala de tribunal.

Lucrînd în acelaşi trust, asta nu înseamnă că facem aceeaşi meserie. Nu pretind că regulile după care scriem noi, la Gazetă, sînt superioare, iar cele de la Antena 3 sînt inferioare. Doar constat că sînt altele. Evident că le considerăm bune, de vreme ce le practicăm, dar nu judecăm pe nimeni drept suboameni. În esenţă, facem meserii diferite. Iar faptul că avem acelaşi patronat spune, acum sincer!, ceva nu despre noi, ci mai degrabă despre nişte acţionari care, şi la închisoare prin cel mai important dintre ei, înţeleg că fiecare sîntem liberi să ne practicăm profesia aşa cum credem.

Textul complet, la Cătălin Tolontan.