Răspunsurile Oanei Stănciulescu punct cu punct la acuzaţiile de antisemitism

"Nu am nicio ezitare în a recunoaşte în holocaust ceea ce istoricii au demonstrat deja de decenii: o acţiune criminală, condusă de către stat, planificată, calculată, la scară industrială, având ca scop exterminarea evreilor din Europa", a scris Oana Stănciulescu, pe blogul său, în răspuns la acuzaţiile de antisemitism care i-au fost aduse în ultimele zile.

"Ce-am spus eu în emisiunile de la Realitatea TV şi nu au auzit cei care mă acuză acum. ... mă gândesc să-i acţionez în judecată pe cei care m-au calomniat", a scris Oana Stănciulescu pe Facebook ca reacţie la acuzaţiile aduse de Ambasada Israelului şi la criticile venite din partea mai multor persoane printre care europarlamentarul Cristian Preda, care a caracterizat-o drept "o antisemită notorie".

Reamintim că Ambasada Statului Israel la Bucureşti a transmis, vineri, o reacţie oficială cu privire la numirea în funcţia de membru al Consiliului de Administraţie al TVR a Oana Stănciulescu, punctând că jurnalista a pus la îndoială existenţa Holocaustului, după cum Paginademedia.ro a scris AICI.

Printre primele reacţii critice cu privire la numirea Oanei Stănciulescu în Consiliului de Administraţie al TVR a fost cea venită din partea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.

Oana Stanciulescu a făcut o serie de precizări "cu privire la faptele şi ideile care îmi sunt reproşate":

"Întreaga mea carieră, precum şi convingerile mele personale, nu sunt în niciun fel de natură să justifice acuze de antisemitism sau de negare a holocaustului. Dimpotrivă, m-am aşezat întotdeauna de partea valorilor democratice, pe care le împărtăşesc şi pe care m-am străduit să le urmez întotdeauna. Nu am nicio ezitare în a recunoaşte în holocaust ceea ce istoricii au demonstrat deja de decenii: o acţiune criminală, condusă de către stat, planificată, calculată, la scară industrială, având ca scop exterminarea evreilor din Europa. Nicio persoană cu minimă educaţie şi de bună credinţă nu poate nega caracterul sinistru al unei acţiuni care în numai cinci ani a dus la moartea a 11 milioane de persoane, alese ca ţintă pentru simpla lor apartenenţă etnică", a scris jurnalista pe blogul său.

Paginademedia.ro prezintă, în continuare, fragmente din textul scris de Oana Stănciulescu pe blogul său ca răspuns la criticile care îi sunt aduse de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel.

"Eu însămi mi-am dedicat mulţi ani pentru recuperarea memoriei unei alte atrocităţi politice a secolului trecut, anume crimele comunismului în România. Ca jurnalist m-am apropiat în mod firesc de acest subiect încă din anii 1990. Am dedicat articole numeroase unor personalităţi istorice democratice ale României care au pierit sau au îndurat ani de prizonierat în închisorile regimului comunist, precum Iuliu Maniu, Corneliu Coposu sau Ion Mihalache. Singura mea dorinţă a fost ca adevărul despre crimele comuniste să ajungă la public. Situaţia multora dintre prizonierii politici încă nu este clarificată şi fără îndoială că mai sunt numeroase studii de făcut în această privinţă.

Este binecunoscut faptul că între deţinuţii politici s-au aflat şi legionari, dar ei nu reprezintă majoritatea. Cunoaşterea istoriei sistemului concentraţionar comunist în România îi include, însă şi pe aceştia. Atunci când m-am referit la unii dintre ei nu m-am raliat în niciun fel opiniilor lor politice, ideologiei antisemite şi nici nu am cauţionat utilizarea violenţei în politică sau a oricărei forme de ură etnică.

Singurul lucru pe care l-am afirmat, în legătură cu unii dintre intelectualii care s-au asociat în activitatea politică cu diverse forme ale fascismului, precum Mircea Vulcănescu sau Gheorghe Brătianu, este faptul că trebuie să găsim o cale de a face distincţiile care pot fi făcute între opera lor intelectuală şi alegerile lor politice. Amintesc faptul că România nu este singulară în această privinţă. Opera unor intelectuali poate şi mai vinovaţi prin pro-fascismul lor activ, precum Heidegger în Germania, Louis-Ferdinand Céline în Franţa sau Ezra Pound în cultura americană, continuă să fie studiată, publicată, face parte din patrimoniul culturii universale, fără ca autorii să fie în felul acesta scuzaţi în vreun fel pentru culpele lor politice. Acesta a fost sensul integral al criticilor pe care le-am adus anumitor pasaje din textul Legii 217 şi în niciun caz nu am inteţionat să propun disculparea fascismului şi a crimelor sale în România.

Holocaustul şi crimele comunismului sunt două realităţi istorice atroce, între care nu putem face ierarhii. Nu trebuie să le confundăm, nu trebuie să considerăm o categorie de crime mai puţin importantă decât alta, nu se pot face ierarhii în privinţa unor astfel de subiecte. Singura cale prin care pot fi combătute asemenea derapaje este democraţia. Iar pentru mine libertăţile democratice, în primul rând libertatea de opinie şi de expresie, sunt esenţiale. Le-am apărat întotdeauna şi le voi apăra în continuare. Iată de ce consider nedrepte şi nemeritate afirmaţiile care s-au făcut în legătură cu mine în recentul comunicat al Institutului „Elie Wiesel”", a scris Oana Stănciulescu pe blogul său.