Lectie de jurnalism de investigatie. Lumea se confruntă cu cea mai mare scurgere de informaţii de până acum: cazul Panama Papers. Documentele au ajuns iniţial la cotidianul german Suddeutsche Zeitung, care le-a împărtăşit cu Consorţiul Internaţional pentru Jurnalism de Investigaţie (ICIJ), format din 107 organizaţii media din 78 de ţări, potrivit Wired.com.
Peste 400 de jurnalişti de la mai mult de 100 de instituţii de presă din întreaga lume, coordonate de Consorţiul Internaţional pentru Jurnalism de Investigaţii, organizaţie cu sediul în Washington, au documentat şi distribuit ştiri despre cazul Panama Papers.
CAZUL PANAMA PAPERS ÎN CIFRE. Scurgerile de informaţii includ peste 4,8 milioane de email-uri, 3 milioane de fişiere de date de bază şi 2,1 milioane de PDF-uri care aparţin firmei de avocatură Mossack Fonseca din Panama.
Toate aceste documente arată cum avocaţii şi-au ajutat clienţii să spele bani şi să evite să plătească taxe. Numele a 72 de actuali sau foşti şefi de stat şi de guvern sau ale apropiaţilor lor apar în datele publicate, inclusiv numele unor dictatori acuzaţi că şi-au jefuit propriile ţări.
Cele 11 milioane de documente acoperă 40 de ani de activitate desfăşurată de una dintre cele mai secretoase companii din lume, firma Mossack Fonseca din Panama.
În cazul Panama Papers scurgerea de informaţii este de aproape 2.000 de ori mai mare decât în cazul WikiLeaks, potrivit Gerard Ryle, dirctor ICIJ.
Vladimir Putin, Lionel Messi şi afaceristul român Frank Timiş se numără printre numele vizate în ancheta Panama Papers.
Povestea jurnalistică din spatele anchetei Panama Papers
Publicaţia Wired a stat de vorbă cu jurnalistul german care a obţinut primele informaţii în cazul Panama Papers şi cu directorul organizaţiei de presă care a coordonat investigaţia la nivel mondial.
Dincolo de informaţiile care au ieşit la iveală în urma acestei scurgeri de informaţii, povestea din spatele anchetei Panama Papers este senzaţională. O persoană anonimă a fost capabilă să pună mâna pe documentele secrete şi să trimită jurnaliştilor un volum impresionant de informaţii, care au fost analizate în secret timp de un an de zile de peste 400 de reporteri şi apoi publicate într-un efort coordonat de Consorţiul Internaţional pentru Jurnalism de Investigaţii.
Cum a fost coordonată cea mai mare scurgere de informaţii din istoria presei
Scurgerea din cazul Panama Papers a început, potrivit directorului ICIj, la finalul lui 2014, când o sursă necunoscută a contactat ziarul german Suddeutsche Zeitung, care a scris anterior despre câteva informaţii confidenţiale obţinute despre firma de avocatură din Panama.
Un jurnalist al publicaţiei Suddeutsche Zeitung pe nume Bastian Obermayer a spus că sursa l-a contactat pe un chat criptat şi i-a oferit o serie de informaţii cu scopul de a face publice mai multe ilegalităţi. Sursa l-a avertizat pe jurnalist că viaţa lui/ei este în pericol şi că singura modalitate de comunicare va fi prin mesaje criptate. În plus, sursa a refuzat să se întâlnească cu jurnalistul.
Obermayer l-a întrebat pe anonim: "Despre cât de multe informaţii vorbim?". "Mai mult decât ai văzut tu vreodată", i-a răspuns sursa.
Obermayer a povestit că a comunicat cu sursa sa pe o serie de canale critate pe care le-au schimbat frecvent şi de fiecare dată ştergeau istoricul conversaţiilor. De fiecare dată reporterul şi sursa sa restabileau conversaţia printr-o serie de întrebări de reautentificare.
Spre exemplu, reporterul întreba "Este însorit?", iar sursa răspunea "Luna plouă" sau oricare combinaţie de cuvinte, aparent fără sens.
După ce jurnalistul a văzut o serie de documente, Suddeutsche Zeitung a contactat ICIJ, organizaţie care s-a dus în Munich pentru a coordona reporterii. Între timp, transferurile de date au continuat pe bucăţi.
"Am primit din ce în ce mai multe informaţii până am ajuns la 11,5 milioane de documente", a spus Ryle.
Obermayer nu a vrut să dezvăluie modul în care au ajuns datele la Suddeutsche Zeitung. Evident că este imposibil să trimiţi pe email o asemenea cantitate de informaţii.
ICIJ a dezvoltat un motor de căutare intern pentru documente. Au trimis apoi URL-ul în mail-uri criptate către redacţii precum BBC, The Guardian, Fusion şi alte organizaţii străine de media. Site-ul pe care l-au creat permitea şi comunicarea online, printr-un sistem de chat, astfel ca reporterii să poată face schimb de sfaturi şi idei.
"Dacă voiai să te uiţi pe documentele braziliene, puteai să găseşti un reporter din Brazilia", povesteşte Ryle.
Mai mult decât atât, au existat înâlniri între mai multe redacţii în Washington, Munich, Londra s.a.
Ryle spune că organizaţiile de media nu plănuiesc să publice toate informaţiile obţinute, după modelul WikiLeaks. El spune că dacă ar face acest lucru ar expune şi persoane private nevinovate alături de persoanele publice.
"Noi nu suntem WikiLeaks. Noi încercăm să arătăm că jurnalismul poate fi făcut într-un mod responsabil", a spus Ryle.
Cu săptămâni înainte să contacteze subiecţii investigaţiei, inclusiv firma de avocatură Mossack Fonseca, jurnalistul Obermayer şi-a luat ultima măsură de precauţie: a distrus telefonul şi hard drive-ul laptopului pe care l-a folosti în conversaţiile cu sursa sa. El spune că nici acum nu ştie cine este sursa sa.
"Nu ştiu numele sau identitatea persoanei. Dar aş putea spune că o cunosc. Au fost perioade în care am vorbit cu această persoană mai multe decât cu soţia mea", povesteşte jurnalistul german.
ISTORIE. Aceasta nu este prima scurgere importantă de informaţii care a creat reacţii la nivel plantetar. Documentele de la Pentagon publicate de New York Times în 1971, 7.000 de pagini care conţineau informaţii secrete despre războiul din Vietnam, au reprezentat la momentul respectiv cea mai mare scurgere de informaţii din istorie. După aproape patru decenii, WikiLeaks a publicat în 2010 Cablegate, o colecţie de informaţii clasificate care a fost de aproape 100 de ori mai mare decât cea de la începutul anilor '70 (1,73 gigabyte).
Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro
Trimite un comentariu