1. Libertatea de exprimare este un principiu fundamental al unei societăţi democratice.
Publicitate
2. Libertatea de exprimare protejează drepul de a selecta şi de a primi informaţii şi idei care nu ofensează, nu şochează sau nu conturbă Statul sau orice alt segment al societăţii.
3. Guvernul are dreptul de a îngrădi libertatea de exprimare, numai atunci când este absolut necesar:
(1) pentru protejarea securităţii naţionale, a integrităţii teritoriale sau a siguranţei publice;
(2) pentru prevenirea crimei;
(3) pentru protejarea sănătăţii şi a moralităţii;
(4) pentru protejarea reputaţiei şi drepturilor cetăţenilor;
(5) pentru prevenirea dezvăluirii unei informaţii secrete;
(6) pentru menţinerea imparţialităţii justiţiei.
4. Mai mult, pentru a fi necesară, orice intervenţie guvernamentală trebuie dovedită a fi justificată, şi trebuie să fie proporţională cu interesele care urmează să fie protejate; de aceea, o măsură excesivă luată pentru susţinerea unor anumite interese, poate fi considerată nelegală.
5. Libertatea de exprimare este importantă pentru toată lumea, dar mai ales pentru presă. Presa are un rol foarte important, din două motive. Primul: este obligatoriu ca presa să ofere informaţii şi idei despre problemele politice şi despre alte chestiuni de interes general, şi să furnizeze cititorilor informaţiile şi analizele necesare pentru ca ei să-şi formeze propriile opinii despre aceste probleme. Această responsabilitate a presei porneşte de la dreptul publicului de a fi informat. Al doilea: presa are un rol foarte important: acela de "câine de pază". Presa ţine treaz interesul publicului, prezentându-i activitatea guvernului.
6. Autorităţile au dreptul de a interzice publicarea unui articol, dar numai în anumite condiţii. Mai mult, orice interzicere trebuie să fie pe un termen cât mai scurt, înainte de decizia judecătorească privitoare la legalitatea acestei interziceri. O restricţie prealabilă este permisă, dacă se face înaintea stabilirii motivelor care au determinat cererea de interdicţie; numai atunci când este aproape sigur că publicarea va fi interzisă.
7. Trebuie făcută o distincţie clară între informaţii şi fapte prezentate ca atare, şi între judecăţile de valoare şi opinii. Unui jurnalist nu trebuie să i se ceară să justifice adevărul unei judecăţi de valoare. Mai mult, jurnalistului trebuie să i se permită să dovedească veridicitatea unui fapt, chiar dacă este combinat cu o judecată de valoare.
8. Dezbaterea politică se află în centrul conceptului de societate democratică. Limitele acceptate în ceea ce priveşte critica, sunt mai largi când este vorba de politicieni, decât în cazul persoanelor obişnuite.
9. Limitele acceptate în ceea ce priveşte critica, sunt mai largi când este vorba despre guvern şi oficialităţile guvernamentale, decât în cazul cetăţeanului obişnuit.
10. Guvernul trebuie să se abţină să recurgă la sancţiuni împotriva presei pe motivul defăimării instituţiilor publice şi a oficialităţilor.
11. Reprezentanţii aleşi ai poporului, în special membrii opoziţiei, au dreptul la o poziţie specială în comentarea problemelor de interes public. De aceea, reprezentanţii aleşi şi ziarele care publică declaraţiile lor sunt protejaţi împotriva acuzaţiilor de calomnie, atunci când fac comentarii asupra oficialilor guvernului şi a altor politicieni, în două feluri: în primul rând, sunt protejaţi în virtutea faptului că sunt reprezentanţi aleşi; în al doilea rând, sunt protejaţi, deoarece oficialii guvernului şi politicienii care-i susţin sunt obligaţi să suporte mai multe critici decât cetăţenii obişnuiţi.
Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro12. Un ziar sau un jurnalist nu pot fi găsiţi vinovaţi de calomnie dacă publică declaraţiile altor persoane, atâta vreme cât este foarte clar că declaraţiile respective nu aparţin jurnalistului sau ziarului respectiv. Presa este protejată, chiar dacă acuzaţiile nefondate dintr-o relatare sunt bazate pe "zvonuri", opinie publică sau pe declaraţiile unor persoane nenominalizate.
Trimite un comentariu