"Nu iau în calcul această variantă, cu Televiziunea Română, pe ideea că mă duc să mă căpătuiesc, că aveam nevoie de un post călduţ sau că aveam nevoie de o sinecură", spune Robert Turcescu într-un interviu acordat paginademedia.ro.

Robert Turcescu:

"Lucrez de 17 ani în zona privată, cred că am muncit pentru fiecare ban pe care l-am câştigat în această zonă. Am avut, de-a lungul anilor, mai mult de trei locuri de muncă simultan. Am avut uneori chiar şi cinci. Mi-am câştigat banii mei, n-am cerut de la stat şi nu sunt genul de ins care să fi fost ahtiat după poziţii de această natură.

Aşa că desfid pe oricine care încearcă să acrediteze ideea că mi se oferă o sinecură în contrapartida unor servicii politice pe care le-aş fi făcut în diverse contexte. N-am fost nici un individ care să aduleze actuala putere, dar nici nu mă pot înrola în armata celor care vor să găsească nod în papură, cu orice preţ, celor care se află, la un moment dat, la putere."

Interviul a fost acordat vineri, după ce jurnalistul a fost anunţat că nu va mai prezenta, pe Realitatea TV, emisiunile 100% şi România vorbeşte.

Carmen Andronache: Când ai fost anunţat că nu vei mai prezenta emisiunile „100%” şi „România vorbeşte”?
Robert Turcescu: Acum două zile, după ce a fost confirmat faptul că voi fi propunerea pentru PDG (preşedinte director general – n.r.) la TVR, am avut o discuţie cu directorul Realitatea TV, Cătălin Popa, care a spus că posibila mea poziţie la TVR nu mai e în acord cu statutul de realizator de emisiuni la Realitatea TV. Bănuiesc că a acţionat sub un impuls de moment, pentru că nu există nicio stare de incompatibilitate între cele două variante, cu atât mai mult cu cât în ultima perioadă vorbim de o variantă: s-ar putea ca Turcescu să fie, să accepte.

Eu întotdeauna am anunţat că este vorba de o ipoteză pe care o iau în continuare în serios. Nu este o chestiune, din punct de vedere profesional, la care să spui nu hotărât, este o propunere interesantă, din foarte multe puncte de vedere şi îmi menţin acest punct de vedere. În acelaşi timp, nu văd cu ce încurcă faptul că eu sunt realizator la Realitatea TV. La urma urmelor nu mă duc într-un partid politic, nu mă duc să lucrez într-un loc blamabil, e o ipoteză de lucru.

Este o decizie definitivă a celor de la Realitatea?
După cum vedeţi, săptămâna aceasta nu a fost difuzată emisiunea „România vorbeşte”. Am înţeles că ea n-a intrat când a fost mitingul, ieri nu a intrat din motivele anunţate mai devreme, astăzi (vineri, n. r) la fel n-a intrat emisiunea.

Eu nu intru într-o stare beligerantă, nu arunc cuţite, anateme, fulgere. Există momente în care, probabil, unii fac exces de zel în încercarea de a-şi manifesta autoritatea managerială. Am mai văzut astfel de comportamente de-a lungul colaborării mele cu Realitatea TV.

În momentul de faţă nu îmi pun problema că nu voi mai lucra, câtă vreme pot să ţin un pix în mână, câtă vreme pot să realizez o emisiune de televiziune. În măsura în care Realitatea TV nu mai are loc pentru mine în grilă, iar povestea cu TVR, dintr-un motiv sau altul, nu este fezabilă sau nu va fi fezabilă, o să ies şi eu pe piaţa muncii, ca orice jurnalist din această ţară. Bănuiesc că o să găsesc un loc unde să realizez o emisiune, un ziar unde să scriu sau un microfon de radio din faţa căruia să pot realiza o emisiune. Nu am o teamă din această perspectivă. Starea pe care o încerc, acum, dincolo de ceea ce se întâmplă, este una de mâhnire, chiar de uimire, din multe puncte de vedere.

Nu văd cu ce a fost deranjantă sau neconformă cu felul în care trebuie să se facă o astfel de meserie, declaraţia mea prin care am spus că dacă mi se va face o propunere oficială pentru această chestiune cu TVR-ul mă voi gândi foarte serios asupra ei. Cred că oricare jurnalist, din această ţară, în momentul în care i s-ar face o astfel de propunere, ar avea un moment de gândire, cu argumentele pro sau contra, înainte de a spune da sau nu, pentru că acum nu vorbim de o propunere de a te înscrie într-un partid. Vorbim de cu totul şi cu totul altceva.

Desfid pe oricine care încearcă să acrediteze ideea că mi se oferă o sinecură

Unii spuneau “asta este o sinecură, i se dă şi lui Turcescu un os de ros”. Dacă vorbim de paliere financiare, m-am interesat de-a lungul anilor, nu de acuma, care sunt salariile în zona bugetară, inclusiv în Televiziunea Română. Gazetarii ştiu foarte bine că în Televiziunea Română veniturile, chiar şi ale preşedintelui-director general, sunt de 5, 6, poate chiar 10 de ori mai mici decât ale unei vedete de televiziune din zona privată.

Dacă în zona privată vorbim uneori de zeci de mii de euro pe care le poate câştiga lunar un realizator de televiziune, în Televiziunea Română, salariul de director-general nu depăşeşte salariul unui ministru, care, după câte ştiu eu, este între 1.000 şi 1.500 de euro. Eu nu am date care să mă facă să susţin acest lucru cu argumente, dar folclorul spune că cine ajunge în astfel de poziţii se apucă de furat. Unii şi-au ridicat vile, şi-au cumpărat case, şi-au tras comisioane grase din ceea ce s-a întâmplat în poziţia de autoritate pe care o aveau, din contractele pe care le aveau respectivele instituţii.

Nu iau în calcul această variantă, cu Televiziunea Română, pe ideea că mă duc să mă căpătuiesc, că aveam nevoie de un post călduţ sau că aveam nevoie de o sinecură. Hai să fim serioşi, lucrez de 17 ani în zona privată, cred că am muncit pentru fiecare ban pe care l-am câştigat în această zonă. Am avut, de-a lungul anilor, mai mult de trei locuri de muncă simultan, mai puţin nu-mi aduc aminte să fi avut. Am avut uneori chiar şi cinci, mi-am câştigat banii mei, n-am cerut de la stat şi nu sunt genul de ins care să fi fost ahtiat după poziţii de această natură.

Aşa că desfid pe oricine care încearcă să acrediteze ideea că mi se oferă o sinecură în contrapartida unor servicii politice pe care le-aş fi făcut în diverse contexte. N-am fost nici un individ care să aduleze actuala putere, dar nici nu mă pot înrola în armata celor care vor să găsească nod în papură, cu orice preţ, celor care se află, la un moment dat, la putere.

Eu nu port în momentul de faţă negocieri

În ce stadiu se află negocierile pentru funcţia de preşedinte-director general al TVR?
Nu am niciun fel de negocieri, pentru că eu nu port în momentul de faţă negocieri. Există o propunere sau, dacă vreţi, o hotărâre a PDL, anunţată deja de doamna Raluca Turcan. N-am participat la nicio şedinţă de partid, n-am participat la nimic, în care să se facă o astfel de propunere.

Concret, ai primit totuşi vreo propunere ?
Oficial nu mi s-a făcut nicio propunere. Am mai spus, le-am şi spus colegilor mei de la Realitatea TV, că în momentul în care mi se va face o astfel de propunere, în mod oficial, voi răspunde în maximum 24 de ore. Nu vreau să încurc pe absolut nimeni.

Problema este că nu port o negociere, nu am o propunere clară, iar această propunere trebuie să vină la pachet şi cu o listă de oameni care vor fi în Consiliul de Administraţie al TVR. Eu nu pun condiţii, eu mă gândesc doar că nu pot să mă înham la o misiune de acest gen, care nu este uşoară, fără a avea lângă mine o echipă de oameni competenţi.

Eu sunt un om care lucrează în echipă de 17 ani, am condus echipe la Radio Total, la Cotidianul, la Realitatea TV, la Realitatea FM, ştiu foarte bine ce înseamnă munca în echipă şi intuiesc ce înseamnă munca în echipă într-o televiziune precum Televiziunea Română, cu 3.000 de angajaţi. E un efort foarte mare, nu poţi face acest lucru de unul singur.

De aceea revin şi spun că mă mâhneşte decizia celor de la Realitatea, care m-au văzut dintr-o dată ca pe un intrus sau au crezut că mă vopsesc brusc în portocaliu sau că mă vopsesc brusc în susţinătorul nejustificat al acţiunilor guvernamentale sau ale preşedintelui Traian Băsescu.

Nu sunt un traseist profesional

Nu sunt genul de ins care să urmărească în viaţa lui profesională să împuşte sau să dea tunuri de natură profesională. În cei 17 ani de presă am lucrat cu două grupuri mari. Am lucrat cu grupul de presă francez care a patronat Radio Total şi apoi Europa FM (din 1995 şi până în 2008) şi am lucrat cu Realitatea Media, pe Realitatea TV, Cotidianul şi Realitatea FM, începând cu anul 2003 şi până în prezent. Nu sunt un traseist profesional, asta cred că mă face încă o dată să spun că desfid orice încercare a unora de a îmi pune în cârcă dorinţa de a obţine un soi de sinecură.

Pentru cei care încearcă să spună că nu am deprinderi manageriale, că una e să conduci Realitatea FM, din poziţia de redactor şef sau director editorial şi alta e să conduci o instituţie precum Televiziunea Română, am şi eu câteva puncte de vedere.

• Lucrurile au fost jenante, realmente, în ceea ce priveşte TVR, cu excepţia unor perioade foarte scurte din existenţa sa, în ultimii 20 de ani, tocmai pentru că acolo au fost cocoţaţi inşi care şi-au asumat exclusiv ei conducerea respectivei instituţii.

• O astfel de instituţie, care presupune un număr aşa mare de angajaţi, un patrimoniu atât de mare, are un consiliu de administraţie. Are şi un consiliu director, nu trebuie să fii specialist în politici fiscale pentru a pune o instituţie pe roate. Uneori este aproape suficient să fii atent la felul în care se încheie un contract şi să-ţi spui întotdeauna, poate, în gând, că ar trebui să dai peste mână celor care vor să câştige bani nemeritaţi sau îşi tragă comisioane din încheierea unor contracte.

• Conducând redacţii precum Realitatea FM şi, mai în urmă, Europa FM, Radio Total şi Cotidianul, cred că mă pricep, pentru că am văzut cum încercau unii la un moment dat să fure - chit că unii acum încearcă poate să-mi plătească poliţe pentru că nu i-am lăsat să bage mâna pâna la cot, chiar dacă erau bani privaţi - dar mi s-a părut responsabilitatea mea să nu permit astfel de derapaje.

Mai este o chestiune legată de Televiziunea Română. Aproape că nici nu ştiu ce să fac, să zâmbesc amar, să mă minunez, brusc, pentru că Televiziunea Română a devenit o miză. Ani de zile nimeni nu s-a interesat nicio clipă, inclusiv colegii noştri de breaslă, unii dintre ei, despre ce se întâmplă cu TVR.

Sunt foarte mulţi oameni care s-au bucurat că Televiziunea Română este cu un picior în groapă. Brusc, au început să se uite către TVR. De ce? Le e teamă că la un moment dat Televiziunea Română ar putea să iasă din ratingul absolut jenant pe care îl înregistrează producţiile de televiziune, unele dintre ele?

Le e frică de faptul că Televiziunea Română, care are un potenţial financiar uriaş, ar putea fi transformată, printr-o mai atentă supraveghere a banului public, într-o instituţie profitabilă, măcar cu un leu, de asta le e teamă?

Mă rog, nu vreau să fac speculaţii, pentru că, repet, nu am în momentul de faţă o propunere oficială privind ocuparea acestui post şi, prin urmare, neavând nici acces în instituţie nu pot să spun cu precizie, cât înseamnă, pierderile TVR, în ce situaţie fiscală se află.

Am citit, dintr-o curiozitate jurnalistică, rapoartele de activitate ale TVR. Îi invit pe cititorii acestui interviu să citească şi ei aceste rapoarte şi să spună dacă în momentul de faţă în TVR, la sumele pe care se încasează, instituţia aceasta n-ar putea, la un moment dat, să fie gestionată mai bine?