Articolul. 30.

Libertatea de exprimare.

Publicitate

1. Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

2. Cenzura de orice fel este interzisă.

3. Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

4. Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

5. Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.

6. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei, şi nici dreptul la propria imagine.

7. Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

8. Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

Articolul. 31.

Dreptul la informaţie.

1. Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

2. Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

3. Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţională.

4. Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

5. Serviciile publice de radio şi televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă.