ACTUALIZARE: Noul director editorial va fi, cel mai probabil, Corina Drăgotescu. O decizie finală va fi luată mâine.
Adrian Halpert a demisionat în această dimineaţă din poziţia de director editorial al Adevărul Holding. Demisia lui vine la doar câteva ore după ce Adriana Halpert a demisionat de la conducerea revistei Forbes.
Meseria noastră nu mai este respectată în această companie, spune Halpert într-o scrisoare către colegi.
Halpert: "a sosit o echipă de barbari care s-a înstăpânit peste festin urcându-se cu picioarele pe mese şi îndesându-şi bucatele în gurile flămânde cu mâini unsuroase".
Scrisoarea lui Halpert către colegi:
M-am gandit mult inainte de a scrie aceste randuri. Daca au vreun rost… Daca mai conteza pentru cineva. Mi-am dat seama ca le datorez o explicatie oamenilor cu care am lucrat in ultimii patru ani. Celor 50 de jurnalisti care mi s-au alaturat in toamna lui 2006, celorlalti, care au venit pe parcurs, celor pe care i-am adus ulterior.
Le-o datorez celor care au fost alaturi de mine si le-o datorez, in egala masura, si celor care ma contesta. Le-o datorez celor care m-au vazut ca, in ultimele luni, m-am izolat si nu am putut sa le explic de ce, pentru ca nu am putut sa-i mint in fata ca totul e frumos si bine.
In aceasta dimineata mi-am depus demisia. Nu mai pot ramane in Adevarul Holding. Nu mai pot ramane intr-un loc in al carui viitor nu mai cred. Nu mai vreau sa spun si sa fac lucruri in care nu cred.
Viata e mult prea scurta - imi spunea aseara un prieten si are mare dreptate - ca sa ti-o irosesti in razboaie marunte, in confllicte cu oameni marunti. Dupa 19 ani de presa la cel mai inalt nivel, a sosit momentul sa trag linie. In meseria asta, daca nu pui tot sufletul in ceea ce faci, daca nu mai crezi in viitor, mai bine o lasi balta si o iei de la capat.
Imi amintesc de momentul in care, in octombrie 2006, am pasit pentru prima oara in Adevarul Holding. De fapt, impropriu spus Holding. Era, atunci, in camerele intunecoase si mirosind a vechi din Casa Presei Libere, un ziar Adevarul care tragea sa moara, care nu mai vindea nici 4.000 de exemplare la chioscurile de presa.
Mai era, doar intr-un sfert din parterul sediului de azi, un ziar pe nume “Averea”, cu vreo 20.000 de exemplare vandute, cu vreo 40 de oameni inghesuiti pe un hol fara lumina naturala, care lucrau la niste calculatoare antice si care se furisau pe langa pereti atunci cand aparea “patronul”…
De acolo si pana la ceea ce este astazi este déjà istorie. Ar fi redundant sa ma apuc sa enumar locurile intai pe care le ocupa astazi diferitele publicatii pentru care lucrati.
O sa aud iarasi de zecile de milioane de euro investiti de Dinu Patriciu! E adevarat. Au avut un rol covarsitor si pentru asta ii multumesc. Fara acele milioane nu s-ar fi putut. S-a cumparat cota de piata!, ar zice un cunoscut de-al meu si de-al vostru. Asa e! Cunoaste cineva o alta reteta de crestere rapida decat aceea de a investi sustinut, de a combina investitiile cu un management profesionist si cu o echipa editorial inspirata? Eu, nu!
A sosit o echipa de barbari care s-a instapanit peste festin
Ceea ce s-a intamplat la Adevarul Holding in ultimii patru ani este unic in presa romana si, probabil, nu numai. Dar, cum din pacate se intampla de obicei, exact in momentul in care masa a fost intinsa, bucatele aduse, iar roadele trebuiau culese, a sosit o echipa de barbari care s-a instapanit peste festin urcandu-se cu picioarele pe mese si indesandu-si bucatele in gurile flamande cu maini unsuroase... Nu vreau sa-i jignesc pe toti cei sositi in companie in ultimele sase luni. Departe de mine acest gand. Multi dintre ei sunt oameni de isprava. Cei la care ma refer se stiu ei bine…
Asta n-ar fi o problema pana la urma. E treaba sefului de carciuma ce face cu mesele sale (apropos, i-am spus unui domn, prin aprilie anul acesta, ca el nu e sef de sala, iar noi, jurnalistii, nu suntem chelneri ca sa ne comande ce vrea el; n-a inteles si nu va intelege niciodata, pentru ca e format in mentalitatea de sef de sala).
Adevarata problema este ca meseria noastra nu mai este respectata in aceasta companie. Ca jurnalistul a ajuns aici pe ultima treapta o falsei evolutii din trust. Iar daca voi puteti accepta acest lucru, daca puteti trai impacati cu el, eu nu pot.
Imi pare rau ca am plecat de la Ringier Romania. Imi pare rau acum ca am convins atunci 50 de oameni sa ma urmeze. Imi pare rau, pentru ca daca as fi stiut ca promisiunile si angajamentele patronului vor dura doar trei ani si jumatate, nu as fi facut acel pas si nu le-as fi dat vietile peste cap. Si, poate, istoria presei din Romania s-ar fi scris altfel din 2006 si pana acum. Cine stie?
Ma doare sufletul sa vad cat de jos a ajuns presa din Romania si nici nu vreau sa ma gandesc cat de mult mai poate cobori. Nu vreau sa va impartasesc aici cate lucruri revoltatoare am aflat in ultimii ani si cum se fac jocurile.
Nu e nici locul, nici momentul. Oricum, sunt convins ca ma voi intalni cu multi dintre voi in viitorul vietii mele profesionale, pentru ca las in urma unii dintre cei mai buni oameni din presa romaneasca. Ca sa ma intelegeti mai bine, va spun doar doua lucruri:
1. La 1 aprilie 2010, scrisoarea lui Razvan Corneteanu catre fostii sai colegi mi s-a parut violenta, exagerata si nedreapta. Cu durere va spun ca a avut dreptate… Recititi-o. E inca pe Intranet. Din pacate, as mai putea adauga capitole intregi la acea scrisoare…
2. Nu l-am simpatizat pe Traian Basescu niciodata. Am fost, intotdeauna, critic in editorialele mele fata de persoana presedintelui. Paradoxal, acum ii dau dreptate in multe chestiuni legate de presa. Dupa ce vezi, traiesti si auzi anumite lucruri, ti-e greu sa mai cosmetizezi adevarul. Dar despre asta, altadata…
Nu vreau sa devin patetic, asa ca ma pregatesc sa inchei. Sunt trist pentru ca las in urma buni prieteni, buni colegi, profesionisti adevarati, dar si colegi cu care nu m-am simpatizat, dar ne-am respectat. Nu vreau sa dau niciun nume, pentru ca nu ar avea niciun rost…
Mi-as dori sa va spun sa stati linistiti. Mi-as dori sa va spun ca va fi bine. Mi-as dori sa va spun ca veti fi respectati, ca veti fi apreciati. Mi-as dori sa va spun ca toate lucrurile se vor aranja de la sine. Mi-as dori sa va spun ca va las pe maini bune. Mi-as dori sa va spun ca veti fi cantariti in functie de performante, de pricepere, de corectitudine, de valoare morala. Din pacate, nu pot! Mi-as dori sa va spun ca vor veni vremuri mai bune. Din pacate, stiu bine ca vor veni vremuri mai proaste!
Credeti ca e intamplator faptul ca toate produsele AdH, fara exceptie, cad incepand cu luna aprilie a acestui an? Credeti ca este intamplator acest declin, pe linie? Vi se vor spune vorbe mestesugite. Despre viziune, despre misiune, despre un viitor stralucit.
Se va arunca, ca intotdeauna, cu noroi catre cei care pleaca. Nimic nou sub soare! Din pacate insa pentru artizanii blabla-ului, matematica inseamna cifre. Cifre seci, fara loc de intors. Uitati-va pe rezultate. Ele vorbesc mai mult decat o mie de cuvinte!
Unii dintre voi se intreaba ce voi face? Nu stiu. Deocamdata, vreau sa ma odihnesc, sa-mi trag sufletul si sa mananc o suta de lamai in incercarea de a indeparta sila ce ma incearca. Merit o scurta pauza dupa 19 ani profesionali nebuni, nebuni, nebuni. Apoi, o voi lua de la capat. Pe forte proprii. Cu ce stiu si cu ceea ce am invatat. Asa cum am facut intotdeauna. Pentru ca tata n-a avut niciodata firme la care sa ma angajeze…
Nu va faceti griji. Sunt convins de faptul ca, asa cum va spuneam mai sus, cu multi dintre voi ma voi revedea. Sunt sigur ca va iesi soarele si pe strada presei. Asa ca va spun doar “La revedere”.
Adrian Halpert
Director editorial demisionar Adevarul Holding
Citeşte şi:
- EXCLUSIV: Adriana Halpert şi-a dat demisia de la Adevărul
- EXCLUSIV: Carmen Eberhat pleacă de la conducerea revistelor Adevărul
- Fostul director al revistelor Adevărul: “nu accept lucrăturile, omisiunile voite, deciziile luate în ascuns”
- EXCLUSIV: Corneţeanu, scrisoarea către colegi: Patriciu m-a minţit pe mine, v-a minţit pe voi şi minciunile vor curge în continuare.
- Final de negocieri: Adevărul a semnat cu Forbes
o vorba mai veche in comparatie cu acei 19 ani ai dumitale spune ca nu mor caii cand vor cainii. de ce le plangi tu de mila oamenilor care raman acolo? lasa-i in pace ca stiu ei mai bine sa isi dramuiasca salariile, viata si banii. Ori daca ramaneau la Ringier cu sau fara dumneata acum erau mai realizati? Acum erau someri.
Nu vreau sa se inteleaga de aici ca eu, Ion, iau apararea vreunui barbar sau "barbar". Adevarul se duce in cap, dar asta nu inseamna ca nu se poate redresa daca se face o mica schimbare. Bine, o mare schimbare...
Iar pentru toti papagalii care incrimineaza pe aici presa, care condamna calitatea presei si oamenii din presa, le spun sa caute naibii presa care sa le convina. Sa fie siguri ca ea exista, pentru ca ea exista. Nimeni nu ii pune sa stea sa se holbeze toata ziua la stirile despre fam varciu, tonciu, columbeanu si fotbal. ca daca vorbim despre stiri politice, cum nimeni nu e complet impartial, va gasi la un moment dat un ziarist la a carei opinie sa adereze. Recent era Mircea Badea in trend.