"Licitaţia a depăşit aşteptările mele şi pregătirea mea financiară. Oricum mergeam până la capăt. Nu puteam lăsa marca pe mâna unui personaj ca Adamescu", a declarat Doru Buşcu, directorul editorial al Academiei Caţavencu, la finalul licitaţiei.

Alte declaraţii făcute de Doru Buşcu, astăzi, după licitaţie:

• "O parte din bani sunt din conturile mele, o parte din conturile colegilor mei şi pentru partea imprevizibilă, acea sumă pe care noi n-am luat-o în calcul, urmează să avem nişte discuţii. Licitaţia a depăşit aşteptările mele şi pregătirea mea financiară."

• "E greu de imaginat că cineva poate să cumpere marca Caţavencu, să plătească atât de mulţi bani pe ea şi să nu ştie cu cine o face, fără să vorbească cu jurnaliştii, fără să sune pe unul dintre ei."

• "Este o victorie îngândurată. Am cinci zile la dispoziţie să achit suma şi să văd cum o să reuşesc să fac acest lucru."

De unde aveţi banii pentru a cumpăra marca Academia Caţavencu?

"O parte din bani sunt din conturile mele, o parte din conturile colegilor mei şi pentru partea imprevizibilă, acea sumă pe care noi n-am luat-o în calcul, urmează să avem nişte discuţii. Licitaţia a depăşit aşteptările mele şi pregătirea mea financiară. Oricum mergeam până la capăt. Nu puteam lăsa marca pe mâna unui personaj ca Adamescu.

Întâlnirea a fost între mine şi un adversar foarte bizar

Ceea ce aţi văzut n-a fost tocmai o licitaţie în care ambele părţi îşi doreau produsul, a fost o întâlnire între mine, care voiam să recuperez această marcă să o scot din coşmarul în care a fost târâtă, nu din pricina ei sau a politicii editoriale şi să o repun unde merită să stea.

Întâlnirea a fost între mine şi un adversar foarte bizar, care pur şi simplu a dorit presupus să pună mână pe această titlu.

E greu de imaginat că cineva poate să cumpere marca Caţavencu, să plătească atât de mulţi bani pe ea şi să nu ştie cu cine o face, fără să vorbească cu jurnaliştii, fără să sune pe unul dintre ei. Echipa de la Caţavencu este aceeaşi de 21 de ani, dacă era posibil să mai fie o revistă ar mai fi fost una.

Sigur, au mai plecat nişte băieţi, dar vând nişte mii de exemplare, nu putem compara. Să vii cu o geantă de bani şi să ridici licitaţia la o sumă, fără nicio raţiune, sună foarte suspect.

Cu cât a depăşit nivelul la care vă aşteptaţi?

Destul de mult. Este o victorie îngândurată. Am cinci zile la dispoziţie să achit suma şi să văd cum o să reuşesc să fac acest lucru.

În acţionariat vor fi implicaţi şi oameni din echipa Caţavencu?

Preţul licitaţiei repune în discuţie toate aceste lucruri. Dacă o cumpăram doar cu resursele noastre în mod sigur aşa se întâmpla. Acum, va trebui să căutăm un partener - banca, fond de investitii.

Vă gândiţi chiar şi la un grup de media, care editează şi alte publicaţii?

Nu exclud nimic, însă a te muta de la un mogul la altul nu e tocmai un lucru pe care ni-l dorim, chiar dacă preţul e atât de mare.

Ce veţi face în continuare?

Vom scoate ziarul. În momentul în care intrăm în posesia mărcii, dacă reuşim să achităm, există un plan foarte mare, Caţavencu nu este doar o revistă, Caţavencu este un brand.

E o echipă cretivă, care are o istorie comună, oameni dedicaţi, care au mers un an şi jumătate cât revista a fost aproape în faliment, au lucrat aproape pe mai nimic şi faptul că au ajuns până aici, au păstrat parametrii de audienţă şi tiraj ai revistei, arată că oamenii au fost dedicaţi. Iar pe drept această marcă trebuie să fie a lor sau cel puţin în mâinele lor din punct de vedere editorial.

Se va schimba ceva din punct de vedere editorial?

Dacă te uiţi în urmă, din februarie ’90, dacă s-a schimbat vreodată politica editorială, în afară de a sta cu ochii pe putere Caţavencu n-a avut altă politică editorială.

Sabina n-a venit la licitaţie, a venit un băiat de pe dealurile Moldovei

Să licitezi o sumă mare de bani la ora actuală neştiind ce cumperi, neîntrebând care este profitul, care sunt pierderile, câţi oameni sunt, e clar că nu business-ul l-a interesat, ci altceva. A dat curs unei comenzi.

Sabina Fati e o jurnalistă în regulă, ea a venit aici pentru simplul fapt că se cerea, potrivit caietului de sarcini, ca cei care se înscriu la licitaţie să aibă trei ani de presă.

Fiind angajată la România liberă probabil că i-a spus treci şi tu acolo în faţă să ne reprezinţi. Sabina n-a venit la licitaţie, a venit un băiat de pe dealurile Moldovei.

În cât timp credeţi că veţi recupera banii investiţi?

Dacă îi dau nu-i consider bani de recuperat. Sunt bani care urmează să crească, urmează să mărească afacerea pentru că această revistă asta a însemnat, bani investiţi ]n permanenţă şi aceşti bani îi recuperezi atunci când reuşeşti să faci o tranzacţie bună.

Revista va exista în continuare

Nu se trăieşte confortabil de pe dividentele sau profitul pe are ţi le aduce un ziar, mai ales în momentul acesta. Prin urmare, miza este ca marca să fie scuturată de rezidurile de imagine negativă care au rămas pe reverele ei, nemeritate şi să fie relansată.

Într-o lume normală, preţul era ok, era chiar mic. În momentul în care un ziar pierde 3 milioane de euro pe an, 1, 6 milioane de euro e o sumă la care să te gândeşti foarte serios.

Revista va exista în continuare, pentru că în momentul acesta produce principalele venituri şi aceste lucruri sunt stabilite prin lege. Toate deciziile au fost luate de un tribunal. Dacă era ilegal nu mai apărea, nu ne puteam împotrivi. Aparţia ei a fost legală.

Dacă Adamescu îşi dorea revista mă suna pe mine şi îmi spunea “Uite, am banul ăsta, am de gând să fac asta”. De ce să venim la licitaţie să ne ucidem unul pe altul?

Spuneaţi că înainte să veniţi la licitaţie aveaţi multe oferte, printre cei care au făcut oferte s-a aflat şi Elan Schwartzenberg?

N-o să vorbesc despre cei care au făcut oferte. Sunt mulţi oameni care au roit în jurul Academiei Caţavencu. Eu şi colegii mei vom decide ce vom face mai departe. În mod sigur vom avea nevoie de un partener.

Sursa foto: Jurnalul Naţional