Doru Buşcu, directorul editorial al săptămânalului de satiră Academia Caţavencu, nu a reuşit să strângă 1,6 mil. de euro, suma la care s-a ajuns în urma licitaţiei de săptămâna trecută.
Ca urmare a acestui fapt, Doru Buşcu a pierdut garanţia de 45.000 de euro pe care a plătit-o pentru a participa la licitaţie. Licitaţia se va relua. Chiar dacă nu a reuşit să strângă banii la prima licitaţie, Doru Buşcu va particita şi la următoarea.
Contactat de paginademedia.ro, Doru Buşcu a declarat:
“I-am trimis un comunicat de presă lichidatorului prin care l-am informat că nu am reuşit să strâng banii. Timpul a fost foarte scurt între licitaţie şi momentul în care trebuia să dăm banii. Vom participa, peste două săptămâni, la licitaţie şi sper ca data viitoare să fim mai pregătiţi”.
Doru Buşcu a avut la dispoziţie 5 zile lucrătoare pentru a face rost de bani.
Academia Caţavencu a fost adjudecată în urmă cu o săptămână de Doru Buşcu, directorul editorial al săptămânalului de satiră, pentru suma de 1,617 milioane de euro, cu tot cu TVA. Licitaţia s-a oprit după nu mai puţin de 154 de paşi a 7.500 de euro. Asta peste suma de pornire.
Singurii care s-au arătat interesaţi de marca revistei de satiră au fost Doru Buşcu (directorul editorial al Academia Caţavencu) şi Sabina Fati (jurnalistă la România liberă, din partea proprietarului ziarului, Dan Grigore Adamescu). Jurnalista a fost reprezentată la licitaţie de avocatul Radu Şoldănescu.
Citeşte şi:
- LA CALD DE LA LICITAŢIE: Marca Academia Caţavencu s-a vândut cu peste 1,5 milioane de euro! Doru Buşcu, noul proprietar
- Doru Buşcu: Nu puteam lăsa marca pe mâna unui personaj ca Adamescu
Sursa foto: Jurnalul Naţional
Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro
Comentarii
de enumerare ai auzit? de fapt, fix acolo nu trebuie pusă virgula, unde sugerezi matale.
a, da! are o virgulă pusă greșit, dar tu, deșteptule, n-ai văzut-o.
în seara în care m-ai sunat, dormeam. lucrasem vreo 30 de ore non-stop, bașca mă chinuia o mică tentativă de răceală. ca să știi despre ce era vorba.
te supraestimezi. bleen nu te-a considerat niciodată un om cu conştiinţă plătit să renunţe la ea. te-a considerat doar prost, ticălos, înfumurat şi cam atît. asta, după ce te-a cunoscut mai bine.
hai, te pup, că am treabă. urăeternă, urăeternă!
Deci, s-o luăm băbeşte. Pînă în 97 am fost unul dintre cei mai înrăiţi fani Caţavencu. Din 97 am încetat să-l mai cumpăr săptămînal (cred că după această perioadă l-am cumpărat, în medie, de 4-5 ori pe an, cred). Dar am rămas fan al "spiritului" Caţavencu sau a ceea ce înţelegeam eu prin acest spirit.
În perioada 2006-2008 comentam pe cotidianul.ro şi pe blogurile Cotidianul. În acest context am primit oferta de la Ioan T. Morar să colaborez la Caţavencu. Am fost o singură dată în redacţia Caţavencu, nu ţin minte să-l fi văzut pe Alin Ionescu, îi ţin minte doar pe Buşcu, Morar, Goace, Moţoc, Drogeanu şi Piticigratis. Am fost curtenitor, rezervat şi politicos fiindcă aşa sînt întotdeauna, cu toată lumea, chiar şi cu cei cu care-s certat la cuţite, pe viaţă şi pe moarte (nu prea mulţi, sau, mai bine zis, ei sînt certaţi cu mine pe viaţă şi pe moarte, eu n-am concentrarea şi energia să mă cert pe viaţă şi pe moarte cu nimeni). Dovadă că l-am şi salutat pe Alin Ionescu, pe stradă. Sincer să fiu, mă aşteptam la o înjurătură, ceva dar în niciun caz la ură eternă. Nu cred că ura îşi are locul în context.
Aşa, să revenim la Caţavencu. După prezenţa în redacţie, la bule, a rămas să ţin legătura, pe mail, cu Marius Borţea (acutalmente, şef la Kamikaze). I-am trimis cîteva texte (unul a şi apărut) după care am decis să-mi fac un blog pe care să bag textele care nu intrau la Caţavencu. După cîteva săptămîni am încetat să mai trimit texte la Caţavencu. Cam asta a fost relaţia mea cu Caţavencu. O relaţie cu un ziar pe care nu-l mai citeam de peste 11 ani, o relaţie care a grăbit inevitabilul, şi anume lansarea unui blog propriu.
Pe Alin Ionescu l-am întîlnit de două ori. O dată la bere, ne-am întîlnit din întîmplare (eu eram cu doi prieteni, Alin Ionescu era cu Simona Tache, Nic Sârbu, Vasile Ernu, Florin Iaru, Costi Rogozanu) şi o dată la o întîlnire a comentatorilor blogului Simonei Tache (unde, din cîte ţin eu minte, n-am interacţionat deloc).
Nu am nimic de împărţit cu Alin Ionescu. "Ura eternă" vine probabil din campania din 2009 şi din rezultatul alegerilor de atunci. Articolele şi comentariile de atunci le puteţi găsi pe net, pe bleen.ro, blogary.ro, voxpublica, simonatache.ro.
"E marxism ieftin, pentru cretinii care cred ca daca te plateste un patron inseamna ca ti-a cumparat si constiinta. Cu masura asta poti judeca pe oricine in functie de patronul lui, ceea ce e aberant." Uite, exact genul ăsta de fraudă l-am taxat. Niciodată, în textele mele, nu am zis că plata exclude conştiinţa. Oricum, nu ţin minte să fi scris vreodată vreun text despre Alin Ionescu sau să fi amintit de el în vreun text, dar s-ar putea să mă înşel.
Pe de altă parte, însă, trebuie să recunosc că victoria lui Geoană în 2009 ar fi salvat pe mulţi de la faliment, patroni şi angajaţi. Dar n-a fost să fie.
Așa că atenție la buruieni. Că au rădăcini mai adânci decât recolta bună. Așa a fost și la Cațavencu: în tot labirintul ăla încâlcit de interese, relații și slăbiciuni mai mult sau mai puțin omenești, n-a fost un cap limpede care să aleagă buruienile la timp. Și s-a sufocat ogorul cu umorul și cu talentul cu tot.
Deci ce ziar vrea să închidă ce ziar? Cine vrea să lase șomer pe cine? Partea bună pentru Kamikaze este că oamenii au discernământ și au aflat din acest schimb de "focuri" la cine a rămas ura și minciuna și cine a plecat cu umorul și obiectivitatea. Cititorii noștri sunt mai inteligenți decât noi. Crede-mă! Iar citititorii lui Kamikaze SUNT.