Skip to main content

ÎNCEPUTURI: Mândruţă: Am avut noroc că mi s-a potrivit un sacou. Esca: Am ajuns la TV dintr-o întâmplare. Răzvan Dumitrescu: Am venit pentru un post de inginer de sunet

 

Am ajuns în televiziune dintr-o întâmplare”, povesteşte Andreea Esca. „Am avut noroc că mi s-a potrivit sacoul unui prezentator care era bolnav”, şi-a amintit Lucian Mândruţă. „Eu am venit pentru un post de inginer de sunet şi m-au pus să dau o probă de voce că „tot sunet e”, a rememorat începuturile carierei Răzvan Dumitrescu.

Publicitate

Andreea Esca, Lucian Mândruţă, Denisa Ţicu, Răzvan Dumitrescu şi Andreea Berecleanu au fost pe aceeaşi scenă sâmbătă, la 20 de ani de la înfiinţarea SOTI, post la care au debutat.

Lucian Mândruţă, amintiri din perioada SOTI

Mai multe imagini video, dar şi prima apariţie a Andreei Esca, prezentată în exclusivitate de paginademedia.ro încă de acumcâteva săptămâni, în continuare:

SOTI, prescurtarea de la Societatea pentru Organizarea unei Televiziuni Independente, a apărut în 1991, ca alternativă la postul public. Iniţial, emitea seara, de la 23.00, pe frecvenţa TVR 2. SOTI a funcţionat până în 1994. Povestea postului, în interviul acordat de Virgil Popescu, unul dintre fondatori, pentru PaginademediaTV, AICI.

Lucian Mândruţă:

"Prima legătură cu presa a fost în 24 decembrie 1989. Am făcut revista facultăţii de construcţii, se numea Meşterul Manole. Ţin minte că pe secretarul de redacţie o chema Ana."

"În timpul facultăţii m-am ocupat mai mult de Liga Studenţilor. Nu îmi mai aduc aminte de niciun curs, dar ţin minte şedinţele de la Ligă."

"Am intrat în presă datorită lui Frumuşanu, cel ucis la mineriade. Am fost colegi de grupă şi chiar de bancă la unele cursuri. Am organizat nişte mitinguri pentru el."

"Am cunosut-o pe Amelia Neacşu la un miting pe care îl organizasem şi mi-a spus să vin la un interviu pentru postul de prezentator. I-am zis că eu nu am sacou, iar ea mi-a spus să-l probez pe cel al fostului prezentator că poate mi se potriveşte. Norocul meu în viaţă a fost că mi s-a potrivit sacoul."

"Vreo trei luni nu am fost plătit, dar nici nu era nevoie, pentru că eram paznic de noapte la 23 August."

Andreea Esca: Am ajuns la SOTI din întâmplare. Pe Lucian Mândruţă nu ştiam niciodată cum îl cheamă şi îl treceam „Bărbat”.

Am ajuns la SOTI printr-o întâmplare”, a povestit Andreea Esca.

Cum a ajuns Esca la SOTI

Esca:

„Aflasem că se fac angajări de la prieteni. Interviul l-am făcut cu Vartan Arachelian, care mi s-a părut foarte dur. Îmi era frică să vorbesc cu el."

"M-au păstrat să prezint ştiri chiar în seara respectivă."

"Această perioadă SOTI a fost extraordinară. Nu aveam mai nimic şi ne gândeam cum să facem. Datorită acelor vremuri nu mi-a mai fost frică de nimic, pentru că m-am gândit că mai rău de-atât nu se poate."

"Plecam de la birou la două dimineaţa. Ne înghesuiam cu toţii într-o Dacia 1100 şi ne plimbam prin tot Bucureştiul."

Andreea Esca:

"Ştirile pe care le prezentam ne veneau pe fax de la Agerpres. Eu eram responsabilă cu decupatul lor şi apoi le împărţeam la fiecare. Şi scriam pe ele Denisa (n.r. Denisa Ţicu), Răzvan (n.r. Răzvan Dumitrescu) şi Bărbat. Pe Lucian Mândruţă nu ştiam niciodată cum îl cheamă şi îl treceam Bărbat."

Primele imagini cu Andreea Esca, prezentate în exclusivitate la PaginademediaTV

Mai multe imagini video-document şi fotografii cu Andreea Esca, AICI.

Răzvan Dumitrescu: M-am dus pentru un post de inginer de sunet. M-au pus să dau o probă de voce, „că tot sunet e”

Stăteam la rând pentru un interviu pentru un post de inginer de sunet şi la un moment dat a apărut doamna Marilena Rotaru şi m-a pus să dau o probă de voce, „că tot sunet e”, îşi aduce aminte Răzvan Dumitrescu, astăzi la Antena 3.

Primele imagini cu Răzvan Dumitrescu la SOTI

Răzvan Dumitrescu:

"A fost o perioadă foarte romantică. Nu ştiu ce ne ţinea la lucru. Nu salariul ne motiva pe noi, ci faptul că intrasem în ceva care ne-a captivat foarte tare."

"La SOTI câştigam mai puţin decât câştigasem la Institutul de Cercetare, unde lucrasem până atunci."

"Citeam direct de pe hârtie, pentru că nu aveam promter. Trebuia să ţii minte începutul şi sfârşitul ştirii, ca să poţi ridica măcar atunci privirea spre cameră, să menţii contactul cu telespectatorii."

Imagini-document cu Răzvan Dumitrescu, prezentate în exclusivitate de Paginademedia

Citeşte şi:

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro
viewscnt

Comentarii

  • george dorian popescu george dorian popescu
    Am avut onoarea de a face poze la evenimentul cu pricina. Am plecat de acasa cu camera in spinare si cu sentimentul ca voi pierde o sambata degeaba. Nu numai ca m-am inselat, dar am plecat de acolo cu o imagine total diferita de cea pe care o aveam inainte. Zici de Mandruta cu balbele lui. Si eu radeam de balbele sale inainte sa-l cunosc. Acum, ca l-am cunoscut, pot spune ca este un om repezit. Pune asta langa o inteligenta sclipitoare si ai sa vezi ca balbele apar involuntar. Lucian greseste din cauza ca vrea sa spuna foarte multe in foarte putin timp. Nu are rabdare sa isi termine ideea ca alta i-a si luat locul. Si tot asa...
    A, si inca ceva: daca cineva considera profesionist pe cel care are o scoala dar nu este in stare sa lege doua vorbe si pune eticheta de "neprofesionist" unui om care practica jurnalismul de peste 20 de ani atunci, acel cineva ar trebui sa isi reevalueze scara de valori... sau sa se uite mai mult in jurul sau.
  • Horea Horea
    Crede si nu cerceta, zise ... cineva:

    Andreea Esca:
    "Am ajuns în televiziune dintr-o întâmplare”.

    Lician Mandruta: „Am avut noroc că mi s-a potrivit sacoul unui prezentator care era bolnav”.

    Razvan Dumitrescu; „Eu am venit pentru un post de inginer de sunet și m-au pus să dau o probă de voce că „tot sunet e”.
  • Horea Horea
    "Merită lămurite încă vreo două chestii"

    Nu. Inainte de orice, trebuie lamurita o singura chestiune: "băi acestia".

    Daca acesta e modul de exprimare, a unora "iscusiti" in jurnalistica, atunci da: trebuie inca CITITE carti si nu ... SCRISE ("o carte")!
  • Yon Yon
    Mandruta este de un amatorism rar. Ma amuza teribil. Balbele sunt cuvantul de ordine in ceea ce il proveste, in orice. Sacoul te face Barbat, dar nu domn sau profesionist:-)
  • Deep Throat Deep Throat
    E istorie adevărată, băi aceştia (Horea, Gheorghe and others).
    Poate aveţi vârste tinere şi nu ştiţi cum era atunci. Dar, dincolo de asta, fără SOTI, fără Tele 7, fără Canal 31 (ulterior ProTV), fără Canal 38 (Amerom, ulterior PrimaTV) fără multe stângăcii, improvizații și lucruri făcute pe genunchi dar care, culmea, mergeau, astăzi n-am fi avut (probabil) cel mai diversificat peisaj audiovizual din Europa de Sud-Est (las la o parte degradarea lui abruptă din ultimii 3-4 ani). E legea continuității: așa cum fără legea a 2-a a lui Newton n-am fi ajuns la E = mc2, tot aşa fără SOTI n-am fi ajuns la ProTV-ul din anii de vârf ('95-'99). Merită lămurite încă vreo două chestii:
    * pe vremea aia, dacă ţineai morţiş să fac presă în virtutea vocaţiei descoperite subit, pe fondul libertăţii post-revoluţionare, aveai o mare şansă să reuşeşti să intri în branşă, indiferent dacă erai inginer, profesor, student la nu-ştiu-ce sau paznic de noapte cu studii superioare nefinalizate prin licenţă. Trebuia doar să fii suficient de perseverent şi dispus la sacrificii personale;
    * atmosfera din anii ăia a fost unică şi irepetabilă. Nu salariile derizorii (eu am experimentat inclusiv plata "la bucată", per articol), nu condiţiile ridicole (două maşini de scris la trei secţii, reportofoanele erau un lux etc), nu programul tip "plec dimineaţa, nu ştiu când mă întorc" îi motivau pe tinerii ziarişti, ci sentimentul fabulos şi nu întrutotul nejustificat că 'poţi schimba ceva' prin ceea ce scrii. Acest sentiment, din păcate, a cam dispărut la tânara generaţie. Pe Mândruţă mi-l amintesc prin '91-'92 la un miting pe lângă Cotroceni. Era cu camera în spate, un VHS probabil (S-VHS-urile erau un lux). Era și cameraman, și reporter. Pe Esca o țin minte de pe la niște conferințe de presă ale partidelor istorice, cam tot pe atunci. Făcea și teren. Ce vremuri:-) Ar trebui scrisă o carte...
  • Gheorghe Gheorghe
    Niste penibili mandri cate stiri cu omoruri ne-au prezentat in ultimii 20 de ani. Asta se cheama succes?
  • Horea Horea
    @gadjo...

    "Perfidia e doar un mod meschin de a judeca", al unora!

    Da, "un absolvent de azi, bine pregătit, nu-şi va găsi de lucru doar pentru că soarta lor e mai puţin abilă" decat "INTELECTUALITATEA" unora ca: Paula Rusu, Mircea Radu, Corina Danila, Livia Dila, Alina Stancu si muuuuulti alti (care n-au avut nevoie de nici un concurs!), ca sa ma refer doar la TVR (post public, institutie de stat).

    Despre ceilalti, din articolul cu pricina, multe "povesti" asemanatoare se pot spune. Nu-i insa locul si timpul potrivit.
  • karma karma
    Problema nu sunt neaparat oamenii care ajug pe sticla acum, ci managerii de televiziuni plus bugetele alocate. e drept, pe de o parte ca pentru oamenii de meserie atunci cand vezi pe cineva venit de la fabrica de ciocolata dar care face grile de programe iti vine sa-l iei la palme.valabil si pt cineva venit din presa scrisa direct pe un post de manager tv. e ca si cum a-i lua pe cineva de pe strada si l-ai pune sa piloteze o racheta...
  • televiziuneasoti televiziuneasoti
    Virgil Popescu (TV SOTI ) : As avea o precizare pentru primele doua comentarii. Poate prima intalnire cu SOTI a celor de acolo a fost o intamplare , dar ramanerea lor acolo , evolutia lor la TV SOTI si ulterior la celelalte televiziuni nu a mai fost rodul intamplarii. Lucian e modest cand spune ca a fost vorba de noroc cu masura sacoului. El chiar isi dorea sa faca presa inainte sa ajunga la SOTI. Initial a fost purtatorul de cuvant al Ligii Studentilor de la Constructii. Liga Studentilor din Romania se numara printre fondatorii SOTI . Deci ,in cazul lui Lucian putem spune ca a fost omul potrivit la locul potrivit.
    Acelasi lucru se poate spune si despre ceilalti.
  • Lucian Mindruta Lucian Mindruta
    Intamplarea trebuie ajutata si ea de un anume fel de destin. Eu, din 22 decembrie 1989 am simtit ca nu mai pot sa-mi mai duc mai departe planul personal (inginerie) si m-am simtit tras, fara sa ma mai pot opri, spre chemarea timpurilor. Mitinguri, manifestatii, Liga Studentilor, ziare studentesti, apoi o agentie de presa... N-am putut sa stau departe de locul unde se intimplau lucrurile. Daca privesti asa, intamplarea nu mai e atat de pura. Nu e ca si cum ti-ar fi cazut un turture in cap.
    Alminteri, n-am cautat sa tin pe nimeni departe de locul meu. Cind m-au schimbat de la Observator, am fost unul dintre cei care au propus o fatza tanara: Alina Petrescu. Si nu m-am agatat de treaba asta.
    Problema e insa alta: cei care vin din urma isi doresc mai degraba drepturile unui jurnalist (asa cum sunt vazute ele in mitologia urbana, masini, salarii, etc) si inteleg mai putin indatoririle lui: sa spuna oamenilor nu ce si-ar dori sa auda, ci ceea ce trebuie sa auda ca sa poata gandi cu propria minte.
  • gadjodillo gadjodillo
    ...eventual perfidie a sorţii. Pentru că, nu-i aşa, un absolvent de azi, bine pregătit (se ştie, toţi sînt doxă şi ar merita să ajungă direct andreeaesca sau lucianmîndruţă), nu-şi va găsi de lucru doar pentru că soarta lor e mai puţin abilă şi e constant împiedicată de sorţile mai puternice şi mai răzbătătoare ale unor ca A.E., L.M., R.D.
    Faza e, Horea, că atunci erau alte vremuri şi majoritatea oamenilor care au ajuns pe atunci să facă ceva, au ajuns din întîmplare. Perfidia e doar un mod meschin de a judeca un lucru la care n-ai acces prin forţele (intelectuale) personale.
  • Horea Horea
    Noua din zece actuali prezentatori sau "vedete" de pe sticla au ajuns doar asa intamplator in aceste posturi!?

    Ele - persoanele in cauza - aveau cu totul alte planuri de viata;au primit intamplator un telefon sau un indemn-rugaminte de a incerca si in televiziune. Si acolo au ramas!

    Cata perfidie!

Trimite un comentariu

sus