De nişte ani, în curţile blocurilor e linişte. Nu se mai aude gălăgia copiilor care

se joacă de-a v-aţi ascunselea, bat mingea, sar coarda sau elasticul. Par apuse

vremurile în care auzeai câte o mamă supărată strigând de la geamul blocului
după ştrengarul care bate mingea de zor şi nu-l mai interesează temele sau cina.

Copiii de astăzi par invizibili, au dispărut în spatele monitorului de la calculator sau în faţa
televizorului. Excepţia o mai fac micuţii până la 5-6 ani, care mai pot fi văzuţi în parc
cu părinţii, dar şi câţiva adolescenţi pasionaţi de skatebording, care-şi savurează doza de adrenalină în zonele special amenajate

Pare redundant să mai spunem că activităţile în aer liber sau cele sportive au fost substituite cu jocurile pe calculator sau statul în faţa televizorului. Copilul stă
comod în camera sa şi cu ajutorul unor butoane din tastatură dă pase pe terenul virtual sau“aleargă” după inamici. Nici la şcoală nu are parte de prea multă mişcare, majoritatea eschivându-se, sub diverse motive, de la orele de sport.

Realităţile descrise nu sunt nişte cazuri izolate. Un studiu realizat la începutul anului 2012 arată că, în România, 43% dintre copiii cu vârsta între 2 şi 18 ani nu practică nici o activitate sportivă. În spatele acestor cifre se poate ascunde nu doar o generaţie sedentară, ci şi una cu foarte multe probleme de sănătate.

”Sedentarismul este unul dintre cele mai mari pericole pentru un copil”, afirmă dr. Mihaela Herescu, medic primar pediatrie, Hyperclinica MedLife Băneasa.

“Studiile arată că atât copiii, cât şi adolescenţii petrec aproximativ 45 de ore în fiecare săptămână uitându-se la televizor, urmărind filme, lucrând sau jucându-se pe calculator. Acestea sunt premisele care duc la apariţia mai multor afecţiuni grave, cum ar fi: obezitatea, diabetul zaharat, boli cardiovasculare, tulburările de vedere, tulburări de postură (deformarea coloanei vertebrale din cauza viciilor de postură) sau tulburări de comportament (copiii devin individualişti, introvertiţi).

Din aceste motive, este foarte important ca, începând cu vârsta preşcolară, copilul să fie înscris la diverse activităţi sportive sau să-şi petreacă cât mai mult timp în aer liber”, explică pediatrul.

Sportul, condiţia pentru un copil deştept şi sănătos

Încă din Grecia Antică sportul făcea parte din educaţia cetăţenilor, pe lângă filozofie, muzică şi arte.

Atât în modelul cetăţii propus de Platon, cât şi de Aristotel, dezvoltarea calităţilor şi a
“virtuţilor” unui copil mergeau mână-n mână cu dezvoltarea lui fizică prin practicarea
gimnasticii. Astfel, grecii promovau curajul, spiritul de competiţie şi raţionalitatea, precum şi imaginea unui corp suplu, bine proporţionat şi puternic.

Odată cu îndepărtarea de scopul militar, practicarea sportului a devenit esenţială pentru dezvoltarea armonioasă a individului. Activitatea fizică de la vârste fragede este esenţială pentru formarea psihologică şi fizică a copilului.

Potrivit dr. Alin Popescu, medic primar medicină sportivă, Hyperclinica MedLife Griviţa, “practicarea în mod regulat a unui sport stimulează dezvoltarea anumitor abilităţi motrice, precum coordonarea, viteza, anduranţa şi supleţea, sau cognitive, precum vederea, înţelegerea, capacitatea de a-şi forma o părere sau de a lua anumite decizii. La nivel tactic, copiii învaţă să elaboreze anumite strategii. Sportul de echipă infuenţează în mod pozitiv şi nivelul de sociabilitate.

Din punct de vedere psihologic şi mental, sportul reprezintă o şcoală bună, care îi învaţă pe copii cum să-şi întărească voinţa, rezistenţa şi concentrarea, dar şi cum să-şi controleze stresul şi suferinţa. Sportul le poate oferi copiilor mai multa siguranţă, încredere în ei înşişi, autocontrol şi independenţă.

Practicarea unui sport îi învaţă încă de mici să adopte un stil de viaţă echilibrat : o alimentaţie corespunzătoare, respectarea orelor de somn, întreţinerea igienei corporale, disciplina, punctualitatea. Totodată, activităţile colective, cum ar fi sportul organizat, ajută copiii să se identifice cu un anumit grup – echipa lor, de exemplu –lucru esenţial pentru dezvoltarea personală şi socială a unui copil.

Cei care nu se simt acceptaţi sau nu au sentimentul apartenenţei la un grup suferă adesea de depresie, de anxietate şi de o lipsă generală de încredere.

Pe lângă acestea, activităţile sportive adună de multe ori copii care provin dintr-o varietate de medii sociale şi economice, oferindu-le astfel posibilitatea de a învăţa despre diversitate şi oferindu-le, în acelaşi timp, şansa de a-şi face noi prieteni. Copiii
care participă la aceste tipuri de activităţi învaţă să comunice şi să lucreze mai bine cu colegii lor şi cu adulţii”, subliniază dr. Alin Popescu.

Sportul vă poate ajuta copilul să-şi însuşească mult mai uşor materiile de la şcoală. “Datorită faptului că în timpul activităţii fizice în aer liber creierul este oxigenat mult mai
bine, se ameliorează capacitatea de concentrare şi de învăţare. Prin sport, copilul este mai organizat, iar randamentul şcolar creşte”, explică Silvia Ciobanu, psiholog clinician şi psihoterapeut, Centrul de Psihiatrie şi Psihoterapie MindCare.

“În sport, reuşitele, depăşirea limitelor psihologice, succesele sunt o sursă imensă de bucurie pentru copil. Acestea ajută la formarea unei imagini de sine corecte şi la creşterea stimei de sine. Se mai dezvoltă şi capacitatea de a-şi controla propriile impulsuri,
stresul, emoţiile. În consecinţă, un copil care face sport este sănătos, optimist, mănâncă şi doarme bine, creşte armonios şi nu mai are timp să se lase atras de tentaţiile nesănătoase ale epocii în care trăim”, susţine psihologul.

Cum alegem sportul potrivit copilului nostru?

Înainte de a alege un sport pentru copilul dumneavoastră, trebuie să ţineţi cont de nivelul de dezvoltare fizic şi emoţional al copilului, de înclinaţia şi de preferinţele acestuia,
ne recomandă Silvia Ciobanu. Alegerea activităţilor sportive se face în funcţie de mai multe criterii, precum vârstă, personalitate, temperament etc.

„Între 6 şi 8 ani, sunt mai potrivite sporturile individuale: înot, balet, gimnastică. După 8 ani, fie sport individual, fie sport de echipă: atletism, înot, karate, tenis, fotbal, handbal etc. După această vârstă, va înţelege mai bine regulile jocului şi regulile lucrului în echipă. Va accepta mai uşor autoritatea şi va fi dornic să „aparţină” unui grup. Sunt copii care au o înclinaţie naturală către sporturile de echipă şi atunci ei ar trebui orientaţi către acestea (baschet, volei, fotbal etc.).

Alţii se simt mai bine în activităţi individuale. Aceştia pot fi orientaţi către tenis, patinaj, înot, atletism, gimnastică etc.

Temperamentul şi personalitatea copilului sunt alte criterii de care ar trebui să ţinem cont. Un copil activ şi agitat poate fi orientat către un sport care să-i dezvolte răbdarea şi rezistenţa, de exemplu atletism, înot, tenis. Un copil timid poate fi introdus în sporturi de echipă, care să-i dezvolte capacitatea de a socializa: fotbal, volei, baschet.

Copiii cu agresivitate crescută pot fi îndrumaţi către sporturi disciplinare, dar care le oferă şi posibilitatea să-şi exteriorizeze controlat agresivitatea: arte marţiale, tenis, ciclism. Copiii care sunt liniştiţi şi calculaţi se potrivesc mai bine pentru tenis de masă sau de câmp.

Momentul nepotrivit şi alegerea unui sport în care copilul nu se simte confortabil pot deveni frustrări atât pentru copil, cât şi pentru părinţi şi pot îndepărta copilul definitiv de sport”, explică Silvia Ciobanu, psiholog MindCare.

În cazul adolescenţilor, psihologul recomandă părinţilor să-i lase să practice sporturile pentru care au înclinaţii. „Dacă tânărul nu este atras în mod special de o activitate sportivă, el nu trebuie obligat. Misiunea părinţilor în această situaţie poate fi dificilă, aceştia având
nevoie de mult tact, multă răbdare şi atenţie. Înainte de a recomanda copilului să practice sport, părintele ar trebui să-şi manifeste interesul pentru un sport anume.

Pentru a reuşi în acest demers, părinţii trebuie să înceapă prin a discuta cu adolescentul despre sport, „dacă i-ar plăcea să practice vreun sport, ce sport i-ar plăcea. Părintele trebuie să observe de ce activităţi este atras copilul. Ar fi bine ca împreună cu el să meargă la anumite competiţii sportive, chiar şi la unele în care sunt copii de vârsta lui”,
recomandă specialistul MindCare.

Înotul ajută copiii cu probleme. „Multă vreme, sportul a fost interzis micuţilor astmatici. Astăzi s-a ajuns la concluzia că nataţia este sportul care poate ajuta plămânii micuţilor
bolnavi de astm. Punând în mişcare musculatura întregului corp, înotul stimulează funcţia plămânilor, crescându-le astfel capacitatea de funcţionare”, spune dr. Alin Popescu, medic primar medicină sportivă.

Potrivit specialistului, înotul este indicat şi copiilor cu probleme osoase: scolioze, epifizite de creştere, pentru că apa preia din greutatea corpului, iar durerea care apare în cazul practicării altor sporturi dispare în totalitate. Pe lângă acestea, „înotul este recomandat copiilor cu sechele de rahitism, copiilor astenici, cu tulburări în dezvoltarea psihosomatică etc.

Înotul în apă caldă reuşeşte să învingă spasmul muscular din parezele sau paraliziile spastice; prin activarea circulaţiei sangvine ajută la dezvoltarea. musculaturii hipotrofe; reeducă, de asemenea, mişcările articulare reduse în urma a multiple afecţiuni traumatologice. Însă cel mai important efect al înotului este cel psihic. Încrederea copilului în forţele proprii creşte atunci când vede că stăpâneşte apa, că se descurcă singur”, adaugă Paul Vasiescu, instructor înot, Centrul de Kinetoterapie şi Recuperare Medicală, Hyperclinica MedLife Griviţa.

Pentru copii, piscina din cadrul Centrului de Fiziokinetoterapie şi Recuperare Medicală MedLife oferă mai multe programe de tratament. Instructorul Paul Vasiescu şi fiziokinetoterapeutul Mihaela Mihăescu se ocupă de copiii cu patologii care au nevoie de o atenţie specială în timpul activităţilor acvatice.

„Fiecare copil este supravegheat şi îndrumat individual, iar exerciţiile de hidrokinetoterapie sunt individualizate în funcţie de patologia şi de particularităţile fiecăruia”, adaugă Paul Vasiescu.

Înotul poate fi început la orice vârstă, ne spune instructorul. Puteţi aduce copilul la bazin începând chiar de la 6 luni, după ce bebeluşului i-a fost administrată a doua doză de vaccin care-i asigură securitatea imunitară. Înainte de a veni la bazin, luaţi un aviz epidemiologic şi consultaţi-vă cu pediatrul copilului.

Ajută-ţi copilul să devină activ

• Implică-te împreună cu copilul tău în jocuri şi activităţi sportive

• Oferă-i cadouri care să-l determine pe copil să facă mişcare – biciclete, role, minge, rachete de tenis etc.

• Implică-l în competiţii. Puteţi începe prin a le face cu membrii familiei

• Alimentează-i spiritul de aventură. Construiţi împreună un zmeu din hârtie sau un avion şi lansaţi-l împreună.

• Mergeţi în drumeţii şi învăţaţi-l tehnici de supravieţuire şi de rezistenţă. Asociaţi-le cu scene din poveştile sau filmele lui preferate.

Articol scris de Victoria Donos