Grigore Cartianu a vorbit pentru ziarul Adevărul despre relaţia sa cu Dinu Patriciu, fost patron al ziarului, dar şi despre „viziunea” şi „greşelile” mogulului. Jurnalistul a povestit despre trecerea sa e la EVZ în poziţia de conducere editorială la Adevărul şi despre „megalomania” luI Dinu Patriciu.
„Când a conceput trustul ăsta de presă, chiar l-a gândit ca pe un trust occidental. Era influenţat de Rupert Murdoch, erau prieteni, mai luau masa pe la Londra. Atunci economia duduia, era păcăleala aia cu creşterea imobiliară şi el a vrut să facă din trustul Adevărul un fel de Rompetrol”, a declarat Cartianu.
CUM A AJUNS CARTIANU LA ADEVĂRUL. „M-am simţit un pic lovit în orgoliu, chiar jignit, că discuţiile pentru desemnarea noului redactor-şef s-au făcut fără a mă consulta şi pe mine”
Se schimbau directorii executivi la Ringier (n.r. – trustul elveţian care deţinea pe atunci „Evenimentul zilei”). Răzvan Ionescu, cu care eu lucrasem foarte bine – el redactor-şef, eu prim redactor-şef adjunct – şi-a dat demisia după nişte neînţelegeri cu noul director. Lucrurile bălteau şi m-am simţit un pic lovit în orgoliu, chiar jignit, că discuţiile pentru desemnarea noului redactor-şef s-au făcut fără a mă consulta şi pe mine. Nu era problema să fiu eu redactor-şef, dar voiam să vină cineva cu care să fiu compatibil.
Aveam o părere proastă despre aproape toată istoria postdecembristă a „Adevărului”. Şi despre „Adevărul” anilor ’90, dar şi despre „Adevărul” acelui moment, 2008. Preluaseră conducerea editorială Adrian Halpert şi Laurenţiu Ciocăzanu, dar tot nu-mi plăcea. Reflecta prea mult viziunea politico-socială a patronului.
Eu le-am împărtăşit obiecţiile mele şi ei mi-au spus: „Te chemăm pe tine să ni te alături ca să ne ajuţi să-l facem altfel”. Toţi trei şi-au dat cuvântul şi şi l-au ţinut, n-am avut o problemă să dau un anumit curs ziarului. Acum, că nu mai este patron, pot să spun că şi Dinu Patriciu a fost onest în relaţia cu noi.
PATRICIU ŞI POLITICA EDITORIALĂ.
De regulă, atunci când venea pe la redacţie, destul de rar, zicea secretara: „Vă roagă domnul Patriciu să veniţi până la dânsul”. La discuţiile astea mai participau Halpert, Ciocăzanu, uneori şi redactorii-şefi ai altor publicaţii din trust.
Dinu Patriciu îşi exprima dorinţa de a avea un ziar într-un fel, iar aici se ducea şi spre conţinut. El spunea „uite, ce bine ar fi să facem aşa, ăsta-i băiat bun, ăsta-i cam derbedeu...”. Aproape toţi politicienii erau derbedei pentru el, dar avea şi câteva slăbiciuni... Mai sublinia pe ici, pe colo. Mai sublinia, „ăsta e băiat bun, ăsta e mai civilizat, ăsta nu înjură atât, ăsta vrea binele ţării”.
PLANURILE LUI DINU PATRICIU CU TRUSTUL. „El a vrut să facă din trustul Adevărul un fel de Rompetrol”
El, când a conceput trustul ăsta de presă, chiar l-a gândit ca pe un trust occidental. Era influenţat de Rupert Murdoch, erau prieteni, mai luau masa pe la Londra. Atunci economia duduia, era păcăleala aia cu creşterea imobiliară şi el a vrut să facă din trustul Adevărul un fel de Rompetrol: să-l cumpere la un preţ mic, să-l dezvolte pe model occidental şi să-l vândă cu sute de milioane de euro unui mare trust occidental. Atunci, străinii încă dădeau târcoale presei româneşti.
UNDE A GREŞI PATRICIU? „El a avut şi o mână proastă la oameni. Mulţi l-au căpuşat de l-au rupt.”
A greşit în două locuri. N-a estimat corect evoluţia economiei mondiale şi româneşti, n-a calibrat trustul pentru vremuri de criză, deşi tot el proorocea, înaintea altora, că intrăm în criză.
Era informat, vorbea despre colapsul bulei imobiliare, dar afacerea „Adevărul” se comporta ca şi cum nu venea nicio criză. Şi apoi, faptul că a avut o viziune megalomanică asupra industriei media.
De exemplu, miza pe bugete prea mari de publicitate, miza pe un public enorm care în România nu există, miza pe difuzare cu 80.000 de puncte de vânzare, zicea că orice butic poate difuza presă şi că lumea e înnebunită să cumpere ziare, dar nu are de unde. A avut prea puţin realism şi prea multă megalomanie.
Îmi vine în minte team-buildingul de care ne-ai spus, putea să-l facă la Buşteni, dar îl făcea în Australia.
Hai, să vă spun o poveste. Eram în avion spre Australia. Zburam o oră până la Atena, patru ore de acolo până în Dubai, şi din Dubai 16 ore cu un avion din ăla, cât stadionul de mare, până la Sydney, pe partea ailaltă a Australiei. În avion am întrebat şi eu pe cineva din executiv, nu-i dau numele, cât costă un bilet dus-întors la business class. „Vreo 10.000 de euro”, îmi zice. „Dar la economic class, cam cât ar fi costat?”. „Până-n 3.000 de euro”, zice. „Şi de ce n-am luat acolo?”, am întrebat. La care a venit răspunsul: „Hai, domnule, avem şi noi un rang, un statut, oamenii au nevoie de un moral cât mai bun”.
Eu am spus aşa, şi i-am zis şi lui Patriciu treaba asta: „Ce bine m-aş fi simţit eu, ce moral, dacă mi-aţi fi luat bilet la «economic», zece metri mai în spate, după perdeluţa aia, şi v-ar fi costat 3.000 de euro. Îmi mai dădeaţi mie 2.000 de euro ca bonus şi aş fi avut moralul mult mai bun”. Dar marele câştig era al ziarului: ar fi economisit 5.000 de euro pentru fiecare bilet.
Nu stricau nişte bani albi pentru zile negre. De exemplu, pentru zilele când nu mai aveam hârtie pe care să tipărim ziarul. Şi Patriciu ce a zis? A zis „dom’le, una-i una, alta-i alta, avem bani destui. Aveţi şi voi un rang, sunteţi mai tari, mai importanţi ca miniştrii”.
Eu cred că ziariştii de la „Adevărul”, per total, fac un păcat dacă-l înjură. El a ajuns să aibă vreo două luni întârziere la salarii, după care a vândut trustul.
El a avut şi o mână proastă la oameni. Mulţi l-au căpuşat de l-au rupt. Mulţi l-au furat pe Patriciu, chiar dintre cei angajaţi de el, personal.
Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro
Comentarii
1. Grigore Cartianu incearca sa-si faca o statuie din tirajele imense, din succesurile nemaipomenite cunoscute de Adevarul dupa venirea lui. Realitatea e insa mult mai simpla: ziarul a fost clonat dupa o publicatie spaniola si mereu a aratat prost. Fata de Dan Marinescu, om cu un bun simt remarcabil, Cartianu ramane "cel mai bun facator de ziare din Romania" (Doamne-fereste!) care si-a batut joc de destinele si carierele a zeci de jurnalisti ca urmare a deciziilor idioate luate de-a lungul vremii: Rahan, editia de weekend de 128 de pagini, relansarea cretina din mijlocul verii 2011 etc. Vreo doi ani ziarul a fost siluit cum a vrut marele scriitor din Gorj, care si-a crescut artificial tirajul operelor despre Ceausesti (create in proportie de 90% de subordonatii munciti pana la epuizare, inclusiv de autorii interviului) folosindu-se de paginile, banii de deplasari si forta de marketing a trustului. Fara inserturi, Adevarul nu a vandut NICIODATA mai mult de 23.000 de copii, nu a deranjat pe nimeni, nu a avut un concept editorial clar. Isi aminteste careva vreo ancheta rasunatoare, vreun tun de presa dat sub conducerea acestui taran neaos? Cartianu a fost un om de paie: chiar el spune ca decizia de a se renunta la politica i-a venit impusa de Corneteanu, omul care conducea totul prin telefon si a ramas un adevarat gropar al ideii de presa libera in Romania. In mod normal, dupa asemenea ispravi orice lider de echipa si-ar fi dat demisia, nu si Cartianu.
2. Afacerea gandita de Cornete era simpla: carti tiparite pe banda rulanta si vandute la pret de dumping fata de realizarile editurilor obisnuite. Marketing agresiv, la gramada. In cazul celorlalte publicatii pastorite de marele guru in management, hotie si lipsa de inspiratie grosolane: toate erau copiate fara jena dupa produsele Ringier, semanau pana la confuzie, doar ca aveau pret la 60 % fata de originale. La pret mic, volumele de vanzari cresteau si, evident, exista pe ici-colo si ceva profit. Chiar si conceptul documentelor de pe intranet era ciordit de la Ringier. Mega-afacerea era gandita simplu si, in acelasi timp, genial de Cornete: la volume imense si diversificate, comisioanele de care Patriciu nu avea habar erau pe masura. Pai cine dracu' mai cumpara, in plina criza, sute de mii de tone de hartie pe an, consumabile, tipografii, masini si cate si mai cate? Orice prost stie ca pe foamea asta parandaratul e fundatia pe care se cladeste succesul!
3. Ca si coleg, Grigore nu s-a ingrijit decat sa-i fie bine gastii lui. A fost presul lui Cornete, care chema reporterii la ordin in fata unui Adrian Halpert indiferent si multumit cu un post caldut, apoi a devenit presul lui Imre, care proceda la fel ca predecesorul lui. Directorii generali au dat afara si au umilit jurnalistii din subordinea Cartianului fara ca acesta sa spuna nimic, multumit ca-si incaseaza leafa. Dupa plecarea lui Cornete, AH a continuat sa piarda pe banda rulanta procese cu fostii angajati batjocoriti de acesta sub atiduniea ingaduitoare a deontologilor cu lefuri de bancheri.
4. Vestitele excursii pe taramuri exotice au fost o rusine, o bataie de joc. In timp ce Logan-urile redactiilor nu aveau cauciucuri de iarna si amaratii de soferi salarizati cu 10 milioane erau pusi sa plateasca pagubele care nu apareau din vina lor, greii aruncau cu banii pe zboruri de zece mii de euroi pe cap de vita furajata! Incredibil! Chestiunea pleca de la nesimtirea imensa si gustul pentru lux desantat al lui Razvan Corneteanu. Omul asta era uschit la plimbare prin strainatate cam 8-9 luni pe an, nu rata nicio mocaciune. Vechi finantisti de la Ringier povestesc si acum ca au intrat in legenda cheltuieli uriase pe care individul le facea prin SUA, unde folosea 80% din bugetul de training al companiei pt el. La multe plimbari, la atatea chermeze apocaliptice cu avioane intregi de publicitari, fireste ca agentiile de turism or mai da si ele un comision in natura, macar asa, din bun simt!
5. Sa vorbesti de imoralitatea profesionala a lui Tuca si a lui CTP e in regula, dar o poate face oricine altcineva decat Gregoaire. Pai el a mancat mii de euro pe luna de la Voiculescu fara sa-i mai lanseze mult-asteptatul tabloid, proiect scremut cu gasca din dotare si neaprobat de Intact! Asta e si motivul pentru care-l detesta pe Varan: nu l-a mai jumulit de bani atat cat isi programase. De fapt, asta e Cartianu: un individ avar, innebunit dupa arginti. Drept dovada: s-a gudurat pe langa Imre pentru a fi numit si director la Carte nenorocind acea Divizie din AH, iar acum presteaza la doua televiziuni obscure,: Nasul TV si Taraf TV/ Fanatic Show.