RUBRICĂ SPONSORIZATĂ. Să fii bronzat e la modă, iar sezonul estival oferă condiţiile excelente pentru bronzul la care visează fiecare. Deşi în ultimii ani, medicii sunt foarte vehemenţi împotriva expunerii abuzive la soare şi a bronzatului artificial, puţini sunt cei care înţeleg că soarele reprezintă unul din principalii factori care determină apariţia cancerului de piele.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii înregistrează anual între 80.000 şi 130.000 de noi pacienţi cu o formă de cancer cutanat, iar unul din trei pacienţi care a fost diagnosticat cu o formă de cancer, are cancer de piele.
Ce este cancerul de piele?
Cancerul de piele apare în urma transformării unei celule aparent normale (de exemplu o iritaţie, aluniţă, o excrescenţă etc), sub influenţa mai multor factori. Modificarea determină multiplicarea necontrolată a acestor celulele cu capacitate de extindere locală sau prin intermediul unor vase de sânge sau a vaselor limfatice, ceea ce duce la crearea metastazelor.
Chiar dacă până aici lucrurile nu arată bine deloc, avem şi o veste bună – tumorile cutanate sau modificările care apar la nivelul pielii pot fi văzute, astfel încât identificarea timpurie şi corectă a acestora, face ca rata de vindecare să fie destul de ridicată.
Zonele expuse la soare sunt cele mai afectate de cancerele de piele, motiv pentru care trebuie să fiţi mai atenţi la modificările care apar pe nas, gât, spate, piept şi umeri şi piept.
Nu neglijaţi schimbările care se petrec şi în zone mai puţin accesibile, cancerul de piele poate porni şi de la o formaţiune aflată la nivelul pielii capului, în dosul mâinilor, pe palme, degete, unghii, coate, axile, ceafă, fese, dosul picioarelor, tălpi, călcâie sau organe genitale.
Principalele tipuri de cancer de piele sunt: carcinomul bazocelular, carcinomul spinocelular – aşa-numitele tumori non-melanocitare, pentru că originea lor este la nivelul celulelor epidermice – şi melanomul, tumora melanocitară, care are origine în celule producatoare de pigment.
Studiile au arătat că principalii factori care determină apariţia cancerului de piele sunt: expunerea la razele ultraviolete şi predispoziţia genetică.
Modificarea pielii produsă de către lumină este ireversibilă. De aceea, expunerea excesivă încă din copilarie sau adolescenţă, mai ales la persoanele cu fototip deschis – blonzi cu ochi albaştri, roşcati – care nu au o cantitate mare de pigment care să-i apere de razele ultraviolete, acestea vor dezvolta un risc mult mai mare de a avea o tumoră cutanată în următorii ani. Prin acest efect cumulativ, boala poate sa apară chiar în absenţa expunerii pe o perioadă lungă de timp la soare.
Epiteliomul Bazocelular este cea mai frecventă formă de cancer cutanant, întâlnită în 80% din cazuri. Acesta are o agresivitate mai mică, aproape nicioată nu crează metastaze, însă are o capacientate mare de invazie locală, de une vine şi caracterul malign al epiteliomului bazocelular.
Apare cu presponderenţă la bărbaţi în jurul vârstei de 50-70 ani, localizarea frecventă este la nivelul extremităţii cefalice, în zone fotoexpuse şi de obicei în zone greu de abordat chirurgical – vârful nasului, lobul urechii sau vârful intern al ochiului.
Evoluţia epiteliomului bazocelular este lentă, dezvoltându-se pe parcursul mai multor ani. De multe ori, pacienţii confundă leziunile iniţiale cu un coş sau o eczemă, sau o veziculă, care sângerează din când în când, se acoperă de o crustă sangvinolentă şi nu are tendinţa spontană de vindecare.
Pacienţii se prezintă la medic atunci când formaţiunea devine nodular, bine delimitată, de culoare rozalie sau uşor pigment, cu suprafaţă translucidă şi cu vase de sânge care uneori se văd macroscopic. Netratate, aceste leziuni pot ajunge la dimensiuni importante, având tendinţa de ulcerare spontană, cu invazia celulelor tumorale la nivelul structurilor adiacente – nervoase, musculare, osoase, având un caracter intens mutilant.
Carcinoamele spinocelulare se formează prin înmulţirea celulelor spinoase, ale epidermului, şi spre deosebire de carcinomul bazocelular, au o rată de creştere mult mai rapidă, cu invazivitate locală şi cu capacitate de metastazare apreciabilă, mai ales pe cale limfatica.
Se pot dezvolta atât la nivelul pielii, cât şi la nivelul mucoaselor şi semimucoaselor, şi se prezintă sub forma unei plăgi roşiatice sau a unui nodul, deseori ulcerat, acoperit de o crustă sangvinolentă, cu margini neregulate, fără tendinţa spontană de vindecare.
Principalul factor de risc rămâne expunerea cronică la radiaţiile UV.Leziunile se localizează frecvent pe tegumente modificate – ulcere cronice, traumatisme repetate, cicatrici după arsuri, sau în boli inflamatorii dermatologice. Este binecunoscută posibilitatea de transformare malignă a leziunilor de lichen schelioatrofic la nivel genital sau lichen hiperpigmentat localizat pe faţa anterioară a gambelor. Mai rar, aceste leziuni pot apărea pe pielea sănătoasă.
Persoanele care fumează sunt mai predispose să dezvolte carcinoame la nivelul buzelor şi cavităţii bucale.
Pentru identificarea precisă a tipului de carcinom este necesar examenul histopatologic. Acest lucru constă în efectuarea unei biopsii, astectul microscopic fiind caracteristic atat pentru carcinomul bazocelular cât şi pentru cel spinocelular.
Tratamentul constă în excizia chirurgicală a carcinomului cu o margine de siguranţă.
În funcţie de tipul leziunii, dimensiuni, localizare, vârsta pacientului şi bineînţeles de experienţa medicului se pot alege alte metode terapeutice, precum electrochirurgia, fotocoagularea cu laser, aplicarea locală a unor substanţe citotoxice şi antitumorale, radioterapia.
Dezavantajul acestor metode mai puţin invazive constă în faptul că leziunea nu este îndepărtată în totalitate, pot rămâne resturi tumorale în ţesuturile profunde ale pielii, crescând riscul recidivelor locale care au o evoluţie mai agresivă decât prima tumoră.
Chiar şi după excizia iniţială, pacientul trebuie sa fie monitorizat de medic, la cel puţin 6 luni.
Melanomul – reprezintă cea mai agresivă formă de cancer cutanat, ce se dezvoltă de la nivelul melanocitelor – celulelor producatoare de pigment. Poate apărea în orice zonă, inclusiv la nivelul mucoaselor chiar şi la nivelul organelor interne.
Deşi a fost demonstrată presdispoziţia genetică în această formă e cancer, expunerea la radiaţiile UV rămâne principalul factor favorizant în dezvoltarea melanomului.
Chiar şi un bronz uşor indică faptul că razele UV au modificat ADN-ul celular, crescând riscul unei mutaţii şi apariţia celulelor atipice şi apoi a celulelor cancerigene.
Melanomul apare atât pe pielea aparent sănătoasă – aşa-numitul melanom “de novo”, înregistrat în 75% din cazuri, sau prin evoluţia malignă a unui nev preexistent. De aceea, controlul periodic al pielii prin autoexaminare şi cel puţin o dată pe an verificarea de către dermatolog a aluniţelor active sau displazice mai vechi sau a altora nou apărute, cresc semnificativ şansele pacientului.
La ora actuală, dermatoscopia computerizată este cea mai performantă metodă de monitorizare a aluniţelor şi identificare a melanomului. Nevii sunt marcaţi, fotografiaţi, iar imaginea microscopică este stocată în computer.
Cu ajutorul unui soft se face o analiză digitală a imaginilor din punct de vedere al culorilor, suprafeţei, simetriei, conturului, dispunerea globulelor de pigment şi reţelei de pigment cu posibilitatea de identificare a modificarilor subtile cu mult înainte ca ele să fie vizibile cu ochiul liber.
Dermatoscopia computerizată permite monitorizarea evoluţiei aluniţelor prin compararea imaginilor dermatoscopice de la o examinare la alta. Transformarea malignă a unui nev şi evoluţia acestuia în melanom se poate produce rapid, motiv pentru care este utilă monitorizarea dermatoscopică şi clinică a persoanelor cu predispoziţie.
Depistarea în stadii incipiete a melanomului şi excizia acestuia poate fi salvatoare.
Dupa excizie, prognosticul este evaluat în urma examenului histopatologic, care în acelaşi timp confirmă diagnosticul şi măsoară grosimea tumorii în plan vertical.
În prezent, tratamentul melanomului constă în: excizia chirurgicală cu margine de siguranţă corespunzatoare extinderii în profunzime a leziunii. În stadiile mai avansate se adaugă tratamentul per os cu efect antitumoral.
Radioterapia şi chimioterapia nu cresc semnificativ şansele de supravieţuire. Se pot folosi cu efect paliativ, în cazul metastazelor, însă nu sunt utilizate în stadiul incipient al bolii deoarece chimioterapia, de exemplu, duce la scăderea sistemului imunitar ceea ce poate conduce la o evoluţie mult mai rapidă a melanomului.
Apariţia unor leziuni recente la nivelul pielii sau modificarea celor existente trebuie să vă îndrume către dermatolog, de această atitudine depinzând prognosticul final.
Dr. Claudia Ciobanu, medic specialist Hyperclinica MedLife Băneasa şi Clinica de Dermatologie Estetica "DermaLife"
Trimite un comentariu