Sănătatea omului se află întotdeauna într-un echilibru instabil. Atunci când un parametru iese din matca sa normală, starea de bine a persoanei respective este periclitată. Printre aceşti parametri sunt hormonii şi glandele endocrine, cauza tulburărilor hormonale şi a nenumăratelor boli moderne care se manifestă atât la copii, cât şi la adulţi.
Chiar dacă femeile sunt cel mai afectate de dereglările hormonale, trebuie să ştiţi că, în ultimii ani, în cabinetul endocrinologilor ajung tot mai mulţi copii intraţi la perioada de pubertate prematur, copii obezi sau cu probleme de creştere, afecţiuni cauzate de dereglările hormonale.
Hormonii sunt substanţe chimice secretate de glandele endocrine şi eliberate în sânge astfel încât să ajungă la celulele lor „ţintă”, care pot fi atât locale, cât şi la distanţă. Atunci când sunt secretaţi fie în exces, fie în cantităţi insuficiente, ei provoacă un dezechilibru în organism, care stă la baza declanşării a numeroase afecţiuni.
Mecanismul hormonal
”Corpul uman este un sistem complex de organe legate între ele, care trebuie să funcţioneze împreună. Glandele (componentele sistemului endocrin) se găsesc în diferite părţi ale corpului şi controlează funcţiile acestuia prin intermediul unor mesageri chimici denumiţi hormoni, care sunt eliberaţi şi transportaţi în sânge.
Principalele glande sunt glanda hipofiză sau pituitară, situată în cutia craniană, glanda tiroidă, situată la nivelul gâtului, glandele suprarenale, care se află în abdomen, şi ovarele, respectiv testiculele, din regiunea pelvină”, explică dr. Camelia Popa, medic specialist endocrinologie în cadrul Spitalului MedLife Genesys din Arad.
”Spre deosebire de sistemul nervos, unde informaţiile de la centru (creier sau măduva spinării) se propagă rapid, luând forma impulsurilor nervoase, informaţiile transmise pe cale hormonală sunt mai lente. De exemplu, adrenalina se poate propaga în câteva secunde, pe când altor hormoni le poate lua de la câteva ore până la câteva zile ca să ajungă la organul sau ţesutul-ţintă”, susţine dr. Rodica Petriş, medic specialist endocrinologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Titan.
Viteza cu care hormonii se propagă în sânge sau cantitatea în care sunt secretaţi de glande, atunci când ies din limitele normale, cauzează dereglările hormonale, definite şi ca manifestări anormale ale acţiunii hormonilor.
Diagnosticarea tulburărilor hormonale
”Dereglările hormonale sunt diagnosticate pornind de la o suspiciune clinică şi pot fi confirmate prin măsurarea nivelului acestora în sânge sau urină, în baza unor teste de stimulare sau inhibare.
De multe ori, sunt necesare investigaţii imagistice: ecografie de tiroidă sau scintigrama tiroidiană pentru patologia de tiroidă, ecografie utero-ovariană pentru disfuncţiile ovariene, computer-tomograf sau RMN pentru patologia de hipofiză sau de glandă suprarenală, octreoscan pentru tumorile neuroendocrine etc.”, explică dr. Rodica Petriş, medic specialist endocrinologie.
Copiii, adolescenţii şi tulburările hormonale
Cele mai frecvente tulburări hormonale în rândul copiilor sunt sunt date de glanda hipofiză, glandă responsabilă şi de eliberarea hormonului de creştere.
”Una dintre bolile specifice este nanismul hipofizar (înălţimea sub limita corespunzătoare vârstei). Pentru descoperirea acestei afecţiuni, este bine ca părinţii, medicii pediatri şi medicii instituţiilor de învăţământ să fie atenţi la evoluţia în înălţime a copilului şi să atragă atenţia atunci când nu corespunde vârstei pe care o are juniorul în acel moment.
O altă afecţiune care se manifestă frecvent atât la copil, cât şi la adolescent este obezitatea, aceasta fiind o problemă complexă şi cu impact social. Pentru tratarea ei sunt necesare consilierea psihologică şi intervenţia nutriţionistului, incluzând atât copilul/adolescentul, cât şi familia acestuia.
Adolescenţii se confruntă mai des cu pubertatea precoce sau întârziată, probleme cauzate de disfuncţii ale glandelor suprarenale, hipofizei sau tiroidei. Pentru a vindeca aceste boli este necesar un tratament individualizat, în funcţie de vârsta pacientului şi de complexitatea cazului”, precizează dr. Camelia Popa, medic specialist endocrinologie, Spitalul MedLife Genesys Arad.
Femeile, ţinta tulburărilor hormonale
Femeile cad adesea pradă dereglărilor hormonale.
”Fie că vorbim despre guşă (mărirea glandei tiroide), fie despre alterarea funcţiei tiroidiene (hiper/hipotiroidie), tiroidita Hashimoto, boala Basedow-Graves sau nodulii tiroidieni, descoperiţi de cele mai multe ori întâmplător, printr-un control ecografic, patologia tiroidiană are cea mai mare pondere în rândul femeilor. În funcţie de dimensiunea lor, nodulii tiroidieni pot fi trataţi chirurgical sau non-chirurgical. Dacă depăşesc 1,5 cm, cu siguranţă că va trebui să fie îndepărtaţi prin operaţie.
Pe de altă parte, hipertiroidia (accelerarea funcţiei tiroidiene) se tratează cu blocanţi ai sintezei tiroidiene. Terapia este de durată şi poate atinge doi-trei ani. După acest interval, dacă nu este echilibrată funcţia tiroidei, se recomandă terapia cu iod radioactiv sau intervenţia chirurgicală, în funcţie de particularitatea cazului.
În ceea ce priveşte hipotiroidia (încetinirea funcţiei tiroidiene), aceasta se tratează cu hormoni de substituţie tiroidiană, cu doze adaptate necesităţilor tiroidiene urmărite periodic”, explică dr. Camelia Popa, medic specialist endocrinologie.
"Simptomele care însoţesc disfuncţiile tiroidiene pot fi variate. Spre exemplu, ”în hipotiroidie, pacienţii pot acuza creştere ponderală, piele uscată, constipaţie, oboseală, somnolenţă, căderea părului, neregularităţi menstruale, iar în hipertiroidie pot apărea scădere ponderală, transpiraţii, tremur la nivelul corpului, neregularităţi ale pulsului, creşteri ale tensiunii arteriale”, completează dr. Rodica Petriş, medic specialist endocrinologie, Hyperclinica MedLife Titan
Alte afecţiuni care se manifestă la femeie şi care sunt cauzate de tulburări hormonale sunt sindromul ovarelor polichistice sau micropolichistice, ”fiind cea mai frecventă afecţiune endocrină care duce la obezitate. Se caracterizează printr-un exces de hormoni masculini şi insulină. Clinic, se manifestă prin acnee, pilozitate excesivă, obezitate la nivel abdominal, dereglări de ciclu menstrual”, menţionează dr. Loredana Pârlog, medic specialist endocrinologie la Hyperclinica MedLife Favorit.
Şi afecţiunile suprarenalei manifestă o predilecţie pentru sexul frumos, e adevărat, mai puţin pronunţată decât în cazul tiroidei.
Tulburările hormonale în cazul bărbaţilor
Bărbaţii sunt mai rar ţinta tulburărilor hormonale, însă atunci când se întâmplă, ei se confruntă mai ales cu ginecomastia, o afecţiune care se manifestă prin creşterea sânilor. În baza rezultatelor hormonale, se decide un tratament cu blocanţi hormonali (blocanţi de estrogen) sau chirurgie plastică.
Există o legătură între tulburările hormonale şi bolile moderne?
Medicii confirmă faptul că multe dintre bolile moderne sunt cauzate inclusiv de tulburările hormonale. Spre exemplu, obezitatea nu este doar consecinţa unui dezechilibru între aportul şi consumul caloric, ci şi a menopauzei, sindromului de ovar polichistic, excesului de cortizol, hipotiroidismului, deficitului de hormon de creştere, tulburărilor hipotalamice.
Diabetul, o altă boală a secolului 21, este, de multe ori, ”o consecinţă a excesului de hormon de creştere (acromegalie), excesului de cortizol, sindromului de ovar polichistic, feocromocitomului (nodul pe suprarenală, care produce prea multă adrenalină), tumorii care secretă glucagon sau somatostatină, hipertiroidismului, care poate duce la creşteri uşoare ale glicemiei, mai rar la instalarea unui diabet zaharat”, explică dr. Loredana Pârlog, medic specialist endocrinologie.
Nici sistemul circulator nu este ferit de acţiunea dereglărilor hormonale. ”Secreţia excesivă de hormoni din glanda suprarenală (fie adrenalina, noradrenalina, fie aldosteron sau cortizol), excesul de hormon tiroidian (care duce la accelerarea tuturor proceselor din organism: pacienţii prezintă scădere în greutate, transpiraţii excesive, palpitaţii, scaune dese, agitaţie), excesul de hormon de creştere (acromegalia), excesul de PTH (parathormon), toate aceste cauze pot sta la baza hipertensiunii endocrine”, potrivit dr. Loredana Pârlog.
Chiar dacă nu este foarte evidentă, depresia este o stare prin care trecem cu toţii la un moment dat în viaţă, însă uneori ea ”poate fi un simptom al unei afecţiuni endocrine, precum hipotiroidismul, excesul de PTH (parathormon), excesul de cortizol, menopauza”, completează dr. Loredana Pârlog.
Pentru a evita consecinţele tulburărilor hormonale, efectuaţi controalele de rutină, monitorizaţi-vă nivelul hormonal şi adresaţi-vă doctorului atunci când aveţi o problemă de sănătate.
Trimite un comentariu