SECŢIUNE SPONSORIZATĂ: Sfaturi medicale de la Medlife. Depresia nu este doar o melancolie după zilele însorite de vară, deşi, e adevărat, trecerea la sezonul rece ne poate crea o predispoziţie spre tristeţe.
Depresia, însă, este mai mult decât o tristeţe, este o boală gravă, care nu trece de la sine. Ea are consecinţe severe asupra tuturor aspectelor vieţii. Din fericire, există şi o parte bună: persoana poate fi vindecată, dacă ea cere ajutor specializat. Toamna este un anotimp de tranziţie, când organismul resimte lipsa luminii soarelui şi problemele ce reprezintă manifestări ale depresiei se accentuează.
„Circa un sfert din totalul cazurilor de depresie se agravează în sezonul rece. Ştim sigur că asta are de-a face cu cantitatea mai mică de lumină, pentru că aceste cazuri sunt ameliorate de fototerapie. Probabil că este un mecanism mediat de melatonină, un neuromediator secretat de glanda pineală, a cărei activitate e reglată de lumină şi de ciclul zi-noapte. Dar lucrurile nu au nici aici simplitatea paradigmei carenţă-suplimentare şi mai avem multe de învăţat în privinţa asta”, spune medicul specialist psihiatru Vlad Stroescu, de la Centrul MindCare.
O stare toxică generalizată
Există mai multe ipoteze privind mecanismele prin care apare depresia, însă rămâne un fenomen în curs de elucidare.
„Ceea ce ştim e că ea se asociază cu dezechilibre complexe şi subtile la nivelul creierului şi nu numai şi că e, prin esenţă, o stare toxică, nocivă creierului şi corpului, în general. De altfel, creierelul persoanei cu depresie îndelungată, netratată, au modificări vizibile cu ochiul liber (de exemplu, atrofia unor regiuni). De asta, ideea că depresia e o boală strict endogenă, chimică, precum hipotiroidismul, e la fel de incompletă precum ideea că ea ar fi de cauze pur psihologice”, explică psihiatrul Vlad Stroescu. În ceea ce priveşte explicaţiile psihologice, s-a observat că depresia apare pe fondul unei vulnerabilităţi la persoane cu unele tipare comportamentale.
„Confruntaţi cu o situaţie dificilă, oamenii acţionează în maniere diferite şi gestionează situaţiile conform realităţii lor interioare. Nu întâmplător, pentru o problemă pot exista o multitudine de reacţii, răspunsuri şi rezolvări. Uneori, această vulnerabilitate poate fi întreţinută de o stimă de sine scăzută, de situaţii stresante în viaţa personală sau profesională, de pierderea unei persoane dragi, de probleme de natură socio-economică ş.a.”, explică psihologul Andreea Chiru-Maga.
Cum se pune diagnosticul
Fiecare dintre noi poate avea perioade proaste, în care să se confrunte cu un tonus psihic scăzut. Şi, totuşi, cum ştim că aceste indispoziţii care se prelungesc indică sau nu depresie?
„Diagnosticul se pune doar pe baza unei discuţii, un cu psihiatrul, care caută indiciile prezenţei unor criterii speciale, ce privesc viaţa noastră psihică şi instinctivă (afectivitate, gândire, percepţie, cogniţie, somn, alimentaţie etc.) şi felul în care facem faţă provocărilor de zi cu zi. Adesea, e nevoie şi de o discuţie cu cei apropiaţi persoanei afectate. Nu există, în momentul de faţă, vreo analiză care să certifice diagnosticul, spre deosebire de alte specialităţi medicale, unde acest lucru e posibil. Analizele de laborator sau imagistice nu sunt necesare decât pentru depistarea sau excluderea altor probleme de sănătate”, spune psihiatrul Vlad Stroescu.
Un element-cheie în recunoaşterea instalării depresiei este pasivitatea persoanei.
„O persoană tristă alege să caute soluţii pentru a depăşi starea de tristeţe, în timp ce o persoană deprimată nu mai este motivată să caute soluţii şi se raportează la sine într-o manieră pesimistă. Atunci când o persoană se confruntă cu depresie, se activează convingerile negative legate de propria persoană, dar şi despre situaţiile în care se află, aspecte ce pot determina schimbări pe plan personal, social şi profesional”, explică diferenţa psihologul Andreea Chiru-Maga.
Ca urmare, persoana în cauză îşi pierde interesul pentru activităţile zilnice, se izolează de ceilalţi, nu mai are poftă de viaţă, este lentă, neliniştită, se simte permanent obosită, are un acut sentiment de vină sau de inutilitate, simte că a dat greş, are probleme cu somnul (nu poate adormi sau doarme până târziu), se îngraşă sau slăbeşte semnificativ în scurt timp, are dureri de cap şi probleme digestive etc.
„Teama de tratament e adesea exagerată de prejudecăţi şi de stigmatizare. El nu e cu nimic mai periculos decât, să zicem, tratamentul cronic al diabetului.“ dr. Vlad Stroescu, medic specialist psihiatru, Clinica de Psihiatrie şi Psihoterapie MindCare, aparţinând grupului MedLife.
Este perfect tratabilă
Dincolo de efectele cunoscute, relaţionale şi socio-economice, care se pot asocia în timp cu idei suicidare, depresia netratată poate avea, pe termen mediu şi lung, efecte grave asupra sănătăţii.
„Depresia este o tulburare potenţial gravă, cu impact asupra întregului organism, care afectează negativ supravieţuirea, mai ales când sunt prezente şi alte probleme de sănătate (de exemplu, boli cardiovasculare). Impactul cognitiv – pe atenţie şi pe memorie – este uneori atât de grav, încât poate fi confundat cu demenţele (cum e Alzheimer) sau cu alte probleme neurologice”, spune psihiatrul Vlad Stroescu.
Din fericire, persoana poate redescoperi bucuriile vieţii dacă apelează la ajutor specializat.
„Toate complicaţiile depresiei pot fi prevenite şi tratate. Depresia nu mai este de mult o condamnare definitivă la izolare şi la suferinţă, nici o pacoste care trebuie îndurată în secret, nici o ruşine sau un viciu, ci o problemă de sănătate care poate fi prevenită şi vindecată”, spune psihiatrul. Tratamentul constă în şedinţe de psihoterapie, asociate, în unele cazuri, cu tratament medicamentos.
„Dacă vorbim de episodul depresiv major, toată literatura de specialitate e de acord că rezultatele cele mai bune sunt date de asocierea psihoterapiei cu tratamentul. Nu există un singur tratament standard ideal, valabil pentru toată lumea. Adesea, e nevoie de o combinaţie de medicamente şi tratamentul trebuie individualizat pe parcurs, şi pentru asta e nevoie de o bună relaţie de durată cu psihiatrul”, explică psihiatrul.
Psihoterapia modelează gândirea
Bolnavul are nevoie să fie ghidat de un psihoterapeut pentru că vulnerabilitatea îi vine din gândurile negative şi din sentimentele pe care le are.
„Avantajul pe care îl poate aduce psihoterapia constă în faptul că persoana aflată în suferinţă găseşte un cadru securizant, în care poate înţelege mai bine propriile mecanisme şi modul în care poate gestiona apariţia unor simptome negative. Rolul şedinţelor de psihoterapie este de a creşte frecvenţa comportamentelor pozitive, de a ajuta persoana să-şi îmbunătăţească relaţiile sociale, să-şi îmbunătăţească stima de sine, dar şi să înveţe să gestioneze perioadele stresante atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung“, spune psihoterapeutul Andreea Chiru-Maga.
"Mai ales când sunt prezente şi alte probleme de sănătate (de exemplu, boli cardiovasculare). Impactul cognitiv – pe atenţie şi pe memorie – este uneori atât de grav, încât poate fi confundat cu demenţele (cum e Alzheimer) sau cu alte probleme neurologice”, spune psihiatrul Vlad Stroescu.
Din fericire, persoana poate redescoperi bucuriile vieţii dacă apelează la ajutor specializat.
„Toate complicaţiile depresiei pot fi prevenite şi tratate. Depresia nu mai este de mult o condamnare definitivă la izolare şi la suferinţă, nici o pacoste care trebuie îndurată în secret, nici o ruşine sau un viciu, ci o problemă de sănătate care poate fi prevenită şi vindecată”, spune psihiatrul.
Tratamentul constă în şedinţe de psihoterapie, asociate, în unele cazuri, cu tratament medicamentos.
„Dacă vorbim de episodul depresiv major, toată literatura de specialitate e de acord că rezultatele cele mai bune sunt date de asocierea psihoterapiei cu tratamentul. Nu există un singur tratament standard ideal, valabil pentru toată lumea. Adesea, e nevoie de o combinaţie de medicamente şi tratamentul trebuie individualizat pe parcurs, şi pentru asta e nevoie de o bună relaţie de durată cu psihiatrul”, explică psihiatrul.
Trimite un comentariu