SECŢIUNE SPONSORIZATĂ. Un sistem imunitar optim funcţional se comportă asemenea unui binefăcător din umbră: acţionează discret, dar ţintit şi eficient. Şi, ca o ironie, cu cât sistemul imunitar funcţionează mai bine, cu atât realizăm mai puţin pericolele pe lângă care trecem în fiecare zi a vieţii noastre şi cu atât ne gândim mai puţin la meritele lui pentru sănătatea noastră. Să aflăm, deci, cum funcţionează el, pentru a putea beneficia cât mai mult timp de vigilenţa lui.
Multe dintre problemele de sănătate cu care se poate confrunta o persoană pe parcursul vieţii îşi găsesc răspunsurile în slăbirea sau în dereglarea funcţionării sistemului imunitar al organismului. Sistemul imunitar este unul dintre cele mai complexe sisteme ale organismului uman. Funcţionarea lui se reflectă mai ales în „relaţia” noastră cu agenţii patogeni (bacterii, virusuri, ciuperci, paraziţi).
„Sistemul imunitar înnăscut mediază reacţii de apărare nespecifice, având rolul unei bariere împotriva colonizării organismului cu agenţi patogeni. El este essential în păstrarea homeostaziei fiecărui organ (n.r. – echilibrul unor parametri fiziologici în condiţii variabile de mediu), insuficienţa acesteia crescând riscul infecţiilor cu microorganisme patogene sau potenţial patogene”, spune medicul primar medicină internă Daciana Pavel, de la Spitalul MedLife Genesys, Arad.
Atenţie, semnale de alarmă!
Dincolo de discreţia cu care acţionează sistemul imunitar în general, există şi situaţii când organismul ne semnalează că în interiorul lui se dă o luptă de apărare.
„Astenia, adinamia, fatigabilitatea, insomnia, depresia, alături de simptome cauzate de infecţii frecvente, cu localizări variate, sunt simptome care trebuie să ne alarmeze. Inflamarea unor ganglioni este răspunsul organismului la infecţii care pot fi comune (virale, bacteriene), la tulburări ale sistemului imunitar (boli autoimune) sau la cancere (limfoame, leucemii)”, explică medicul MedLife Daciana Pavel.
În cazul unei banale infecţii la o unghie, de exemplu, cel mai apropiat ganglion – probabil, cel de la cot – se va umfla de leucocite. După ce localizează regiunea afectată, se vor îndrepta una câte una înspre acolo pentru a lupta cu infecţia. Ganglionul inflamat va reveni la dimensiunile iniţiale după ce resturile vor ajunge în sistemul limfatic şi vor fi drenate afară din organism.
Paznici la toate nivelurile
Organismul uman a fost creat în aşa fel încât, la fiecare nivel al său, există unele bariere de protecţie:
„Tegumentele, mucoasele, hormonii şi enzimele secretate exocrin, sucurile gastrice, enzimele intestinale, secreţia de mucus, concentraţia de oxigen din alveole, pH-ul acid din sucul gastric, de la nivelul secreţiilor vaginale, urinare împiedică înmulţirea bacteriilor şi reprezintă astfel prima linie de apărare împotriva microorganismelor cu potenţial patogen”, spune medicul Daciana Pavel.
Acestea sunt mecanisme nespecifice de apărare, însă sistemul imunitar în sine are, la nivelul organismului, mai multe sedii şi centri de acţiune cu roluri specifice în apărare: timusul, măduva osoasă, splina, sistemul limfatic, amigdalele şi apendicele. Timusul este o glandă situată în spatele sternului, care descreşte în dimensiuni pe măsură ce sistemul imunitar se maturizează.
În economia sistemului care vizează imunitatea, el este locul unde celulele limfocite T („celulele ucigaşe naturale” – cele care omoară agenţii patogeni pătrunşi în organism)se maturizează. Măduva osoasă produce celulele limfocite B - celule care răspund infecţiilor prin producerea de anticorpi, mici molecule care se adună în jurul bacteriilor sau al celulelor infectate de un virus – precum şi leucocite (inclusiv celule macrofage, care înghit orice corp străin pătruns în organism).
Limfocitele B dirijează şi acţiunea imunoglobulinelor, care distrug celulele infectate asemenea unor gloanţe de proteine. Splina este organul unde celulele limfocite T se adună şi comunică şi unde, prin organism. Amigdalele şi apendicele, alături de ganglioni, sunt pe post de depozit pentru limfocitele în aşteptare.
Obezitatea duce la inhibarea răspunsului imun, astfel că incidenţa bolilor infecţioase şi mortalitatea cauzată de infecţii sunt des regăsite la persoanele supraponderale.” Dr. Daciana Pavel, medic primar medicină internă, Spitalul MedLife Genesys Arad
Cum depistează inamicii
Una dintre întrebările care ne apar firesc în minte când vrem să înţelegem cum funcţionează sistemul imunitar este: de unde ştie el să deosebească agenţii periculoşi de agenţii inofensivi? Ei, bine, pe de o parte, se pare că o primă triere a suspecţilor se face, pur şi simplu, pe baza bunului simţ al celulelor. Ca şi papilele gustative, celelalte celule din organism ştiu exact ce tolerează şi ce nu tolerează şi reacţionează pe măsură.
Pe de altă parte, studiile arată că în recunoaştere este implicată şi aşa-numita memorie imunologică, datorită căreia sistemul imunitar recunoaşte imediat al doilea contact cu un agent patogen. Acest lucru se explică prin prezenţa anticorpilor produşi de limfocitele B la prima întâlnire cu agentul patogen în cauză. Or, prima noastră întâlnire cu agenţi patogeni străini are loc când ne aflăm în burta mamei.
„Sistemul imunitar începe să se dezvolte de la opt săptămâni de gestaţie, prin transfer transplacentar de celule imune materne. Această protecţie poate dura până la trei luni de la naştere. După naştere, laptele de mamă este cel care susţine sistemul imunitar al sugarului până pe la 3-4 ani, când acesta atinge o dezvoltare considerabilă”, spune medicul specialist neonatolog Octavia Raică, de la Spitalul MedLife Genesys, Arad.
Laptele matern, esenţial în protecţie
Laptele de mamă reprezintă prima şi cea mai mare durată de vaccinare a bebeluşului.
„Laptele de mamă este un lichid bioactiv, dinamic şi interactiv, modificându-şi compoziţia în funcţie de necesităţile sugarului. Compoziţia laptelui de mamă este complexă şi influenţează în mod profund biochimia, metabolismul şi microbiomul sugarului. În laptele de mamă s-au descoperit cel puţin 700 de specii diferite de bacterii benefice (probiotice) şi peste 200 de oligozaharide (prebiotice).
Laptele de mamă conţine multe alte elemente cu proprietăţi imunologice: celulare (macrofage, limfocite B şi T) şi noncelulare (imunoglobuline, lactoferină, lizozim, transferină, complement, interferon, citokine, hormoni, factorul bifidus). Totuşi, protecţia pe care o oferă alăptarea, asemenea vaccinărilor, nu este totală, dar continuarea alăptării ajută la recuperarea după îmbolnăvire”, spune medicul Octavia Raică.
Când sistemul dă erori
Există însă, şi situaţii când bunul simţ al celulelor sau memoria imunologică dă erori, iar sistemul acţionează distructiv asupra celulelor sănătoase ale propriului corp.
„Bolile autoimune reprezintă una dintre cele mai grave dereglări ale sistemului de apărare. Organismul produce anticorpi care atacă organele şi ţesuturile din interior. Apariţia bolilor autoimune este asociată cu predispoziţia genetică, cu stresul, însă cauzele nu au fost stabilite cu certitudine. Sunt afectate mai mult femeile aflate la maturitate, cauza fiind reprezentată de dezechilibrele hormonale la care este supus sistemul endocrin feminin. Diagnosticarea lor este dificilă din cauza naturii cronice a acestora şi a simptomatologiei discrete”, explică medicul de medicină internă Daciana Pavel.
Poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, lupusul eritematos diseminat, tiroidita Hashimoto şi scleroza multiplă sunt câteva dintre bolile care apar din cauză că sistemul imunitar are o acţiune distrugătoare asupra celulelor sănătoase ale organismului.
Autor: Sectiune speciala redactiapaginademedia.ro
Trimite un comentariu