GO WEST sau GO, WEST? Vânzarea CME marchează nu numai tranzacţionarea celui mai important jucător din audiovizualul românesc din ultimii 30 de ani - Pro TV, ci şi un alt moment notabil: ultimul jucător din vest care părăseşte piaţa locală.
În momentul de faţă, cel puţin în audiovizual, nu mai există niciun investitor media din vest. Sunt companii din est, din Balcani, din Turcia, dar nu din occident. Vom trece în revistă, mai jos, cine şi ce posturi deţine în România.
Franţa rămâne cumva prezentă, prin staţia locală RFI (care ţine de televiziunea publică din Franţa), dar nu putem vorbi de un business de amploare.
Singurii actori care au rămas în România, ca investitori în media, ca investitori din media (nu din alte industrii), sunt elveţienii de la Ringier. Ringier este, practic, singura companie occidentală de media (şi cea mai veche), cu afaceri în presa din România.
Şi Ringier a avut un istoric interesant în ceea ce priveşte investiţiile în România. A intrat pe piaţă cu titluri quality (Capital, la începutul anilor 90). A avut Evenimentul zilei, Pro Sport şi un alt ziar, Compact. A renunţat la ele.
După o perioadă în care a pedalat pe tabloid (Libertatea), lifestyle (prin revistele glossy) şi digital (site-uri ca eJobs sau imobiliare.ro), Ringier a revenit la presa "grea" după preluarea Gazetei Sporturilor şi transformarea Libertatea, începând de anul trecut, sub coordonarea lui Cătălin Tolontan.
Să detaliem puţin. Înainte, câteva scurte cifre legate de piaţă.
În România, piaţa de publicitate a fost, în 2018, de aproape jumătate de miliard de euro. În comparaţie, cehii şi polonezii se apropie de două miliarde, iar vecinii din Ungaria s-au dus spre 600 de milioane de euro.
Din cele 500 de milioane de euro, 300 de milioane de duc către televiziuni, iar dintre aceştia, grupul Pro "trage" aproape jumătate.
România este o piaţă unde cheltuielile de publicitate per capita sunt încă foarte mici: 23 de euro, faţă de 175 de euro în Cehia sau 60 în Ungaria. Cu alte cuvinte bani puţini raportat la populaţie (tabelele, la finalul articolelor).
Televiziunile şi proprietarii lor
Pro TV - după aproape 30 de ani cu "patronaj" american, Pro TV ajunge, prin CME, la cel mai bogat om din Cehia - Petr Kellner.
Înainte de tranzacţie, în "schemă" era şi un alt nume, tot american: compania Discovery.
În România, Pro TV este, de departe, cel mai important jucător media: aproape jumătate din banii din televiziuni se duc către compania din România.
Generaţia Pro crescută în anii '90, acum "public comercial" a întărit poziţia şi imaginea "liberală" a staţiei.
Antena 1 - eternul "challenger", cel mai mare jucător audiovizual cu acţionariat local, fondat de Dan Voiculescu şi deţinut de familia Voiculescu.
În trecut, au fost discuţii pentru vânzare cu nemţii de la RTL, nefinalizate însă.
Cu toate încercările de a fi Pro TV (cu audienţe uneori peste Pro TV), cu toate transferurile, Antena 1 prinde mai bine la nivel naţional şi la oraşe (postul având o imagine mai "populară", în comparaţie cu liberalul Pro TV).
Kanal D - Înfiinţat în urmă cu 12 ani de grupul turcesc Dogan în parteneriat cu Ringier (elveţienii aveau un sfert din postul TV la lansare), postul TV este reţinut, în prezent, de compania din Turcia.
Postul atrage un public preponderent naţional, unse se bate cu Pro TV şi Antena, însă la capitolul target comercial e mai în urmă.
Televiziunea din România este printre puţinele (dacă nu singurul) asseturi media pe care le mai deţine familia Dogan, după ce titlurile şi posturile din Turcia au fost vândute.
După aceste trei televiziuni, distanţa faţă de următoarele staţii este semnificativă (ca încasări şi audienţă)
Prima TV - trecutul postului de televiziune numără şi investitori occidentali (SBS Boradcasting). Televiziunea este acum la Cristian Burci şi a fost la un pas să fie vândută omului de afaceri local Adrian Tomşa (care deţine canalele Look).
Naţional TV - înfiinţată de fraţii Micula, a rămas în proprietatea acestora. Funcţionează cu investiţii minime, cu accent pe producţii indiene.
Toate staţiile de ştiri din România sunt constrolate de companii locale (Antena 3- familia Vociulescu, Digi - Zoltan Teszari, B1 TV - Sorin Oancea şi familia Păunescu, România TV - oameni apropiaţi de Sebastian Ghiţă, Realitatea - Cozmin Guşă).
O serie de alte staţii TV străine sunt disponibile pentru români, însă funcţionează cu licenţa în alte ţări, iar din România "ciupesc" doar ceva publicitate (Comedy Central, AXN, AMC etc).
Radiourile - Grecia şi Cehia, cea mai mare felie
Investitori din Cehia şi din Grecia controlează principalii jucători din radio.
Kiss FM, Rock FM şi Magic FM sunt deţinute de compania grecească Antenna Group, după ce au fost cumpărate de la Cristian Burci, în urmă cu câţiva ani.
Europa FM şi Virgin Radio, odată parte a grupului francez Lagardere, sunt acum în "gradina" unui ceh. Compania Lagardere, care opera staţiile în România - mai exact divizia de radio - a fost cumpărată de Daniel Kretinsky anul trecut.
Turcii de la Dogan au intrat şi ei pe piaţa radio, cumpărând Impuls, însă fără rezultate notabile de audienţe deocamdată.
Restul posturilor de radio sunt deţinute de români, companii mari (Radio Zu - Intact, Digi FM, Naţional FM), dar şi proiecte independente (Radio Guerrilla, Tananana, Radio Seven).
Un singur jucător occidental aici - RFI România, post care ţine de reţeaua postului public din Franţa - însă nu poate fi inclus la categoria "investitori".
Print - la limita rezistenţei
Titlurile din print se bat pentru 10-12 milioane de dolari. Aici intră şi ziarele şi revistele (înainte de criză, era 80 de milioane în piaţă!)
De notat aici Gazeta Sporturilor şi Libertatea, editate de Ringier, Click (Adevărul Holding) şi Ziarul Financiar (editat de compania lui Adrian Sârbu).
Pe zona de reviste, Ringier grupează mai multe titluri, dar şi Burda România (care ţine de compania omonimă din Germania). Burda operează doar titluri de lifestyle.
Publishing online - niciun mare investitor occidental 100% în online
În publishingul online, nu există niciun mare investitor care să opereze integral doar acest suport.
Evident, există site-urile Ringier, pe lângă celelalte operaţiuni media ale companiei elveţiene. În rest, publicaţiile independente sunt proiecte pornite de români sau sunt operate de ONG-uri (în cazul PressOne.ro a existat un investitor american).
Investitorii străini sunt prezenţi masiv în afaceri online, însă nu în proiecte de publishing (emag, olx, fashiondays, aboutyou şi multe altele).
Dacă ai completări la acest material, le poţi posta sub foma unui comentariu.
Sursa tabele: MediaFactBook, Initiative
Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro
Faptul ca miliardarul Kellner a luat ProTv nu e un lucru rau, omul nu a inchis afaceri pana acum, face achizitii bine cantarite, si de obicei a cam dezvoltat ce a preluat, in plus sinergiile cu telecom cred ca il fac cel mai important mogul media din europa de est, din afara rusiei.
despre piata noastra de media, adevarul crunt este ca e prea mica si complicata pt a atrage aici investitii serioase din partea marilor jucatori europeni si americani. uitati-va la graficul cu marimea pietelor din regiune care ne arata ca suntem ceva peste nivelul slovaciei, o piata de 5 mil, si de 4 ori mai mici decat cehia cu 10 mil. sau polonia.
deci, pe aici, consumul de media e cam mititel de multi ani si nici perspective grozave nu sunt. ringier este un animal diferit, stie sa faca bani in pietele in care opereaza, e un jucator strategic de nivel decent in europa, dar dedicat pe pietele din est.
sa nu uitam ca banii multi sa le zicem totusi investiti de catre patriciu si vantu acum un deceniu nu s-au intors, kanal d la fel cand a apasat pe investitie nu stia cum sa isi recupereze banii, deci romania e o piata prea mica pt a atrage investitori media mari straini.
avem o piata cu bugete controlate de multinationale, cu continut slab informativ, bulshituri corporatiste ambalate la nivel central, iar la nivel local cred ca sunt in circulatie capitaluri ale unor mici afaceristi conectati de obicei la contracte de stat si bugete de primarii, deci dependenti politic.
ca avem aici jucatori din elvetia, cehia, grecia si turcia nu este chiar atat de rau, pana la urma dupa 3 decenii s-a strans ceva capital si prin regiune, creste numarul miliardarilor in cehia si polonia, ale caror inceputuri seamana cu oligarhii rusi, adica legati de privatizari si de afaceri dubioase cu statul.
singura optiune viabila pt o piata media ca romania si altele din regiune este ca un investitor de talia lui kellner, care sta pe aproape 20 mld. dolari, sa isi consolideze o platforma regionala in tv si pe alte segmente pe care sa o vanda apoi unui grup mare de media european gen ca bertelsmann, lagardere, axel springer sau aia mari din afara europei gen murdock, at&t, times warner.
romania nu va atrage niciodata un investitor media strain de talie mare, fiind o piata prea mica.