Superscrieri NOIEMBRIE. Cele mai bune opt materiale din luna noiembrie au fost stabilite de juriul Superscrieri, competiţia care premiază anual cele mai bune materiale din presa românească.
Un material de la „România, Te iubesc”, un text emoţionant scris de Cătălin Tolontan despre jurnalistul Ioan Chirilă (tatăl lui Tudor Chirilă) sau texte de la Scena9, Dela0, Libertatea sau Inclusiv, site proaspăt lansat.
„Cum coboram scările Gazetei, ne-am intersectat cu Ioan Chirilă. Fusese unul dintre susţinătorii rubricii mele din ziar, un adevărat privilegiu pentru un jurnalist cu muci la gură din acele vremuri. Şi pe Luminiţa o preţuia mult nea Vanea, pentru stilul elegant, cald şi rafinat al articolelor ei”, povesteşte Tolontan într-un text presărat cu poze din arhiva Gazetei Sporturilor.
Selecţia textelor din ultima lună de toamnă a fost făcută de Vlad Stoicescu, co-fondator al publicaţiei Dela0.ro şi coordonator Să fie lumină (alături de Ovidiu Vanghele). Pentru fiecare material selectat, Stoicescu a motivat fiecare alegere în câteva cuvinte.
De exemplu, despre materialul făcut de Rareş Năstase, despre traficul de persoane, spune:
„De ce? Pentru că, după tragedia de la Caracal, e obligatoriu să aflăm cu adevărat ţara în care trăim. Instituţiile româneşti funcţionează la cote de avarie – dar nici societatea nu e departe de faliment.”
NOTĂ. Acest top nu reprezintă un clasament, ci o listă de recomandări pentru public şi de aprecieri faţă cei ce ţin sus steagul meseriei de jurnalist.
Paginademedia.ro prezintă în continuare cele opt texte:
1. Oameni de vânzare - Rareş Năstase (România, Te iubesc, Pro TV)
Din articol: „Intrăm în culisele unui fenomen ruşinos şi dureros, care pune România pe primul loc într-un clasament care nu ne face deloc onoare. Suntem ţara cu cele mai multe tinere traficate.”
Vlad Stoicescu: „De ce? Pentru că, după tragedia de la Caracal, e obligatoriu să aflăm cu adevărat ţara în care trăim. Instituţiile româneşti funcţionează la cote de avarie – dar nici societatea nu e departe de faliment.”
2. Cum s-a transformat o şcoală de dans într-un centru de abuzuri fizice şi sexuale - Matei Bărbulescu, ilustraţii de Wanda Hutira (Libertatea)
Din articol: „În spatele acestui paravan, în unul din cele mai vechi şi mai mari cluburi de dans din Constanţa, Total Dance Centre, cel care îşi spune maestru coregraf, Gigi Marian Osoloş, îşi abuzează psihic, fizic şi sexual elevele, multe dintre ele fiind minore.”
Vlad Stoicescu: „De ce? Pentru că o mulţime de forme de abuz trec neobservate în România – iar orice documentare a unor astfel de cazuri contribuie la «ridicarea vălului».”
3. Nu mă uita – o criză naţională de sănătate ignorată de autorităţi - Ştefania Matache, ilustraţii de Emi Balint (Inclusiv)
Din articol: „România îmbătrâneşte într-un ritm mai accelerat ca niciodată. Aproape 20% din populaţie are peste 65 de ani şi riscă să se îmbolnăvească de demenţă. Aproximativ trei sute de mii de bolnavi ar avea nevoie de îngrijiri specializate, dar centrele de stat nu acoperă cererea. În lipsa lor, apar tot mai multe centre private, însă prea puţini vârstnici îşi permit serviciile lor.”
Vlad Stoicescu: „De ce? Pentru că puterea exemplului e mobilizatoare – dar e bine să ştim că problemele sistemice nu se pot rezolva în absenţa statului, ci prin implicarea lui.”
4. 20 de ani fără Ioan Chirilă - Cătălin Tolontan (tolo.ro)
Din articol: „Fotografiile zîmbesc împreună cu epocile care se succed. Chirilă în anii 70, împreună cu generaţia mexicană. Chirilă împreună cu Enzo Bearzot, antrenorul Italiei, campioana mondială din 1982. Chirilă prin pădurea de lângă Răşinari, umăr la umăr cu Mircea Lucescu.
Era vremea când antrenorul naţionalei îşi ducea jucătorii la muzee, de la muzeul etnografic din inima Ardealului şi până la cele din Veneţia.
Secvenţă după secvenţă, Ioan Chirilă este învelit în mătasea şi mărăcinii profesiei şi vieţii sale.”
Vlad Stoicescu: „De ce? Pentru că Tolontan are pur şi simplu dreptate: timpul nu mai e atât de generos cu reporterii pe cât era, în trecut, cu jurnaliştii. Poate că e şi în asta o explicaţie pentru înţelegerea şi moderaţia tot mai restrânse ale dezbaterilor publice de astăzi.”
5. Pacientul şi sistemul sanitar. Scurtă comparaţie între două sisteme de sănătate - Vintilă Mihăilescu, ilustraţii de Mircea Pop (Scena9)
Din articol: „Sunt un pacient. Adică un bolnav căruia i s-a acordat statutul de pacient şi care urmează să fie îngrijit conform acestui statut acordat de un sistem de sănătate. Doar că acelaşi bolnav nu este neapărat şi acelaşi pacient în sisteme de sănătate diferite.
Am descoperit acest lucru pe pielea mea. Nu despre statistici şi anchete voi scrie, ci despre această experienţă personală, în două sisteme sanitare diferite – cel românesc şi cel francez. Voi încerca să o redau printr-un soi de „eseu documentar” (căci altfel nu ştiu cum să-i zic), cât mai onest cu putinţă, fără incriminări sau glorificări, dar şi fără prea multe naivităţi sau laşităţi. Anumite lucruri trebuie totuşi spuse – dar nimic nu e simplu în această poveste…”
Vlad Stoicescu: „De ce? Pentru că întotdeauna perspectiva reuşeşte să aşeze corect lucrurile, oferind nuanţe, date şi fapte.”
6. Pietre de aducere aminte. I.D. Sîrbu – „Un atlet al mizeriei” - Voicu Bojan (PressOne)
Din articol: „Poate azi, mai mult ca oricând, merită să ne amintim de acei câţiva oameni rarisimi, demni, care cu încăpăţânare au ales să rămână verticali, în ciuda unor atractive oferte de destin vânturate de puternicii zilei de pe vremea când şi-au trăit vieţile. Aceşti oameni au rămas ca nişte repere morale ferme ale istoriei noastre recente.”
Vlad Stoicescu: „De ce? Pentru că sunt de părere că I.D. Sîrbu e unul dintre marii români ai secolului trecut. Unul de care prea puţini concetăţeni au auzit (sau ştiu ceva concret).”
7. Un preot preşedinte - Octavian Coman (Să fie lumină) foto: Inquam Photos, George Călin
Din articol: „Mai multe documente obţinute de Să fie lumină, dar şi mărturiile unor actuali şi foşti angajaţi sau colaboratori ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, arată o instituţie a statului român – fundamentală în misiunea ei istorică – adusă într-o criză profundă sub conducerea unuia dintre cei mai cunoscuţi teologi ortodocşi români, Radu Preda.”
Vlad Stoicescu: „De ce? Pentru că simbioza dintre stat şi cultul majoritar e atât de puternică încât poate deraia activitatea unui întreg institut de cercetare doar pentru a împlini cariera teologică a unei persoane.”
8. Dreptate strâmbă: 3 din 4 cazuri de acte sexuale cu victime copii sunt judecate în instanţele româneşti ca fapte consimţite - Diana Oncioiu (Dela0.ro)
Din articol: „Când un minor cu vârsta sub 15 ani este abuzat sexual în România, şansele ca o instanţă de judecată naţională să încadreze ca viol infracţiunea comisă sunt reduse. Statistic: cam o şansă din patru. Dacă agresorul nu lasă urme care să probeze constrângerea fizică, judecătorii pleacă în cele mai multe cazuri de la premisa că actul sexual s-a produs şi cu acceptul copilului căzut victimă.”
Vlad Stoicescu: „De ce? Pentru că avem nevoie, mai mult ca oricând, să înţelegem cât de prost funcţionează pe alocuri sistemul de justiţie din România. Anticorupţia, oricât de performantă (nu a fost cazul, dar nu e locul să dezvolt aici), nu poate fi idealul ultim de dreptate în nicio ţară. Important e şi cum se face dreptate în micile judecătorii şi tribunale.”
Autor: Raul Bambu raul.bambupaginademedia.ro
Trimite un comentariu