Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat cu o somaţie (avertisment) postul România TV pentru că a difuzat imagini cu sicriul descoperit în care se afla una dintre victimele accidentului de la 2 Mai, din luna august.
În afară de România TV, CNA a monitorizat şi posturile Antena 3 CNN, B1 TV, Digi 24, Realitatea Plus pentru modul în care au reflectat în emisiunile informative şi de dezbatere din 22 august (ziua înmormântării victimelor accidentului rutier din 2 Mai, judeţul Constanţa).
Membrii Consiliului au decis să aplice o somaţie publică doar postului România TV, deoarece au prezentat imagini din scriu. De altfel, România TV a difuzat pe larg imagini de la înmormântările celor doi tineri.
Roxana Niculescu, reprezentantul postului:
„România TV nu a transmis în direct înmormântarea, aşa cum în ziua cu pricina a scris Paginademedia şi aşa cum au existat sesizări la dumneavoastră sau autosesizări. România TV a transmis aşa cum prevede legea reportaje şi transmisiuni în direct cu reporterii noştri şi cu imagini de la înmormântare.
Nu au fost înmormântări obişnuite şi vă sun şi de ce, pentru că exact cum spunea fosta mea colegă Laura Chiriac, toate aceste imagini trebuie văzute, pentru că problema nu este a înmormântării, problema nu este a morţii unor tineri. Problema este a consumului de droguri, pentru că drogurile de data aceasta şi nu numai de data aceasta, după cum bine ştiţi, ucid.
Indiferent că-l ucid pe cel care consumă sau pe cei nevinovaţi din jurul lor. Tocmai de aceea suferinţa părinţilor, prietenilor, tinerilor, nu a fost exploatată în vreun fel, ci de data această credeţi în rolul educativ al acestor imagini.
Dacă vom rămâne că România TV a transmis înmormântarea şi acesta este cazul şi este cazul închis, da, ok, daţi-ne cea mai mare amendă posibilă, dar asta nu rezolvă grava problemă cu consumul de droguri, aşa cum avem şi noi avem reclamaţia, bănuiesc că a tatălui, nu a mamei, acelei domnişoare, nu ştiu dacă este minoră sau majoră.
Ceea ce ştiu sigur este că imaginile au fost publicate chiar de ea pe Tik Tok, că mama sau tatăl putea să le vadă pe toate reţelele sociale, că mama ştia despre consumul de droguri, de ţigări, de orice al fiicei, şi mai mult, aţi văzut că i-am dat numele, pentru că numele apare într-un dosar. De asta am făcut-o.
Am dat numele numai în momentul în care am avut şi alte informaţii. Şi mai mult, dacă este să vorbim despre exploatarea dramei părinţilor şi cunoscuţilor, pot să vă spun că ar trebui să monitorizaţi toate emisiunile de la România TV din acea perioadă şi o să vedeţi că au fost ore întregi, în care părinţii celor doi tineri au fost prezenţi în dezbaterile de la România TV, şi oamenii şi-au strigat suferinţa şi disperarea, şi au făcut apelul către toate autorităţile statului să se întâmple ceva.
Dacă România TV a greşit mai mult decât a greşit poliţia în cazul 2 Mai, atunci suportăm consecinţele.
Monica Gubernat, preşedinţă şi membru CNA:
„Este o imagine care totuşi v-a scăpat de cam multe ori. Se vede imaginea din sicriu.”
Roxana Niculescu:
„Mai mult imaginea sicriului decât imaginea din sicriu.”
Monica Gubernat:
„Se vede şi imaginea din sicriu, din păcate.”
Mircea Toma, membru CNA:
„Cât a durat pachetul de imagini de la înmormântare, în economia zilei?”
Roxana Niculescu:
„În fiecare oră în care s-a dezbătut acest subiect a fost folosită acea copertă cu imagini de la înmormântare şi cu melodia cu pricina.
Restul au fost reportaje adunate cap la cap, să zicem că au fost undeva până în 45-50 de minute. Îmi este acum foarte greu să fac o estimare, dar pot măsura.”
Răsvan Popescu, membru CNA:
„Aţi avut aprobarea familiei pentru filmarea în cimitir, pentru filmarea ceremoniei?”
Roxana Niculescu:
„Am fost în permanentă legătură cu familia, chiar acum vă spun şi din bucătăria internă, chiar tatăl, unul dintre taţi şi unchiul de partea cealaltă spuneau presei, pentru că oamenii aceştia aveau nevoie de presă, aveau nevoie de vocea noastră, aveau nevoie să se mişte lucrurile, să intervină să se facă ceva la nivelul poliţiei, la nivelul şcolilor.”
Monica Gubernat:
„Cred că este un caz în care se demonstrează forţa presei, forţa bună a presei asupra autorităţilor.”
Cristina Pocora, membru CNA:
„N-aş vrea să surprindă pe nimeni poziţia mea. Nu înseamnă că sunt de acord cu unele aspecte pe care le-am văzut şi care s-au întâmplat la unii radiodifuzori, dar cu toată responsabilitatea care mă caracterizează, vă spun, că eu nu voi susţine niciun fel de sancţiune în acest caz.
Din punctul meu de vedere, toate situaţiile dramatice care decurg din jocurile de noroc şi din consumul de alcool şi droguri, trebuie strigate în gura mare pe toate canalele. Mi se pare că sunt "bolile" ale societăţii moderne şi ale acestei tinere generaţii, cred că trebuie folosite toate pârghiile.
Repet, nu sunt de acord cu unele modalităţi în care unele televiziuni au ales expunerea, doar că de această dată îmi asum că nu voi susţine niciun fel de sancţiune pe această speţă.”
Monica Gubernat:
„Sincer, Cristina, cred ca mi-ai uşurat şi mie decizia, pentru că şi eu eram într-o foarte mare dilemă. Este un caz care obligatoriu trebuie adus în atenţia opiniei publice şi insistat pe ce s-a întâmplat acolo.”
Valentin Jucan, membru CNA:
„Sunt de acord cu ceea ce spuneaţi şi cu necesitatea ca acest caz să fie arătat, să fie prezentat, să fie comentat, să fie prezentat într-un mod critic, să fie arătate detaliile revoltătoare a întregului sistem care a dus la această tragedie.
S-a arătat faptul că presa şi impactul puternic al mesajului transmis de către presă a pus presiune pe autorităţile competente pentru a reacţiona şi pentru a aduce o schimbare în societate.
Toate acestea însă nu justifică imaginile cu sicriul, nu justifică imaginile care erau adresate publicului, nu autorităţilor şi în care împachetarea acestei tragedii urla a disperare, dar nu a disperarea părinţilor, ci a disperarea anumitor posturi de televiziune. Urlaţi alături de noi în faţa televizorului şi haideţi să profităm împreună de această tragedie.
Presiunea pusă pe autorităţi, critica adusă autorităţilor, prezentarea situaţiilor din sistemul poliţienesc, prezentarea responsabililor începând de la şeful IPJ sau de la secretarul de stat, nu ştiu care secretar de stat din Ministerul de Interne. Toate acestea sunt justificate. Toate intervenţiile critice, toate analizele sunt cât se poate de justificate.
În opinia mea, nimic nu justifică să filmezi în cimitir si să spui de atâta ori si să arăţi faptul că părinţii îşi duc la groapă copilul. Aceste incursiuni în durerea familiei nu au legătură în opinia mea cu demersul just al presei.
Este necesar să arăţi cadavrul unui copil în sicriu, vă întreb? Şi să justifici în acest mod pui presiune pe autorităţi. Eu nu cred că asta poate fi acceptabil.
Este implicit o presiune, dar unde este limita pe care noi trebuie să o trasăm în protecţua demnităţii umane şi aici mă refer la protejarea acelor membrii ai familiei care poate nu au participat, nu au putit sau chiar familia în sine, care după ce s-a întors de la înmormântarea a venit acasă şi dacă nu a dat întâmplător peste aceste imagini unde ei au retrăit îngroparea propriului copil.”
Monica Gubernat:
„Cu siguranţă nu se justifică, dar senzaţia mea este că dacă ar fi să dăm sancţiuni, am sancţiona pe cine nu trebuie în acest caz.
Am senzaţia că până la urmă îl pedepseşti tot pe cel care a avut de suferit prin faptul că ai oprit publicul să vadă o suferinţă reală până la urmă, groaznică. Aceea este o scăpare, nu a negat-o nimeni.”
Mircea Toma, membru CNA:
„Există riscul să facem confuzie între două tipuri de jurnalism. Se vorbeşte despre presiunea care a fost pusă pe autorităţi ca să îşi facă treaba, pe de altă parte de excesele invadării spaţiului privat, expunerea unor imagini şi a unor informaţii care riscă să afecteze demnitatea, emoţiile, viaţa intimă a unor persoane.
Există jurnalism de investigaţie şi există jurnalism senzaţionalism. Lucrurile sunt banale mai ales pentru cei care lucrează în media.
În această relatare finală despre înmormântare nu avem deloc de a face cu jurnalismul de investigaţie, nu se face deloc presiune pe autorităţi, se face exclusiv presiune pe emoţii...
Articolul din lege spune că imagini de la înmormântări cu excepţia ştirilor sau reportajelor. Asta cea am văzut nu este nici ştire, nici reportaj, asta este cioclu. Este o televiziune de tip cioclu, care stă lângă trupul unui copil mort şi arată suferinţa părinţilor. O exploatează, o stoarce cât mai mult să curgă banii în contul televiziunii.
Acesta este singurul motiv pentru care imaginile au fost date aproximativ două ore în ziua înmormântării. Nu se face aşa ceva, nu te poţi împăca cu aşa ceva. Este la fel de rău ca drogul (...).
Aici este o eroare. Ce s-a comis aici din punctul de vedere al profesionalismului este ieşire din tabel. Nu mai suntem în spaţiul jurnalismului, este altceva. Este business, este business cu emoţii. Şi asta e la fel de dramatic şi tragic şi inacceptabil ca moartea din cauza unui drogat (...).
E clară diferenţa între ştire, dau de la distanţă spun ce se întâmplă, nu intru în sufletul oamenilor acolo să-i arăt cum plâng, nu ţin speech-uri sprijinit de cruce, uite săracul copil a murit, uite-l pe tatăl cum plânge, dar uite rudele cum plâng. Această speculaţie nu este jurnalism.”
Monica Gubernat:
„Au fost singurii care au dat imagini cu sicriul dechis, dar imagini cu sicriul au mai fost şi la alte posturi de televiziune.”
Mircea Toma:
„Ca să fie limpede. Avem aici o discuţie între noi că am formulat mai devreme sintagma televiziune tip cioclu. Nu mă refer la România TV în ansamblul ei. Mă refer la acele formate editoriale care speculează o înmormântare din punct de vedere exclusiv emoţional...
Ce se întâmplă în această zi la înmormântare este altceva. Nu are legătură cu jurnalismul de investigaţie sau cu campania de presiune foarte bună, aceea felicitări.
Cioclu se referă la ce s-a întâmplat în ziua înmormântării, cu un reprezentant al televiziunii îmbrăcat frumos în negru care vorbeşte la microfon sprijinit de o cruce. Aceasta imagine este altceva decât televiziune de investigaţie, de presiune civică, de orice altceva. Este folosirea emoţiilor pentru interese stric comerciale.”
Roxana Niculescu:
„Voiam să-i mulţumesc domnului Toma pentru precizări. Din păcate, domnule Toma, toată lumea va rămâne cu ceea ce aţi spus dumneavoastră la început. Şi chiar voiam să vă întreb şi nu vreau răspuns, pentru că îl voi constata pe parcursul săptămânilor, lunilor, anilor viitori cât vom mai exista ca şi televiziune.
Cum vă veţi raporta la această televiziune la care lucrez, în condiţiile în care a fost etichetată într-o şedinţă publică a CNA şi ştiu că în general când un ministru sau un secretar de stat îşi demite subalternii se referă fix la activitate fără a-i cataloga în vreun fel pe cei responsabili, ci mai degrabă activitatea lor.
Televiziunea chiar cioclu aşa cum este reprezintă o persoană juridică în spatele căreia se află mulţi, unii jurnalişti, alţii din tehnic, alţii din producţie.”
Mircea Toma:
„Nu ca să vă răspund doamna Niculescu, ci vreau să-i mulţumesc doamnei preşedinte Monica Gubernat că mi-a atras atenţia că mi-a scăpat piciorul. Să nu uitaţi că eu am fost jurnalist şi uneori mă ia şi pe mine valul, dar am calitatea aceasta de demnitar care cred că are dreptul să îşi ceară scuze precum fac foarte mulţi demnitari, deci îmi cer scuze pentru formularea excesiv de acoperitoare.
Mă refer specific la programul din ziua cu înmormântarea. Nu este o televiziune cioclu România TV şi orice jurnalist responsabil va ţine cont şi de această rectificare, pentru care vă mulţumesc şi doamnei Gubernat şi doamnei Niculescu pentru înţelegere.”
Legislaţie:
Art. 41 lit. b) din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, [„Furnizorii de servicii media audiovizuale nu pot difuza: (...) b) imagini ale persoanei fără discernământ sau decedate, fără acordul familiei”].
Autor: Adriana Diură adriana.diurapaginademedia.ro
