Gazetarul Cristian Tudor Popescu ne spune povestea unei prime pagini de antologie din Duminica Orbului: "Aveţi nevoie de linişte, oameni buni!". O copertă impusă de şeful ziarului, care ţinea de Guvern, peste capul tuturor. Plus o altă poveste din aceeaşi perioadă: cum şi-a pus CTP demisia pe masă după un articol apărut în ziar care cerea anihilarea fizică a poetei şi disidentei anticomuniste Ana Blandiana.
Toate detaliile, dintr-o perioadă în care România abia intrase în democraţie, acum 35 de ani.
Reamintim că ziarul Adevărul a ieşit azi, cu o copertă care parafrazează, acum întru cu totul alt context şi cu altă semnificaţie, celebra primă pagină din 1990: "Avem nevoie de democraţie, oameni buni!".
Dacă atunci prima pagină îl susţinea pe candidatul FSN Ion Iliescu, de data aceasta coperta e un îndemn la salvarea democraţiei din România.
CTP: "A intrat directorul ziarului: Ia, goliţi-mi a-ntâia!
În "Duminica Orbului", pe 20 mai 1990, Adevărul ieşea cu o primă pagină care a şocat pe toată lumea: practic, o pagină goală, doar cu titlul ziarului şi mesajul "Avem nevoie de linişte, oameni buni", sloganul FSN, partid care era condus de Ion Iliescu.
Cum s-a ajuns aici?
"Eram chiar eu de serviciu, eram redactor şi, pănă pe la 7 seara, făcusem tot ziarul. Era chiar înainte de alegerile din 20 mai, vineri seara parcă", povestestşte Cristian Tudor Popescu pentru Paginademedia.ro.
Ziarul avea, iniţial, altă deschidere. La ora 19.00, totul s-a schimbat.
CTP: Prima pagină era gata, cu materiale neutre, fără nimic politic în ele, ca să nu fie campanie electorală. Şi la ora 19.00, Darie Novăceanu, directorul ziarului, vine la noi:
"Ce faceţi, măi, voi, aici?"
"Ziarul, ce să facem?"
"Ziar?", zice el. "Ce ziar faceţi, mă, voi? Ia, goliţi-mi a'ntâia!" Chiar aşa a zis.
Cristian Tudor Popescu îşi continuă povestea:
"M-am dus şi am scos tot! Pentru perioada de atunci, să scoţi prima pagina pagină era o mare problemă. Aveai presiunea trenurilor de provincie. Dacă ratai un tren, ratai un vagon de ziare.
I-am zis "Dar e târziu!"
"Nu, că e simplu ce facem", a fost răspunsul lui Novăceanu.
Ce a urmat?
CTP: Ţin minte că Darie Novăceanu a venit cu o pagină goală, A4, cu scris mic jos "Avem nevoie de linişte, oameni buni." Puneţi doar titlul ziarului sus şi asta e.
Se putea împotrivi?
CTP: Ce puteai face? El era directorul ziarului, eu eram un simplu redactor de serviciu. Nu a venit nici măcar un şef din redacţie, a venit chiar directorul. El era "împărat" acolo, fusese pus de FSN. A venit şi a poruncit.
Nu uitaţi că Adevărul era încă ziar de stat n 1990, ţinea de Guvern, ca şi TVR. Iar Darie Novăceanu a rămas aşa până când a fost dat la o parte de către ziarişti, în martie 1991.
Au fost alte situaţii în care m-am împotrivit.
Articolul despre anihilarea Anei Blandiana şi gestul lui CTP
Un material l-a făcut pe Cristian Tudor Popescu să îşi pună demisia pe masa directorului.
CTP: Un secretar de stat în Ministerul Culturii, Jeana Morărescu a publicat un articol în care se cerea, nici mai mult nici mai puţin decât înlăturarea fizică a Anei Blandiana. Vorbea de "jumătatea putredă a mărului", undeva prin iulie-augus 1990.
Atunci am venit cu ziarul la Darie Novăceanu şi i-am spus: "Vă rog, primiţi demisia mea, eu nu pot lucra la un ziar care publică aşa ceva".
S-a uitat, s-a mirat, "aoleu", nu-mi dau seama nici acum dacă chiar nu ştia sau juca teatru. A venit cu "soluţia": scrie şi tu un articol în replică.
Aşa a apărut apoi, a doua zi, contra-articolul semnat de mine în ziar.
Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro
