Roxana Dascălu, fostă corespondentă Reuters, şi-a lansat recent propriul site de ştiri şi investigaţii, Santinela.net. Din echipă fac parte mai mulţi jurnalişti cunoscuţi, cu experienţă de peste 20-30 de ani în presă.
O parte dintre ei sunt colegi cu care a colaborat la Reuters, dar şi nume cunoscute în breaslă. Printre ei, Ovidiu Nahoi (director RFI România), Ondine Gherguţ (jurnalistă de investigaţie premiată), Radu Sigheti (fost fotojunalist Reuters), Eugen Istodor sau Petru Clej (BBC România).
De altfel, însăşi Roxana Dascălu are o vastă experienţă în presă, de peste 30 de ani. Santinela este proiect jurnalistic cu şi despre România, dar pe care-l gestionează din Franţa, ţară pe care a decis s-o numească acasă din 2018.
„Mi-am urmat inima şi m-am stabilit aici, împreună cu soţul meu, dar am continuat legăturile cu România“, a spus ea pentru Paginademedia.ro.
Pe scurt, proiectul Santinela este gândit ca un dojo al presei independente, cum de altfel îl şi numeşte în mod oficial.
Ce înseamnă acest dojo? Practic, din Santinela fac parte mulţi jurnalişti cu experienţă, nişte „sensei“ în jurnalism.
„Noi suntem jurnalişti experimentaţi, ca să nu zic seniori. Suntem o echipă formată din 10 oameni, doar o singură colegă e mai tânără, are 25 de ani.
Ne unesc aceleaşi valori de integritate, de profesionalism, de adevăr“, a explicat ea.
Care este esenţa Santinelei? Corespondenţi din Cernăuţi, dar şi din New York. Inclusiv din Ucraina
Sunt publicate aici materiale ample, investigaţii pe teren sau editoriale. Aşa cum îi spune şi numele, asemeni unei manguste, animăluţul care a devenit logo-ului proiectului, Santinela scrutează cu atenţie orizontul şi stă de pază.
Iar o misiune importantă a site-ului este demontarea fake-news-urilor, tot mai des întâlnite în presă. Tocmai de aceea, le-a dedicat o rubrică specială: Factcheck, unde jurnaliştii de la Santinela.net pun eticheta de fake, parţial adevărat sau adevărat pe anumite subiecte, folosindu-se de un semafor: roşu pentru fals, galben pentru parţial adevărat şi verde pentru adevărat.
Mai mult decât aici, pe site se pot găsi şi reportaje despre războiul din Ucraina, scrise de corespondenţi care au ales să colaboreze cu Roxana Dascălu.
„Am găsit o corespondentă foarte bună la Cernăuţi, Mariana Struţ, care îmi va trimite un material despre cum văd războiul etnicii români din Bucovina.
Mai am un corespondent la Chişinău şi altul la New York care va trimite un fotoreportaj despre protestele ruşilor şi ucrainenilor de la New York - un protest comun pentru stoparea războiului.
Avem o serie de articole traduse în franceză şi engleză, pentru că vrem ca Santinela.net să devină un proiect internaţional. Din Franţa ne ducem către România şi de-acolo spre lume. Aceasta este direcţia!“, a povestit iniţiatoarea cu entuziasm într-un amplu interviu, acordat Paginademedia.ro.
Santinela, pe prima pagină a unui ziar din Franţa. Cum va rezolva problema finanţării?
Primul articol a fost publicat pe 3 februarie 2022 şi este un editorial intitulat „De ce Santinela?“, în care Roxana Dascălu îşi explică intenţiile.
Site-ul a fost realizat de un designer român stabilit în Estonia, care a lucrat anterior pentru BNR şi care este fiul unei foste colege de la Reuters.
Chiar dacă momentan proiectul nu beneficiază de un buget, jurnalista îşi doreşte să găsească mai rapid o finanţare astfel încât acesta să fie susţinut în continuare.
Şi speră să obţină acest sprijin în Franţa. De altfel, ţara a jucat un rol major în iniţierea acestui proiect, mai precis preşedintele ei.
Jurnalista mărturiseşte că a fost inspirată de o declaraţie de-a lui Macron din timpul unei conferinţe. Liderul a spus că o prioritate pentru ţara pe care o conduce este lansarea unui fond de sprijin european pentru presa independentă şi de investigaţie.
„Eu vreau ca toţi oamenii care scriu la Santinela să fie plătiţi.
Cred în proiectul ăsta şi cred că e un proiect viabil. Vreau să las în urma mea o instituţie de presă, cu o echipă foarte bună de oameni pe care i-am coagulat. Avem deja corespondenţi în Ucraina, în Moldova şi vor mai veni alţi oameni noi la Santinela, îmi doresc să recrutez dintre tinerii pe care îi vom forma în atelierele noastre de presă.
Am avut foarte mari emoţii. Nu ştiam dacă acest proiect va avea succes. Nu ştiam cum vor reacţiona cititorii.
Dar colegii mei mi-au trimis propuneri de subiecte şi uşor, uşor a început să crească. Am avut şi un articol care a devenit viral, semnat de Ondine Gherguţ, o jurnalistă de investigaţie.
Nu am plătit pentru publicitate pentru că nu am avut fonduri, dar sper că voi rezolva curând această problemă."
Însă primeşte semnale pozitive. Recent a trimis unei publicaţii din sudul Franţei, La Dépêche du Midi, un articol despre refugiaţi, apărut în Santinela, fără să aibă pretenţia să fie plătită, iar cei de la redacţie i-au trimis un reporter acasă şi au scris despre proiectul jurnalistei.
Pe 13 martie Roxana Dascălu şi Santinela au apărut pe prima pagină, ziarul dedicându-le un material amplu pe două pagini.
Şi totuşi, cum conduce, din Franţa, un proiect bazat pe România?
„Toate informaţiile sunt pe Internet. Am televiziunile, radiourile, ziarele, Facebook-ul şi reţelele de informare.
Ce-mi lipseşte este terenul. Eu m-am format ca jurnalist de teren, nu copy-paste.
Tocmai de aceea ţin ca materialele de pe Santinela să fie făcute pe teren, pe cât posibil şi am trimis reporterii la vamă, la Isaccea şi au scris de acolo despre refugiaţi“, ne-a explicat ea.
„Senseii“ de la Santinela vor să pregătească noua generaţie de jurnalişti
Santinela nu se vrea a fi doar o platformă de presă independentă. Pe lângă misiunea de a scrie şi de a informa, jurnalista vrea să şi formeze tinerii jurnalişti. În toamnă a planificat să lanseze o serie de ateliere de presă, ţinute chiar de jurnaliştii seniori, fiecare pe domeniul lui.
Se vor putea înscrie studenţii, tinerii jurnalişti, dar şi oamenii obişnuiţi care vor să aibă o educaţie despre felul în care se consumă mass-media. La final, cei care vor dori vor putea semna articole în Santinela.
Pe larg, despre Roxana Dascălu. A fost corespondent de război
Roxana Dascălu a fost corespondent Reuters aproape un deceniu, până la 31 decembrie 2000 şi a făcut reportaje în nişte vremuri istorice, povestind despre tranziţia de la comunism la o societate democratică.
„Am făcut un reportaj despre masacrul de la Fântâna Albă, într-o pădure, la graniţa Ucrainei cu România.
Am făcut relatări despre războiul din Transnistria, m-am dus în Ucraina la trei luni după declararea independenţei, în 1992, am fost în Iugoslavia în timpul embargo-ului şi am făcut televiziune de agenţie la Budapesta, despre bombardamentele asupra ambasadei Chinei.
Am văzut destul război“, a povestit ea, pentru Paginademedia.ro
Când a plecat din Reuters a trecut în relaţii publice şi comunicare, dar nu a renunţat complet la scris. A mai publicat ocazional în Cotidianul şi în revistele Dilema Veche şi 22.
Recent a colaborat, vreme de doi ani, cu revista Reporter Global - o franciză The Economist, dar care a fost închisă când a început pandemia.
De altfel, jurnalista a publicat şi o carte în pandemie, în 2020, intitulată „Cronici din Est“, la editura Vremea.
Volumul a avut parte de trei lansări virtuale, din trei ţări diferite, însă autoarea ar dori să aibă şi un eveniment fizic, care ar putea avea loc la târgul Gaudeamus din toamnă. Cu acest prilej, jurnalista ar reveni în România, după o lungă pauză.
Autor: Alexandra Irimiea alexandra.irimieapaginademedia.ro
Comentarii