DERAPAJ. Jurnalul naţional inventează… interviul inventat. Noi întrebăm, noi răspundem, cu Elena Udrea

“INOVAŢIE”. După ce, săptămâna trecută, Evenimentul zilei venea cu un nou gen de presă, interviul comentat, a venit rândul Jurnalului Naţional să aducă o inovaţie presei quality.

Jurnalul.ro a publicat un interviu cu Elena Udrea doar că atât întrebările, cât şi răspunsurile sunt …imaginare.

Elena Udrea ştie cu ce se mănâncă viaţa la bloc: "O să-mi atârn chiloţii alături de cei ai celorlalte doamne de pe scară!", spune titlul articolului.

Abia după primul paragraf aflăm însă că interviul este imaginar.

Din interviul imaginar:

Jurnalul Naţional: Romaşcanii îţi mulţumesc că exişti, că te-ai mutat între sânii lor. Ce le răspunzi?
Elena Udrea: Le spun că abia aştept să-i conduc cu mâna mea de fier forjat, să stau pe balcon, la mine, la etajul doi şi să-mi beau cafeaua, in dimineţile de vară, când vremea o permite, gândindu-mă intens la problemele lor.

J.N.: Te-ai mutat la bloc. Vecinii spun că-i tratezi cu dispreţ. "S-a urcat scroafa-n copac", spun ei.
E.U.: Spună lumea orişice/ Eu tot cred în dragoste!

J.N.: Ştii ce presupune trăitul la bloc?
E.U.: Nu, nu ştiu, că eu până acuma n-am trăit decât la curte, printre găini şi curci, dar acum încep o viaţă nouă, departe de agitaţia din Bucureşti, care, fie vorba între noi, nici nu-mi place, mă regăsesc mai curând printre moldovenii mei decât printre miticii ăia din Capitală. Şi, da, ştiu din mai multe depoziţii ce înseamnă să trăieşti la bloc: să vorbeşti încet, că te aud vecinii, să ai grijă să nu scârţâie patu', să nu dai drumu' la duş noaptea la unşpe, pentru că-ţi bate-n ţeavă, să-ţi citeşti apometrele la fiecare început de lună şi, nu în ultimul rând, să-ţi achiţi la timp întreţinerea şi cheltuielile de reparaţii, să saluţi întotdeauna când te urci în lift şi de asemenea, când cobori, să mai stai la o tacla cu câte vreo doamnă, nu de alta, dar să se simtă şi ea băgată-n seamă.
(…)
J.N.: Ai fost văzută la cumpărat perdele şi mochete d-alea de toată jena. De unde eşti atât de sigură c-o să te aleagă lumea?
E.U.: Pentru că dacă lumea nu mă vrea, eu o vreau pe lume şi pentru că aşa stau lucrurile. Eu să fiu deputatul lor şi mucles! Nu au de ales, da? Deci da?
(…)
J.N.: Da' nu ţi-e teamă că te linşează ăştia în lift? Dacă se urcă un obsedat cu tine-n lift şi blochează liftu-ntre etaje şi te violează?
E.U.: Să nu mergem atât de departe, ne putem înţelege ca oamenii, de ce să mă violeze? Ce, cu vorba bună nu poate să mă ia?
(…)
J.N.: Şi cum o să faci cu rufele de pus la uscat? O să ţi le agăţi pe balcon, pe sârmă sau ţi-ai luat uscător?
E.U.: M-am gândit şi la acest aspect: o să le duc sus, la uscătorie. Acolo o să-mi atârn chiloţii, alături de cei ai celorlalte doamne de la noi din bloc. De vreme ce o să intru în comunitatea lor, de ce să nu ne expunem şi chiloţii?

J.N.: Şi ciorapii soţului tău?
E.U.: Ciorapii soţului meu nu sunt vreo excepţie.
(…)
J.N.: Şi dacă-ţi vine vreo vecină şi te roagă să-i ţii copilul cât stă ea la coafor?
E.U.: Am să stau cu copilul fără nici o problemă. Pentru că eu am nervi de oţel şi rezist când urlă după mă-sa, ştiu să schimb şi... ăăă... tampoane d-alea de care au copiii....

J.N.: Pempărşi!
E.U.: Pempărşi, exact! Abia aştept să câştig mandatul de deputat şi să stau la bloc! O să fie o experienţă colosală, de neuitat!

Interviul imaginar, AICI.

Citeşte şi:

• DERAPAJ. EVZ inventează un nou gen de presă: interviul comentat