„E o zi bună pentru meserie, într-o vreme în care jurnalismul primeşte mai ales veşti rele”, îşi începe Cătălin Tolontan textul în ziua în care s-a anunţat oficial tranzacţia dintre Intact şi Ringier, privind ziarul Gazeta Sporturilor.
„Când Ringier, un trust elveţian cu 200 de ani de reputaţie în spate, cumpără un ziar românesc, Gazeta Sporturilor (GSP), la rându-i cu o tradiţie de aproape 100 de ani, anunţul e un anganjament pentru ideea că jurnalismul contează. Redacţiile rămân un membru critic al comunităţii lor”, completează Tolontan, în textul publicat pe blogul său în limba română, dar şi în engleză.
Tot el aminteşte că data de 2 iulie are o însemnătate pentru un grup de ziarişti sportivi şi publicul lor:
- 2 iulie 1997, prima ediţie a ProSport, ziar fondat de MediaPro, la care a lucrat şi Tolontan
- 2 iulie 2003, echipa de reporteri pleacă de la ProSport, cumpărat de Ringier, şi ajung la Gazeta Sporturilor, de la Intact.
- 2 iulie 2018 Ringier cumpără, de la Intact, Gazeta Sporturilor.
Din textul lui Tolontan:
Ediţia tipărită a Gazetei Sporturilor merge mai departe, filozofia Ringier fiind aceea că ”publicaţiile pe print vor exista atât timp cât va exista cerere de la cititori pentru ele”.
(...) Evident, suntem imperfecţi şi avem multe lucruri de învăţat. Presa contează şi responsabilitate ei creşte.
Vorba lui Yuval Noah Harari în ”Homo Deus”: “În trecut, cenzura funcţiona prin blocarea fluxului de informaţii. În secolul XXI, cenzura funcţionează prin bombardarea oamenilor cu informaţii irelevante”.
Sau, cu expresia unui alt academician, al realului, fostul nostru patron Adrian Sârbu spunea către Mihnea Vasiliu, pe când lucram la ProSport şi-l enervam cu câte un articol incomod: ”Nea Mihnea, ce ne facem cu boschetarii ăştia de ziarişti ai lui Ioaniţoaia?!”.
Astăzi, Mihnea Vasiliu e şeful Ringier Romania şi a decis că ce e de făcut cu ”boschetarii de ziarişti ai lui Ioaniţoaia” e să-i angajeze şi să-i lase liberi.
(...) Cu o presă vie, cunoşti şi toate culisele Campionatului Mondial de fotbal, dar şi multe alte fapte incomode, pe care le datorăm celui care rămâne singurul proprietar al conţinutului. Căci, indiferent cine deţine titlul Gazeta Sporturilor şi cine munceşte în redacţie, conţinutul e, de la fondarea sa din 1924, al unui singur acţionar. Publicul.
Comentarii