FACEM ROMÂNIA BINE. Cum sunt moderatorii TV de la noi? O tipologie plină de umor trasată spumos de scriitorul Radu Paraschivescu, într-un interviu Paginademedia Live. După modul în care moderatorii se comportă în emisiuni, faţă de invitaţi, faţă de telespectatori şi faţă de propria meserie.
O tipologie după care vă provocăm să îi identificaţi. Cine sunt ei? La ce categorie credeţi că se "încadrează"?
Realizatorul Pastilei de limbă, de la Digi 24, a vorbit printre altele despre moderatorii TV:
- LOGOREICUL. Unul este moderatorul logoreic, capabil să vorbească oricât. L-am avut pe Dan Diaconescu, care putea vorbi singur. În ideea că nu ajungea invitatul, el putea să vorbească până dimineaţa, la crapatul zorilor. Şi nu stătea singur, avea acolo privitori care erau capabili să stea oricât.
- DICTATORUL. Pe urmă este moderatorul dictatorial. Trebuie neapărat să ajungi la concluzia lui. El lansează concluzii înainte premisei, ceea ce este o fractură de logică sinistră. Începe cu concluzia, la fel cum mulţi oameni din zona publică încep propoziţiile cu deci. Tu, vrei, nu vrei, trebuie să-i dai dreptate şi trebuie să ajungi la enunţul pe care îl lansează pe post de concluzie.
Moderatorul dictatorial care nu te lasă să vorbeşti şi căruia dacă îi reproşezi lucrul acesta sub o formă catifelată, eventual într-o pauză publicitară, el îţi va spune „păi eeste emisiunea mea” şi te închide cu replica lui, nu mai ai ce să-i mai spui. „Cum adică să vorbească altul mai mult ca mine în emisiunea mea? Fă-ţi şi tu emisiunea ta şi atunci o să vorbeşti şi tu.”
- NEPREGĂTITUL. Mai e şi moderatorul nesigur, pentru că este insuficient pregătit. E un moderator care lansează o temă, nu e informat suficient cu privire la tema aceea şi aşteaptă totul de la invitaţi.
Îl simţi imediat, îl simţi că e şubred şi nu stăpâneşte tema de discuţie pentru că dă dreptate tuturor şi dă dreptate în minutul doi omului pe care l-a contrazis în minutul unu. Şi toată prestaţia lui este o serie de piruete fără noimă şi fără final care arată că omul nu este stăpân pe situaţie.
- PRIETENOSUL. Există şi moderatorul super amical, cel care te tutuieşte din capul locului. Că tu ai 80 de ani şi părul alb în cap şi vii într-un baston pentru el nu e o problemă."
- DULĂUL. Lucrează ghidaţi, nu lucrează doar pe cont propriu şi nu lucrează în priza propriei inspiraţii. Sunt unii care primesc comenzi şi există cazuri în care comanda este ”hai pe ei”.
- MOROCĂNOSUL. Mai sunt şi moderatori răstiţi, acri, posomorâţi, cărora în general viaţa le displace. Sunt oameni care le vorbesc telespectatorilor cu „băi”. Eu nu sunt crescut la şcoala de catiheţi, dar să fiu telespectator şi să-mi spună un om cu care n-am schimbat o vorbă în viaţa mea „băi, frate” recunosc că nu-mi place.
- INCOMPETENTUL. "Există în ziua de astăzi şi moderatori nemoderabili şi incapabili să facă faţă acestei posturi. E o postură delicată care presupune anumite calităţi pe care nu toţi le au. Dacă vrei să fii moderator, trebuie să ştii să asculţi din capul locului. Nu doar psihologii trebuie să ştie să asculte, ci şi moderatorii tv şi de radio."
- IGNORANTUL GAFEUR. Există moderatori gafeori, şi faţă de telespectatori şi faţă de cultura generală. Sunt oameni care prin ce spun în calitatea lor de moderatori îşi arată lacunele de cultură generală.
Există un caz celebru despre care toată lumea a scris, inclusiv eu. O doamnă sau domnişoară care l-a invitat pe Constantin Bălăceanu Stolnici înainte de a fi decosnpirat să vorbească despre erupţiile vulcanice, pentru că „pocnise” unul din Islanda.
Fata a vrut să arate că şi ea în temă şi Stolnici spune: „Au mai fost, doamnă, astfel de explozii. Să nu uităm în Antichitate, când două străvechi oraşe au fost îngropate în lavă.” La care doamna, ca să arate că ştie şi ea despre Antichitate spune: „Sodoma şi Gomora” şi domnul Bălăceanu spune: „Nu, Pompei şi Herculaneum”. Publicul gustă aşa ceva pentru că publicul are această glandă a maliziozităţii şi asistă cu plăcere la autoexecuţie.
"Sunt multe categorii de moderator şi faptul că ei rareori se prezintă onorabil îi face paradoxal pe telespectatori să îi privească mai mult", spune Radu Paraschivescu.
Lista ar putea continua, mai sunt "variante", ne asigură Radu Paraschivescu. O listă fără nume. Numele le puteţi adăuga voi, cititorii, dacă i-aţi identificat cumva.
Cuvinte ceva mai bune despre oamenii de radio. "Moderatorii radio sunt clar peste moderatorii din televiziune" - spune Radu Paraschivescu.
Discuţia nu s-a oprit la moderatorii TV. O analiză savuroasă a pieţei media şi a peisajului audiovizual făcută de realizatorul Pastilei de limbă (de la Digi 24).
Şi o altă concluzie importantă: televiziunea nu face educaţie, ca la şcoală, dar televiziunea te educă inevitabil!
Radu Paraschivescu:
"Televiziunea nu trebuie să te educe cum te educă şcoala sau cum ar trebui să te educe şcoala. Televiziunea nu înseamnă teleşcoală. Televiziunea te educă inevitabil, prin produsele pe care le livrează. Şi văzând un film prost te poţi educa, ascultând pe cineva cum vorbeşte în cadrul unei conferinţe sau în cadrul unei emisiuni.
Televiziunea nu face aşa ceva, cu atât mai puţin televiziunea comercială pentru că evident este o ţintă de audienţă şi atunci ea nu îşi poate permite concesii educaţionale. I-ar aduce un public răzleţ şi indici de audienţă reduşi."
Despre "toxinele" de pe TV:
"Aici la noi, una dintre hibe este tonul foarte ridicat, dublat de pofta de a vorbi peste celălalt, de a nu-i da spaţiu în comunicare şi de a face ca totul să se transforme în cacofonie. Sunt multe emisiuni la care renunţi să te uiţi pentru că vorbeşte toată lumea.
"Televiziunea trebuie să distreze, să relaxeze şi să nu enerveze".
"Să vedem ce înseamnă relaxare, distracţie, divertisment la posturile comerciale. La unele, situaţia se prezintă un pic peste linia de corigenţă, la altele nu.
Faptul că avem atâtea toxine în continuare începe să devină agasant. Până acum un an, doi am pus totul pe seama dorinţei de a recupera tot ce ne-a fost interzis.
De vreo doi ani încoace îmi spun că e cam mult, lucrurile astea ar fi trebuit deja să se rezolve şi consumatorul de televiziune, de presă, de literatură ar fi trebuit deja să evolueze, ori el nu prea a evoluat. Că nu a evoluat nu e nimic, dar şi-a sporit agresivitatea, ceea ce se vede şi în rândul publicului şi în rândul celui care oferă produsul.
Agresivitatea a devenit o noţiune cheie fără de care aproape că nu poţi funcţiona, iar asta e foarte periculos şi primejdios aş spune."
Am discutat cu Radu Paraschivescu despre televiziune, despre moderator, despre cum a evoluat (sau dimpotrivă) discursul media şi divertismentul de la noi.
O discuţie presărată – cum altfel – de ironii pe care vă invităm să o (le) savuraţi.
Paginademedia.ro vă prezintă interviul cu Radu Paraschivescu, scriitor, autor de cronici TV, realizator al emisiunii Pastila de limbă (pe Digi 24) în cadrul proiectului editorial FACEM ROMÂNIA BINE. Într-o perioadă în care aproape „se cântă prohodul” presei, ne propunem să căutăm - şi să prezentăm, în acest proiect, nu “presa care a fost”, ci presa aşa cum trebuie să fie făcută. Şi cum (încă) se mai face. Poveştile unor proiecte media şi ale unor oameni care îşi fac treaba cu respect pentru public şi pentru meserie. Curat.
Un proiect editorial Paginademedia.ro susţinut de MedLife.
VIDEO. Radu Paraschivescu la interviurile PaginademediaLIVE, integral
Proiectul editorial Paginademedia.ro Facem România bine este susţinut de Medlife
MedLife - am inceput cu un juramant, continuam cu un angajament.
De mai bine de 20 de ani investim in oameni si in tehnologie medicala. Crestem odata cu noile generatii de doctori pentru a atinge cel mai inalt nivel de performanta in actul medical.
Sanatatea este profesia si pasiunea noastra si vrem sa imbunatatim calitatea vietii fiecarui pacient, cu grija, cu atentie si oferind intotdeauna cele mai bune optiuni de tratament.
Am devenit cel mai mare operator privat de servicii medicale* investind constant in oameni si in tehnologie. Si nu ne oprim aici. Pentru ca la MedLife ne-am luat angajamentul sa facem Romania bine.
*conform cifrei de afaceri
Citeşte şi:
Interviul LIVE cu Radu Paraschivescu în studioul Paginademedia.ro:
Paginademedia.ro: Cărtile şi articolele tale sunt scrise cu un umor care ne fac să ne gandim, vorba românului: râdem, dar parcă nu e aşa de râs.
Radu Paraschivescu: Un râs mixat cu plâns şi câtedată cu nedumerire, cu stupoare şi cu îngrijorare. Eu am spus de multe ori şi devin deja agasant prin repetarea acestui enunţ: o carte comică, o carte amuzantă trebuie să aibă în spate un gând serios. Şi asta s-a întâmplat cu destule cărţi pe care le scriu eu şi care se ocupă de spaţiu românesc pentru că, şi aici este o ciudăţenie pe care încerc şi eu să mi-o explic.
În momentul în care mă refer la România, simt nevoia să scriu în registru ironic. Nu sarcastic, dar ironic, pentru că acesta este registrul care i se potriveşte României ca tratament şi ca leac, dacă există leacuri. Pe de altă parte, este un registru care mi se potriveşte mie. În momentul în care nu scriu despre România, ci trec în planul romanului, de pildă, mă duc cu mintea şi cu scrisul în alte părţi, în Italia, în Spania, în Portugalia şi mă duc şi în alte timpuri; în secolul al XIV-lea, al XVII-lea, al XIX-lea.
Lucrurile pe care le scriu eu, mai ales cu referire la spaţiul românesc sunt lucruri de bun simţ pe care cred că le observă cam toată lumea cu bun simţ şi pe care eu le pun într-o formă mai bună decât a altora.
Paginademedia.ro: Vorbeai de ironie ca armă. Acum că discursul s-a ascuţit şi nuanţele încep să dispară, cât mai merge ironia ca armă de combatere a realităţii dure?
Radu Paraschivescu: Depinde de interlocutor. În momentul în care încerci să dai cu ghiocei într-o batoză, eşecul e garantat. Trebuie să-ţi calibrezi instrumentele şi să ştii că în prezenţa unui om vulgar, inferior, necitit, necioplit, ironia devine riscantă pentru tine, nu pentru el.
Sunt oameni care acceptă floreta asta şi care uneori se ridică la nivelul pe care tu îl propui ca ironizator. Şi te trezeşti ironizat, pastilat. Asta îţi creează un oarecare disconfort. Pe de altă parte te şi bucură pentru că înseamnă că ironia este la ora actuală printre instrumente. Este, deşi tăişul ei a început să devină cam bont, să nu mai taie.
Paginademedia.ro: Din ce cauză?
Radu Paraschivescu: Din cauză de zgomot, din cauză de grabă şi din cauza unei forme de agresivitate din partea celor care comunică în spaţiul public. Sunt oameni care cred că dacă vorbeşti tare, ai rezolvat problema.
Acesta este reflexul american, după cum îi spun eu. Un american care ajunge în Bosnia să zicem, ajunge acolo, spune ceva, nu e înţeles şi atunci spune mai tare acelaşi lucru în aceeaşi limbă considerând că dacă urlă şi dacă face un exerciţiu pulmonar, el va fi mai bine desluşit. Nu, confuzia e aceeaşi.
Aici la noi, una dintre hibe este tonul foarte ridicat, dublat de pofta de a vorbi peste celălalt, de a nu-i da spaţiu în comunicare şi de a face ca totul să se transforme în cacofonie. Sunt multe emisiuni la care renunţi să te uiţi pentru că vorbeşte toată lumea.
Şi vorbesc toţi deodată şi nu au răbdarea şi decenţa să se asculte unul pe altul. Adică, nu poţi riposta unui lucru căruia nu i-ai prins sfârşitul. Cum nu poţi răspunde la o întrebare dacă nu îl laşi pe omul acela să te întrebe până la capăt.
Astea sunt lucruri care te fac să priveşti circumspect televiziunea, deşi ea rămâne un comunicator foarte puternic. A pierdut în faţa internetului, dar rămâne un comunicator puternic, mai ales în mediul rural.
Sunt unii care primesc comenzi şi există cazuri în care comanda este ”hai pe ei”!
Paginademedia.ro: Cât este aici vina realizatorilor?
Radu Paraschivescu: Există o vină, categoric, după cum există şi o vină a celor care le impun reţete acestor realizatori. Să nu uităm că mulţi dintre ei lucrează ghidaţi, nu lucrează doar pe cont propriu şi nu lucrează în priza propriei inspiraţii. Sunt unii care primesc comenzi şi există cazuri în care comanda este ”hai pe ei”.
Există în ziua de astăzi şi moderatori nemoderabili şi incapabili să facă faţă acestei posturi. E o postură delicată care presupune anumite calităţi pe care nu toţi le au. Dacă vrei să fii moderator, trebuie să ştii să asculţi din capul locului. Nu doar psihologii trebuie să ştie să asculte, ci şi moderatorii tv şi de radio.
Moderatorii radio sunt clar peste moderatorii din televiziune. Depinde pe cine pui moderator. Există un ciclu de emisiuni în care aşa-zisul moderator era Florin Piersic.
Florin Piersic este un om simpatic şi este un om care a avut roluri de dramă. A-l pune pe Florin Piersic în postura moderatorului este o glumă, câtă vreme el nu se poate controla. Dacă îl laşi să vorbească 7 ore, vorbeşte 7 ore. Că spune şi lucruri interesante, pitoreşti, că are saci de amintiri din teatru, categoric. Dar nu îl poţi pune să coordoneze o discuşie aşa cum a încercat TVR 2 să facă la un moment dat.
Mai sunt şi moderatori răstiţi, acri, posomorâţi, cărora în general viaţa le displace. Sunt oameni care le vorbesc telespectatorilor cu „băi”. Eu nu sunt crescut la şcoala de catiheţi, dar să fiu telespectator şi să-mi spună un om cu care n-am schimbat o vorbă în viaţa mea „băi, frate” recunosc că nu-mi place.
Paginademedia.ro: E forma lor de a încerca să fie familiari în ton...
Radu Paraschivescu: Poţi fi familiar şi fără să fii mitocan.
Tipurile de moderatori. Publicul are această glandă a maliziozităţii
Paginademedia.ro: Poţi să ne dai câteva tipuri de moderatori, aşa cum i-ai găsit tu?
Radu Paraschivescu: Unul este moderatorul logoreic, capabil să vorbească oricât. L-am avut pe Dan Diaconescu, care putea vorbi singur. În ideea că nu ajungea invitatul, el putea să vorbească până dimineaţa, la crapatul zorilor. Şi nu stătea singur, avea acolo privitori care erau capabili să stea oricât.
Pe urmă este moderatorul dictatorial. Trebuie neapărat să ajungi la concluzia lui. El lansează concluzii înainte premisei, ceea ce este o fractură de logică sinistră. Începe cu concluzia, la fel cum mulţi oameni din zona publică încep propoziţiile cu deci. Tu, vrei, nu vrei, trebuie să-i dai dreptate şi trebuie să ajungi la enunţul pe care îl lansează pe post de concluzie.
Mai e moderatorul dictatorial care nu te lasă să vorbeşti şi căruia dacă îi reproşezi lucrul acesta sub o formă catifelată, eventual într-o pauză publicitară, el îţi va spune „păi dar e emisiunea mea” şi te închide cu replica lui, nu mai ai ce să-i mai spui. „Cum adică să vorbească altul mai mult ca mine în emisiunea mea? Fă-ţi şi tu emisiunea ta şi atunci o să vorbeşti şi tu.”
Prin 90 şi ceva când traduceam pentru nişte americani, făceam sondaje de opinie cu privire la alegeri şi era judeţul Giurgiu şi toată lumea, aproape toată lumea spunea că a votat cu Ion Iliescu. Întrebarea firească era „De ce?” şi răspunsul era: „Păi dar nu e el preşedinte?” Da, dar mai e un candidat. „Când o ajunge domnul Constantinescu preşedinte, o să votăm cu el”.
Mai e şi moderatorul nesigur, pentru că este insuficient pregătit. E un moderator care lansează o temă, nu e informat suficient cu privire la tema aceea şi aşteaptă totul de la invitaţi. Îl simţi imediat, îl simţi că e şubred şi nu stăpâneşte tema de discuţie pentru că dă dreptate tuturor şi dă dreptate în minutul doi omului pe care l-a contrazis în minutul unu. Şi toată prestaţia lui este o serie de piruete fără noimă şi fără final care arată că omul nu este stăpân pe situaţie.
Există şi moderatorul super amical, cel care te tutuieşte din capul locului. Că tu ai 80 de ani şi părul alb în cap şi vii într-un baston pentru el nu e o problemă.
Am înţeles tutuiala la emisiunile-concurs pentru că trebuie să fii rapid în comunicare şi e mai uşor să spui Radu decât domnul Paraschivescu. Mie-mi place să fiu tutuit. Dar aici, când eşti într-o emisiune în care îl vezi (pe invitat n.r.) şi îl iei la per tu, din cei şapte ani de acasă tu mai ai cel mult doi.
Sunt multe categorii de moderator şi faptul că ei rareori se prezintă onorabil îi face paradoxal pe telespectatori să îi privească mai mult. Există moderatori gafeori, şi faţă de telespectatori şi faţă de cultura generală. Sunt oameni care prin ce spun în calitatea lor de moderatori îşi arată lacunele de cultură generală.
Există un caz celebru despre care toată lumea a scris, inclusiv eu. O doamnă sau domnişoară care l-a invitat pe Constantin Bălăceanu Stolnici înainte de a fi decosnpirat să vorbească despre erupţiile vulcanice, pentru că „pocnise” unul din Islanda.
Fata a vrut să arate că şi ea în temă şi Stolnici spune: „Au mai fost, doamnă, astfel de explozii. Să nu uităm în Antichitate, când două străvechi oraşe au fost îngropate în lavă.” La care doamna, ca să arate că ştie şi ea despre Antichitate spune: „Sodoma şi Gomora” şi domnul Bălăceanu spune: „Nu, Pompei şi Herculaneu”. Publicul gustă aşa ceva pentru că publicul are această glandă a maliziozităţii şi asistă cu plăcere la autoexecuţie. Faptul că te expui aşa şi amesteci Biblia cu istoria şi cu erupţia unui vulcan te aşează foarte prost.
Paginademedia.ro: Pornind de la premisa că publicul chiar ştie despre ce e vorba.
Radu Paraschivescu: Aia era o emisiune de la un post urmărit, şi urmărit de un public relativ pregătit dacă stai să faci o proiecţie a publicului. Să faci o astfel de greşeală te transformă în mascota publicului.
Paginademedia.ro: În una din cărţile tale, Aştept să crăpi (de astăzi în prime-time), prezinţi un moderator despre care spui că are următoarele simptome: „îndrăgostire de sine, cultul venerator al propriului glas, capacitatea de a trăncăni în continuu, despărţirea de simţul de sine”.
Radu Paraschivescu: Aceasta este o carte de proză, nu de analiză media. Sunt cinci povestiri comice, dintre care două sunt legate de televiziune, iar una începe de la o întâmplare personală de care am aut parte. Am fost torturat pe culoarul unei televiziuni şi în studioul unei televiziuni de un moderator care nu se putea opri şi care te punea în situaţia de ficus, căci se poartă la ora asta.
Am spus maximum 50 de cuvinte într-o emisiune de o oră în care vorbea numai el. Acolo este titlul unei emisiuni care nu există încă dar s-ar putea să apară. (...) Simţul măsurii, simţul ridicolului, simţul realităţii şi al bunului simţ sunt în pierdere de teren. Şi nu ştiu dacă cumva speranţa de a recupera nu e un moft.
Televiziunea te educă, inevitabil. Şi văzând un film prost te poţi educa
Paginademedia.ro: Unii ar spune că televiziunea nu trebuie să facă educaţie, alte instituţii se ocupă de aşa ceva.
Radu Paraschivescu: E adevărat. Televiziunea nu trebuie să te educe cum te educă şcoala sau cum ar trebui să te educe şcoala. Televiziunea te educă inevitabil, prin produsele pe care le livrează. Şi văzând un film prost te poţi educa, ascultând pe cineva cum vorbeşte în cadrul unei conferinţe sau în cadrul unei emisiuni. Televiziunea nu înseamnă teleşcoală.
Televiziunea nu face aşa ceva, cu atât mai puţin televiziunea comercială pentru că evident este o ţintă de audienţă şi atunci ea nu îşi poate permite concesii educaţionale. I-ar aduce un public răzleţ şi indici de audienţă reduşi. Televiziunea trebuie să distreze, să relaxeze şi să nu enerveze. Să vedem ce înseamnă relaxare, distracţie, divertisment la posturile comerciale. La unele, situaţia se prezintă un pic peste linia de corigenţă, la altele nu.
Faptul că avem atâtea toxine în continuare începe să devină agasant. Până acum un an, doi am pus totul pe seama dorinţei de a recupera tot ce ne-a fost interzis.
Noi nu semănăm nici cu Olanda, nici cu Danemarca, nici cu Franţa. Noi trăim şi gândim liber de aproape 30 de ani, ceilalţi o fac de sute de ani. Şi atunci, după 90 am spus: „aşa e firesc, să avem liber la toate excesele, să ne încărcăm cu toate toxinele, toate mizeriile şi vom şti să ne oprim, să triem şi să păstrăm la noi doar ceea ce merită păstrat.”
Pe urmă am văzut că fenomenul se prelungeşte şi e normal să se prelungească. Gândiţi-vă cum am trăit până în 1989. Ni se supraveghea corespondenţa, nu puteai să ieşi din ţară, aveai două ore de program tv, dintre care o oră jumătate era despre familia Ceauşescu, cărţile erau cenzurate, tu erai filat pe stradă, era un sistem de coşmar.
În momentul în care basculezi dintr-o direcţie în alta fireşte că vrei şi dobândă. Şi atunci s-a dat drumul la literatură pornografică, vândută inclusiv în staţiile de metrou. Şi atunci au fost bune şi emisiunile de tip Jerry Springer, şi tabloidele de tip nocturne şi formele de exces pe care societatea le-a avut.
De vreo doi ani încoace îmi spun că e cam mult, lucrurile astea ar fi trebuit deja să se rezolve şi consumatorul de televiziune, de presă, de literatură ar fi trebuit deja să evolueze, ori el nu prea a evoluat. Că nu a evoluat nu e nimic, dar şi-a sporit agresivitatea, ceea ce se vede şi în rândul publicului şi în rândul celui care oferă produsul. Agresivitatea a devenit o noţiune cheie fără de care aproape că nu poţi funcţiona, iar asta e foarte periculos şi primejdios aş spune.
Libertatea înseamnă dreptul de a aduce contraargumente celui care îţi aduce argumente
Paginademedia.ro: Am putea spune că televiziunea încearcă să împrumute din ce are online-ul pentru a ajunge la un anumit public şi de aici o asemenea agresivitate pe care o întalnim pe Facebook se duce spre televiziune? Ar putea fi o explicaţie?
Radu Paraschivescu: Agresivitatea asta cred că preexistă online-ului. Cred că ea se manifesta pe alt palier, dar se manifesta înaintea online-ului. E adevărat că acum ea apare la toate nivelurile. Eu constat pe forumuri şi pe bloguri.
Eu sunt neconflictual, ca Viorica Dăncilă. Am exerciţiul cordialităţii şi cred că şi simţul umorului. Unele comentarii sunt bune, altele emit obiecţii pe tonuri de peşteră, cu un limbaj cavernicol care te indispune pentru că nu ai făcut nimic. Omul vrea să înfiereze.
Paginademedia.ro: Să insulte de-a dreptul, argumentând că libertatea e dreptul de a insulta.
Radu Paraschivescu: Libertatea înseamnă dreptul de a aduce contraargumente celui care îţi aduce argumente. Eu nu am niciun fel de problemă că unora nu le plac articolele mele pentru că e firesc să nu le placă tuturor. Poţi să faci reproşuri politicos şi poţi să-i acorzi celui care scrie un articol prezumţia bunului simţ şi poţi să bănuieşti că ştie exact despre ce scrie şi că îşi alege singur subiectele şi că nu are o agendă ascunsă.
Marea bănuială pe care o au oamenii de forum este că articolele noastre sunt comandate, ceea ce e fals, şi că spun altceva decât ce vor să spună. Şi mai este observaţia că cititorul ştie mai multe decât ceea ce ai vrut tu să spui. Tu nu ştii, tu bâjbâi, el are certitudinea.
Paginademedia.ro: Această reacţie că cineva te-a pus să... nu vine şi din ce se întâmplă în general, pentru că în multe dintre cazuri se îmtâmplă şi atunci există tendinţa de a generaliza şi atunci când nu se pune problema.
Radu Paraschivescu: Este un risc. Nu cred că ne place să fim judecaţi la grămadă. Nu cred că dacă unul dintre noi merge în Franţa acceptă să fie privit chiorâş pentru că înaintea lui în Franţa au fost nişte români care au furat benzină. Generalizările sunt periculoase.
Proiectul editorial Paginademedia.ro Facem România bine este susţinut de Medlife
MedLife - am inceput cu un juramant, continuam cu un angajament.
Sanatatea este profesia si pasiunea noastra si vrem sa imbunatatim calitatea vietii fiecarui pacient, cu grija, cu atentie si oferind intotdeauna cele mai bune optiuni de tratament.
Am devenit cel mai mare operator privat de servicii medicale* investind constant in oameni si in tehnologie. Si nu ne oprim aici. Pentru ca la MedLife ne-am luat angajamentul sa facem Romania bine.
*conform cifrei de afaceri
Citeşte şi:
Autor: Raul Bambu raul.bambupaginademedia.ro
Mai exista un tip de moderator care se teme că este considerat prost daca are casca in ureche sau o foaie in fata, pentru că lumea poate crede că-i sopteste cineva intrebarile sau le are scrise pe foaie. Metoda de apărare a acestor moderatori este sa vorbeasca mult si repede (Alessansra Stoicescu, Dana Grecu/Chera).
Cel mai rau tip de moderator este cel care nu stie ce inseamna "a modera", a oferi șanse egale invitaților. Astfel de moderatori îi acuză pe invitați: "Tu n-ai spus nimic".