VIDEO. Şerban Pavlu: "Am trăit Revoluţia. Cu ochii mei am văzut oameni care au murit! Mi-e greu să accept ce se întâmplă după 30 de ani! Eu un eşec al generaţiei mele"

VIDEO. Ce se întâmplă acum "e un eşec al generaţiei mele. Cumva, ne-am pierdut pe drum", a spus actorul Şerban Pavlu, la Interviurile Paginademedia. A povestit cum a ieşit în stradă în 1989, la 14 ani.

Publicitate

Şerban Pavlu:

"Au trecut 30 de ani de la Revoluţie. Mie îmi e foarte greu să cred că şi să accept că la 30 de ani de la momentul ăla, rămân în structurile de conducere şi influenţă a acestei ţări oameni care au legături directe cu fostul Partid Comunist. E foarte greu să accept şi să înţeleg asta."

"În 1989 am ieşit în stradă. Aveam 14 ani", a povestic actorul, care apare în două spoturi care îndeamnă la vot.

„Am văzut cum a luat foc biblioteca. Am văzut acei "terorişti" care au tras de pe Palatul Regal, apoi au venit taburile care au tras înspre Palatul Regal.

Eu cu ochii mei am văzut oameni care au murit la Revoluţia din România pentru mine. Eram un copil şi eu am văzut cum au murit oamenii lângă mine", a povestit Pavlu la Interviurile Paginademedia.ro.

Actorul Şerban Pavlu, invitat la Interviurile Paginademedia.ro, a vorbit despre activism şi implicare civică în acestă perioadă pentru că „lucrurile se pot schimba cum nu te aştepţi”.

A fost categoric şi în ceea ce priveşte rolul comunismului pentru ţara noastră. O vede ca pe o perioadă neagră din istoria României.

„Pentru mine a fost noapte până la 14 ani. Sunt absolut convins că până la 14 ani am trăit într-o dictatură, cu absenţa libertăţii de expresie şi partid unic”.

A povestit cum a trăit pe viu Revoluţia din '89 la 14 ani, ascuns „sub colţul de la Hilton”. A rememorat evenimentele din acea noapte „ca pe un film pe care l-a văzut de 100 de ori”.

Oricine ar trebui să se implice civic, prin mers la vot sau la proteste.

Şerban Pavlu:

"Oamenii au senzaţia că nu se mai poate întâmpla. Dirijarea şi cenzurarea presei şi a canalelor de televiziune există se poate întâmpla din nou. Toate lucrurile astea ţin de dictatură.

Pe mine nu mă interesează să vină cineva şi să îmi spună că o face pentru că e mai bine pentru mine. Poate cineva are o idee despre cum pot fi îndreptate lucrurile, dar trebuie supusă votului, ca apoi să fie criticată. Despre asta e democraţia. Puterea trebuie criticată, cred că e prima condiţie a democraţiei."

VIDEO. Şerban Pavlu la Revoluţie:

Discuţia, pe larg, în continuare:

Petrişor Obae: De ce e mai gravă situaţia acum decât acum patru sau opt ani?

Şerban Pavlu: „Pentru că au trecut 30 de ani de când a fost Revoluţia. E un eşec al generaţiei mele. Eu îl privesc foarte dur pentru generaţia mea, care are acum 40 de ani. Pare comic, dar eu am fost la revoluţie, aveam 14 sau 15 ani. Am plecat de acasă şi pe 22 decembrie, am fost în oraş. Eu sunt din Bucureşti, intrasem la liceu. E un moment în viaţa unui adolescent pe care nu ai cum să-l uiţi, vorba aia nu uiţi nici primul sărut cu o fată, dar asta.

Am ieşit cu pritenii mei de atunci pe stradă şi am mers pe Calea Victoriei până în Piaţa Palatului, unde am stat toată noaptea, ascunşi sub colţul hotelului Hilton (astăzi).

Am văzut cum a luat foc biblioteca. Am văzut acei terorişti care au tras de pe Palatul Regal, apoi au venit taburile care au tras înspre Palatul Regal. Caramitru vorbea la microfon, apoi a venit Sergiu Nicolaescu. Toate lucrurile astea le am aşa în cap ca un film pe care l-am văzut de 100 de ori. Ani de zile după au rămas urmele de gloanţe în Anthenee Palace.

Mie îmi e foarte greu să cred că şi să accept că la 30 de ani de la momentul ăla, rămân în structurile de conducere şi influenţă a acestei ţări oameni care au legături directe cu fostul Partid Comunist. E foarte greu să accept şi să înţeleg asta.

E un eşec al generaţiei mele, cumva ne-am pierdut pe drum. Eu am fost şocat când am auzit că se vindeau certificate de revoluţionar. Eu cu ochii mei am văzut oameni care au murit la Revoluţia din România pentru mine. Eram un copil şi eu am văzut cum au murit oamenii lângă mine.

Am ieşit pe stradă pentru că am început să plâng. Nu o să uit în viaţa mea. Eram în casă şi mă pregăteam să mă duc a liceu, mă îmbrăcasem şi apoi am dat drumul la televizor, nu ştiu de ce.

Nu era nimeni acasă, eram singur. Când am văzut imagini şi ăştia au început să spună ce se petrece, că intraseră deja în televiziune, am început să plâng. Îmi curgeau lacrimile şiroaie.

Dacă mă întrebai de ce, îţi răspundeam că a căzut Ceauşescu. Pentru mine, un om de 14 ani născut şi crescut în Bucureşti a fost noapte. Pentru mine a fost noapte până la 14 ani. Îmi doream altceva, iar oamenii care spun că a fost mai bine atunci greşesc.

Nu ştiu ce înţelegeam eu atunci, dar sunt absolut convins că până la 14 ani am trăit într-o dictatură, cu absenţa libertăţii de expresie şi partid unic.

Despre perioada comunistă:

Şerban Pavlu:

Oamenii au senzaţia că nu se mai poate întâmpla. Dirijarea şi cenzurarea presei şi a canalelor de televiziune există se poate întâmpla din nou. Toate lucrurile astea ţin de dictatură.

Pe mine nu mă interesează să vină cineva şi să îmi spună că o face pentru că e mai bine pentru mine. Poate cineva are o idee despre cum pot fi îndreptate lucrurile, dar trebuie supusă votului, ca apoi să fie criticată. Despre asta e democraţia. Puterea trebuie criticată, cred că e prima condiţie a democraţiei.

Eu am votat de fiecare dată de la 18 ani. Cred că reacţiile astea sociale pot da nişte semnale spre putere.

Oamenii să privească şi ştirile din alte ţări, cum ar fi Turcia. Vor vedea că e posibil ca lucrurile să se schimbe cum nu te aştepţi.”