VIDEO. „Mâncam matematica aia pe pâine. Aveam voie să stau o oră pe post, dacă făceam zece probleme la matematică cu Andi Moisescu” - Este doar una dintre poveştile Oanei Popa, un copil crescut în radio, la radio Unifun, acum mai bine de 30 de ani.
Oana Popa a venit, la Interviurile Paginademedia.ro, cu poveşti dintr-o altă epocă, de la începuturile radioului în ţara noastră.
Cum a fost „suspendată” două săptămâni de pe post pentru că luase trei la fizică? Cum chiulea de la şcoală ca să meargă la radio? Cum de intra doar noaptea pe post?
„În momentul în care ai o pasiune, treci peste cadavre ca ea să se întâmple. Peste orice”, subliniază Oana Popa.
A intrat la 13 ani pe uşa radioului, iar după multe insistenţe a fost primită în mansarda Facultăţii de Litere, în anul 1990.
„Am fost ca râia. De aia m-au primti în radio”, după cum a spus la Interviurile Paginademedia.ro.
Colegii de la radio îi erau „fraţi mai mari” şi aveau grijă de ea, să nu-şi neglijeze şcoala.
„Am fost suspendată două săptămâni de pe post pentru că veam nota trei la fizică”
„Fraţii săi mai mari” chiar se comportau ca nişte fraţi mai mari. Şi-a amintit cum, pentru două săptămâni, a ieşit de pe post pentru că luase nota trei la fizică.
VIDEO. Povestea suspendării pentru nota trei la fizică
Oana Popa şi o întâmplare din liceul I.L. Caragiale:
„Ajunsesem la liceu deja, în Caragiale, şi Baghera (Bogdan Calu - DJ Baghera la Uni Fun, în urmă cu 20 de ani) era profesor de rusă acolo. La un moment dat, eu am avut un incident la fizică.
I-am explicat profei de fizică că nu am timp să învăţ fizică când eu lucrez. Eram în fiecare dimineaţă la radio, mi se părea inutil să învăţ la fizică când eu aveam altă treaba.
Profesoara mi-a zis să ies la tablă şi să fac o problemă. I-am zis că nu ştiu şi mi-a dat trei. În momentul acela am aruncat cu creta pe jos şi am înjurat.
S-a dus la dirigintă, dar diriginta ştia că nu are cu cine. Atunci, s-a dus unde ştia că o să mă doară cel mai tare, la Baghera. I-a zis că am media trei la fizică şi că în loc să o îndrept eu am mai luat încă un trei.
M-a luat Baghera, la radio, şi mi-a zis: „Bine mă piticule, m-ai făcut să îmi cadă tot liceul în cap. De ce nu vii la noi dacă ai problemă. Cum să stai cu media trei la fizică?”
Eu o ţineam tot pe a mea.
Atunci, a ieşit Daniel Klinger din birou şi zice: „Stai puţin aşa, ce lecţie ai la fizică? Află ce lecţie ai.”
Am aflat şi i-am spus: „Condensatorul...”
El îmi zice: „Ce e ală un condensator?”.
N-am ştiu şi a urmat replica lui: „Să-ţi explic. Două săptămâni nu mai ai matinal. Eşti suspendantă”.
În momentul acela am mers acasă şi m-am închis în cameră. Nu numai că ştiam ce e condensatorul, dar ştiam şi următoarele 10 lecţii. M-am dus cu 20 de probleme la Klinger şi i-am zis că le-am făcut. Mi-a zis să merg, să îmi îndrept nota şi apoi se mai gândeşte dacă mă lasă pe post.
În momentul în care ai o pasiune, treci peste cadavre ca ea să se întâmple. Peste orice. A trebuit să bat la uşă o lună? Am făcut-o, fără să îmi spună cineva. A trebuit să fac probleme la fizică, chiar dacă fizica nu era pentru mine.
Eu cu radioul am dat şi Capacitatea şi Bacalaureatul.
Dacă nu îmi îndreptam nota la fizică, însemna că nu eram demnă să le vorbesc la microfon oamenilor care poate le place fizica.”
„Mă duceam în fiecare noapte la radio”
Deşi era un copil, Oana Popa a intrat pe radio noaptea. Mergea acolo noaptea pentru că „nu era atât de grav dacă faceam vreo gafă”, după cum spune chiar ea.
Oana Popa, despre începuturile în radio:
„Daniel Klinger mi-a spus că dacă vreau să fac radio se poate doar noaptea, când nu e atât de grav dacă fac vreo gafă. Atunci, mi-a zis că trebuie să fie şi părinţii de acord, iar dacă vreau să învăţ să vin noaptea la radio.
Norocul meu a fost că mama stătea chiar lângă Hotel Dorobanţi, unde era radioul. Când i-am spus mamei că vreau să fac asta mi-a spus că e treaba mea, dar să nu îmi neglijez şcoala.
Ai mei au găsit o oportunitate în a merge eu la radio. Tata a avut şi el o poveste, la 14 ani a fugit de-acasă după unchiul său, care făcea teatru radiofonic. Voia să vadă cum se face teatru radiofonic.
Mă duceam în fiecare noapte la radio, în fiecare noapte. Mă trezeam fără ceas deşteptător când era vorba de radio.
Mai şi chiuleam de la şcoală, dar nu ca să stau pe stradă. Chiuleam ca să fac o meserie, să-mi fac din pasiune o meserie.”
Comentarii