Minutul Paginademedia, cu Cabral: „Mă aşteptam să fie apreciat, pentru că în atâţia ani am învăţat să estimez relativ corect cât de aproape reuşim să fim de gusturile publicului. Întotdeauna poţi avea surprize şi uneori ceva care azi e bine de tot, mâine ar putea fi slăbuţ”, a spus prezentatorul, în exclusivitate pentru Paginademedia.ro, despre debutul emisiunii Săriţi de pe fix, de la Pro TV.
Despre un moment dificil din carieră:
- TV sau YouTube?
În mod ideal, YouTube. Pentru că este mult mai sincer, de cele mai multe ori. Dar făcut cu buget, cu poveste în spate, cu nerv şi energie. Şi… da, cu limbaj mai fără jupă, dar cu oameni adevăraţi şi asumaţi, nu roluri.
- Radio sau podcast?
Podcast. Mi se pare că, deşi producătorul se gândeşte clar la publicul-ţintă, îşi asumă de multe ori decizii care nu sunt neapărat populare.
De exemplu într-un podcast, pentru că nu trebuie să se încadreze într-un timp finit şi fără presiunea gândului că fiecare vorbă trebuie să facă spectacol, discuţia este mai aşezată, mai normală, mai organică decât la radio. Unde, de cele mai multe ori, discuţiile sunt grăbite. Şi de fiecare dată segmentate prost de muzică, de parcă discuţia e atât de seacă de trebuie să-i punem şi-un John Secada în cârcă...
- Facebook sau Instagram?
Dacă vrei tineri şi punch-line-uri scurte, Instagram. Dacă vrei public mai copt şi idei mai pe larg… Facebook.
- Ştiri sau emisiuni?
Obiceiul de consum s-a schimbat foarte mult. Ştirile ajung la mine online, de cele mai multe ori. M-aş uita şi la emisiuni, dar n-am timpul respectiv, prefer să stau cu copiii.
- Ce ştiri preferi să consumi şi din ce categorii?
Nu prefer, doar mă informez.
- De unde te informezi cel mai des? TV, online sau print?
Ştirile clasice din TV, dar livrate online. Şi mai multe publicaţii online.
- Cu ce publicaţii îţi începi ziua?
Ştirile PRO TV.
- Ce publicaţii din străinătate urmăreşti?
Aş putea da nişte titluri, să vadă lumea ce serios sunt. Dar mai bine sunt sincer şi îţi spun că ies pe online-ul străin mai ales atunci când vreau să aprofundez o temă dată.
- Când ai citit ultima dată un ziar sau o revistă?
Alist Magazine.
- La ce uitai la TV când erai mic?
Desenele din week-end. Şi mult video. Giechician şi Jancoldvandam, Arlondşvarţenegher.
- Serial preferat?
Ghemotron. Probabil cea mai bună producţie de televiziune din istorie. Mai puţin finalul, pe care zici că l-am făcut eu, într-o mahmureală dureroasă.
- Film preferat?
Pay It Forward. Utopie, ştiu. Dar foarte frumoasă.
- Ce jurnalist apreciezi?
Am voie mai mulţi? Paula Herlo, Paul Angelescu, Rareş Năstase, Alex Dima, Cristian Leonte, Cosmin Savu. România, te iubesc!
- Cât de des publici pe reţelele sociale?
Zilnic. De cele mai multe ori conţinut care să-i facă pe cei care mă urmăresc să râdă. Sau măcar să zâmbească. Oamenii au destule belele pe cap ca să mai apar şi eu cu probleme existenţiale.
- Blog sau vlog?
Blog, dacă mă pui să aleg. Dar de cele mai multe ori informaţia este mai uşor de găsit pe vlog, mai ales dacă e legat de un subiect mai nou.
- Cum a fost începutul în televiziune?
Simpatic. Relaxat. Casual. Fără miză.
- Care a fost cel mai greu moment din cariera ta?
Când am fost concediat şi a trebuit să mă trezesc din visul cu „noi suntem mare familie frumoasă“ şi să aterizez în realitatea „eşti doar un angajat“.
- Îţi mai aminteşti prima apariţie la TV?
Roata de Rezervă, 1997.
- Ai prezentat mai multe formate de-a lungul timpului, iar acum abia ce a debutat noua emisiune Săriţi de pe fix. Te aşteptai să fie pe primul loc în audienţă?
Mă aşteptam să fie apreciat, pentru că în atâţia ani am învăţat să estimez relativ corect cât de aproape reuşim să fim de gusturile publicului. Sigur că întotdeauna poţi avea surprize şi uneori ceva care azi e bine de tot, mâine ar putea fi slăbuţ.
M-am bucurat că am primit aşa val de aplauze, echipa din board avea nevoie de încurajările astea, sunt actori cu foarte mult bun simţ şi cumva treaba asta i-a încurajat să se arunce puţin mai mult în impro-ul din studio.
- Au fost foarte multe mesaje frumoase de la telespectatori, dar a fost vreunul mai neplăcut care să te fi deranjat?
Fac asta de 25 de ani. Sunt şanse mici să aud ceva răutăcios nou. Dacă e critică constructivă o iau în calcul şi încerc să implementez, dacă văd că omul are dreptate. Dacă e altfel de critică… locul de dat cu capul e în altă parte, nu la mine.
Şi cum au fost 99,99% comentarii cu „am râs de-am leşinat“, „am râs de-am trezit copiii“ şi „văleu, ce panaramă a ieşit, am zis că mor de râs“… cum să mă deranjeze ceva?
