Minutul Paginademedia, cu omul de radio Alex Grecu, de la Europa FM. „Mi-am dorit foarte mult să fac radio şi am aşteptat mulţi ani. Iar după multe discuţii, am primit un telefon de la omul care mi-a acordat un vot de încredere, Ciprian Dinu (fost director de programe la Europa FM) şi mi-a spus: hai", dezvăluie Alex Grecu pentru Paginademedia.
Tragedia de la Caracal a fost cel mai dificil moment al carierei, care s-a întâmplat chiar în prima emisiune de la Europa FM, spune jurnalistul.
„Atunci a fost singura dată când am fost in faţa microfonului şi am simţit că nu îmi doresc să mă aflu acolo. Îmi venea foarte greu să îmi reglez discursul printre breaking news atât de rele."
Alex Grecu este prezentatorul emisiunilor Weekend cu prietenii (sâmbătă-duminică, între orele 14.00-18.00), Taţi în aer (emisiune de parenting), alături de Daniel Osmanovici, iar în luna august este gazda matinalului Deşteptarea de vară, cu Cătălin Striblea, la Europa FM.
De asemenea, omul de radio este voice over, prezentator de evenimente şi activ şi în calitate de creator de conţinut în social media, dar şi cu iniţiative antreprenoriale în zona consultanţei în asigurări.
Revistele Biz şi Haute Culture Magazine.
Ce ştiri consumă?
Jurnalistul preferă ştirile sociale, de ştiinţă, tehnologie şi sport.
Alex se uită la emisiunea de reportaje România, te iubesc!, de la Pro TV, dar şi la investigaţiile realizate de publicaţia Recorder.
Mai multe detalii despre preferinţele media ale lui Alex Grecu, aflaţi în Minutul Paginademedia.
- TV sau YouTube?
În ultima perioadă tot mai mult YouTube şi mai rar TV. În principal din perspectiva temporală, viaţa mea profesională presupune multă dinamică şi această platformă e la îndemână oricând şi oriunde. În plus, în acest mod pot consuma conţinutul relevant pentru mine.
- Radio sau podcast?
Radio va fi întotdeauna personajul meu preferat din lumea media, dar consum şi podcast. Ideal ar fi podcast la radio, cum e Taţi În Aer, în care combinăm informaţia cu muzica. Dar atunci când sunt la volan, mai ales noaptea, îmi place să ascult podcasturi.
- Facebook, Instagram sau Tik Tok?
Instagram pe primul loc de departe. Este platforma cea mai curată, în care atenţia asupra conţinutului încă primează. Facebook pe locul 2 pentru că… e Facebook. Iar Tik Tok pe ultimul loc.
- Ştiri sau emisiuni?
În general ştiri, dar emisiunile au cea mai mare relevanţă dacă îţi doreşti să aprofundezi cu adevărat un subiect.
- Ce ştiri preferi să consumi şi din ce categorii?
Sociale, de ştiinţă, tehnologie şi sport, cu precădere motorsport. Dar îmi place să fiu la curent cu toate actualităţile zilei.
- De unde te informezi cel mai des? TV, online sau print?
Online şi radio, apoi tv. Print, din păcate, aproape deloc.
- Cu ce publicaţii îţi începi ziua?
Ţin cu casa. De cele mai multe ori ascult matinalul din aplicaţia Europa FM şi parcurg şi secţiunea de ştiri. Verific şi Agrepress, Digi24 sau Mediafax.
Ce publicăţii din străinătate urmăreşti?
Bbcnews. Le urmăresc contul de Instagram şi în mod constant ajung la ei pe site.
- Când ai citit ultima dată un ziar sau o revistă?
Citesc constant revistele Biz şi Haute Culture Magazine, cu care intru în contact lunar. Iar pentru plăcerea personală, revista Top Gear.
- La ce uitai la TV când erai mic?
Sunt câteva filme şi seriale care mi-au marcat copilăria. De la Top Gun, Tango and Cash, Robocop, Nemuritorul, până la Knight Rider, The A-Team sau Marimar. Mă uitam cu bunica mea la cel din urmă.
- Dar acum ce urmăreşti?
Îmi plac foarte mult producţiile SF. Mă relaxează acest exerciţiu de imaginaţie, de a te desprinde de realitate şi a creiona alte lumi.
- Serial preferat?
Nu cred că am unul preferat... acum îmi vine în minte The Office cu Steve Carell. Tare relaxant serialul, iar modul în care ei interpretau personajele a fost delicios.
- Film preferat?
Top Gun – filmul copilăriei! Ai acţiune, viteză, avioane, motociclete, poveste de dragoste, tot ce trebuie pentru a te îndrăgosti de film, copil fiind. De aici avem şi faimoasa replică – I feel the need, the need for speed!
- Emisiune preferată?
România în Direct de la radio. Apoi urmăresc cu interes materialele România te Iubesc, reportajele Recorder, iar lista poate continua.
La nivel de entertainment, Top Gear a rămas emisiunea preferată chiar şi la atâţia ani de când nu se mai face în formula consacrată. Nu cred că am mai văzut o chimie atât naturală între prezentatorii unei emisiuni, precum cea dintre Clarkson, Hammond şi May. Am făcut poză cu ei când au fost în România, dar am fost atât de emoţionat încât nu am putut să le spun nimic.
- Cât de des publici pe reţelele sociale?
Aproape zilnic, mai ales pe instastories.
- Blog sau Vlog?
Mai mult vlog. Am cam neglijat blogurile, deşi în continuare le consider relevante. În schimb, conţinutul video are mai multe elemente atractive şi de multe ori le privesc şi cu un ochi analitic, la nivel de editare, story telling, concept.
- Jurnalist preferat?
Am mai mute personalităţi pe care le admir şi care îmi sunt repere profesionale. Cătălin Striblea – pe care îl consider cel mai echilibrat om de radio şi jurnalist, deschis tot timpul la dialog, persoana care respectă părerea interlocutorului, indiferent cum este ea şi argumentează cu măiestrie orice opinie sau speţă. Este un adevărat profesionist pe care îl admir şi analizez de fiecare dată când îl ascult.
Răzvan Exarhu – îmi plac la nebunie spontaneitatea şi originalitatea lui. Probabil este singurul prezentator care poate face o pauză între cuvinte sau idei, chiar şi cu un ’„ăăăă’’, dar poţi fi convins că atunci când ea se încheie, urmează ceva spectaculos. Omul e o poveste şi apreciez mult stilul lui de a face entertaiment şi radio.
Cabral – respect oamenii care rămân angrenaţi în realitate indiferent pe ce treaptă a succesului ajung. El a fost şi a rămas uman, cu mult bun-simţ şi autentic. Cred că e tare important în această lume să nu te laşi vrăjit de mirajul expunerii şi să rămâi om.
- Cum a fost începutul la radio?
Surprinzător! Mi-am dorit foarte mult să fac radio şi am aşteptat mulţi ani. Iar după multe discuţii, am primit un telefon de la omul care mi-a acordat un vot de încredere, Ciprian Dinu, şi mi-a spus, HAI! "Acum e momentul tău să demonstrezi, ai trei luni la dispoziţie şi în toamnă vedem dacă radio este pentru tine sau nu."
Eu eram deja prezentator de evenimente, voice over, aveam experienţă multă cu microfonul, dar nu cu cel de radio. Şi m-am trezit într-un timp foarte scurt în ipostaza de a prezenta emisiuni de patru ore. Iar după cele trei luni în care emoţiile au fost cât volumul maxim al difuzoarelor tale... n-a mai zis nimeni nimic şi au trecut patru ani de atunci. Sper că am trecut de perioada de probă.
- Ţi-ai dorit de mic să fii la radio?
De pe leagănul din curtea de la ţară, de când aveam în jur de 5 ani şi am aşteptat toată ziua o dedicaţie la radio. Mama m-a întrebat ce îmi doresc şi i-am spus că vreau să îmi ureze la mulţi ani la radio. Nu s-a întâmplat, am primit multe cadouri ce-i drept, dar nu dedicaţia la radio. Cred că de atunci mi-am setat dorinţa pentru radio. Acum îmi spun singur, am rezolvat-o.
- Ce înseamnă radioul pentru tine?
La ce te gândeşti când foloseşti cuvântul – fascinaţie? Radioul este fascinant pentru mine! Eşti într-un studio cu ecrane şi mixere precum într-o navă spaţială, în care manşă îţi este microfonul şi ştii că ai o misiune foarte clară! Aceea de a explora universul frecvenţelor radio, dorind să generezi stări şi emoţii ascultătorilor tăi.
Să încerci să găseşti un echilibru potrivit pentru sute de mii de oameni, folosind un singur instrument, dar unul foarte complex, vocea! De aceea îmi place să mă joc pe cât se poate cu ea, să o mulez pe fiecare cuvânt şi să transmit întocmai ceea ce el exprimă. De la inflexiuni, la ritm, volum, tonul vocii sau pauzele, toate reprezintă condeiul nostru cu care scriem o poveste în imaginaţia ascultătorului.
- Spune-mi o întâmplare dificilă din cariera ta?
Chiar prima emisiunea la Europa FM. Aveam un avânt fabulos, eram încărcat cu energie bună, entuziasm, gata, gata să le transmit în Weekend cu Prietenii. De altfel, nici nu prea ştiam la vremea respectivă cum să prezint altfel decât din acest unghi euforic.
Doar că tot în aceeaşi zi a fost descoperită tragedia de la Caracal şi nu doar eu am fost şocat de ceea ce s-a întâmplat, cât şi tot restul ţării. Atunci a fost singura dată când am fost in faţa microfonului şi am simţit că nu îmi doresc să mă aflu acolo. Îmi venea foarte greu să îmi reglez discursul printre breaking news atât de rele.
- Şi o întâmplare amuzantă?
