Aniversare la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării: acum 20 de ani, FJSC se înfiinţa printr-un ordin al Frontului Salvării Naţionale. Prima serie de admiteri la noua facultate avea să fie organizată în toamna lui 1990.

Decanul facultăţii, prof. dr. Mihai Coman, povesteşte despre începuturile facultăţii într-un interviu acordat site-ului Paginademedia.ro: despre cine au fost primii profesori, despre care au fost problemele, dar şi despre cât de interesantă mai este o facultate de jurnalism.

Mihai Coman:

"Grupurile de presă nu au susţinut niciodată material Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Nici nu cred că au fost vreodată conştienţi de importanţa unei facultăţi de profil. La Universitatea din Atlanta, de exemplu, am văzut un laborator CNN şi unul CBS, cu echipamente cedate de posturile de televiziune."

Până în 1989, pregătirea superioară în jurnalism însemna o secţie a Academiei Ştefan Gheorghiu. Poetul Mircea Dinescu este unul dintre absolvenţii secţiei de jurnalism. Acum, la 20 de ani de la “atestarea ” FJSC, facultatea a primit Ordinul ”Meritul Cultural ” în grad de Cavaler, acordat de către Traian Băsescu, “în semn de apreciere pentru contribuţia adusă de FJSC la dezvoltarea învăţământului de jurnalism şi comunicare.”

O pregătire de bază este esenţială în jurnalism, consideră Coman:

“Marea majoritate a liderilor au ajuns din întâmplare în presă şi cred că se poate şi aşa. Inclusiv scăderea de audienţă a presei a venit şi dintr-o incapacitate de a înţelege fenomenul media.”

Interviul, pe larg:

Petrişor Obae: Ce făceaţi în 1990, până să apară Facultatea de Jurnalism?
Mihai Coman: Eram director interimar la Editura Ion Creangă, unde ajunsesem la începutul lui decembrie 1989, venind de la Scânteia tineretului. Intrasem în conflict cu o echipă de activişti de la ziar.

La 19 ianuarie, a fost dat un ordin al FSN, prin care se înfiinţau, la pachet, Facultatea de Sociologie şi Psihologie, cea de Ştiinţe Politice şi Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. La sociologie şi psihologie a fost ceva mai simplu. După desfiinţarea facultăţilor, în urma scandalului cu meditaţia transcedentală , facultăţile s-au transformat în catedre ale facultăţii de filozofie. Aveau oameni. La jurnalism a fost mai complicat, pentru că nu existau profesori.

Cum aţi ajuns în proiectul FJSC?
A fost o întâlnire cu Paul Cornea, ministru al învăţământului superior, cu un grup de foşti studenţi, printre care mă număram şi eu. Mai era Alex Ştefănescu (care lucrase la Scânteia tineretului şi la România liberă). Paul Cornea căuta oameni cu experienţă pentru Facultatea de Jurnalism. Dorea absolvenţi de Litere cu experienţă în presă. După primele discuţii, Alex Ştefănescu a părăsit barca şi s-a orientat către presa scrisă, la Expres, dacă îmi aduc bine aminte.

Aveam însă două mari probleme: prima era legată de planul de învăţământ, a doua de corpul profesoral.

Cum le-aţi rezolvat?
M-am dus la Centrul UNESCO pentru educaţie, unde am găsit anuare ale facultăţilor străine. Am pus într-un tabel facultăţile şi materiile predate şi aşa am făcut programa. Am văzut că peste tot apăreau deontologie sau tehnici de redactare, le-am pus şi la noi. Nu aveam alte modele. Am aplicat cel mai mic numitor comun al facultăţilor de profil.

Şi cu profesorii ce aţi făcut?
La început am fost şase oameni, fiecare cu specializarea lui: Arie Matache (literatură, istoria civilizaţiilor), Mihai Dinu (comunicare), Dumitru Popa (drept), Daniela Rovenţa Frumuşani (comunicare, semiotică), Vasile Traciuc (radio) şi cu mine. Acest prim corp profesoral asigura materiile generale.

Câţi erau din fosta secţie de jurnalism de la Ştefan Gheorghiu?
Fosta echipă avea 20 de oameni, care au plecat. Dintre ei au rămas Dumitru Popa şi Vasile Traciuc. Viorel Brezeanu a venit şi el la câteva luni, pe dactilografie.

La sfârşitul lui 90 s-a întâmplat însă ceva foarte important: s-a semnat o colaborare cu Şcoala Superioară de Jurnalism din Lille, din Franţa. A fost un tratat pe şase ani şi a presupus mai multe. Trei ani a fost aici, la Bucureşti, un consilier, Marc Capelle. Au venit jurnalişti francezi care să predea la Bucureşti.

Tot atunci, au fost 15 stagii de pregătire la Lille pentru români. În acea perioadă s-au format profesorii: Cristian Florin Popescu, Mirela Lazăr, Georgeta Drulă, Costin Popescu, Luminiţa Roşca. În plus, am primit 20.000 de franci pe an pentru achiziţii de reviste, cărţi, ziare şi alte publicaţii.

Din 1991, au fost şi misiuni scurte ale unor jurnalişti şi profesori americani, prin programul Fullbright, prin USAID. În 1992 a început colaborarea şi cu Universitatea din Montreal. Practic, atunci, corpul profesoral a fost format pe un model occidental. Poate de aceea unii spun că i-am pregătit pentru o presă care încă nu exista la noi.

Marea majoritate a liderilor au ajuns din întâmplare în presă

Din România care a fost susţinerea? Presa v-a ajutat?
Grupurile de presă nu au susţinut niciodată material facultatea. Nici nu cred că au fost vreodată conştienţi de importanţa unei facultăţi de profil. La Universitatea din Atlanta, de exemplu, am văzut un laborator CNN şi unul CBS, cu echipamente cedate de posturile de televiziune. E felul lor de a susţine facultăţile.

La noi de ce nu se întâmplă la fel?
Probabil pentru că marea majoritate a liderilor au ajuns din întâmplare în presă şi ei cred că se poate şi aşa. Inclusiv scăderea de audienţă a presei a venit şi dintr-o incapacitate de a înţelege fenomenul media.

Care a fost interesul pentru facultate, de-a lungul timpului?
A fost mereu destul de ridicat. În primii ani, aveam o admitere cu trei probe, dintre care una includea patru materii: geografie, istorie, economie şi filozofie . Ca reacţie, aveam cam patru pe un loc. După ce am scos proba, am ajuns, din 1996 încoace, undeva între 8 şi 10 candidaţi pe un loc.

A fost un compromis?
Au fost semnale că ne pierdem candidaţii, pentru că erau prea multe materii de învăţat. Ceream prea mult, în termenii sistemului românesc. Noi am ţinut mereu la un anumit nivel. Suntem una dintre rarele facultăţi care nu au renunţat niciodată la examenul de admitere, pentru că ne considerăm o facultate de elită. Altele au făcut admitere pe bază de dosare, la noi întotdeauna a fost examen.

Am redus anul acesta cifra de şcolarizare la locurile bugetate, dar din cauza lipsei de spaţiu, nu a crizei de pe piaţă

Presa se contractă. Nu afectează şi facultatea de jurnalism?
Pe noi nu ne afectează, avem un capital de prestigiu. În schimb, suntem afectaţi de decredibilizarea diplomei, din cauza numărului prea mare de facultăţi şi programe din domeniu. La ora actuală, pentru angajatori e o mare derută. Văd că jurnalistul are o diplomă, dar cât de bine poate să înveţe jurnalism la Târgovişte sau publicitate la Galaţi?

La FJSC avem trei specializări, Jurnalism, PR şi Publicitate . Merg la început pe un trunchi comun, apoi îşi aleg specializarea.

Noi am redus anul acesta cifra de şcolarizare la locurile bugetate, dar din cauza lipsei de spaţiu, nu a crizei de pe piaţă. Înainte aveam 250 de studenţi pe an, acum vor fi 180 (120 de la buget şi 60 cu taxă).

Şi unde se duc toţi?
Sunt foarte multe microjoburi, să le spun aşa, în comunicare: comunicarea la nivel de întreprindere, joburi pentru site-uri, care nu sunt standard. Şi să nu uităm că vorbim de absorbţie la nivel de ţară, nu numai la nivelul Capitalei. Plus că sunt cele trei profiluri pe care pot merge, nu este vorba doar de jurnalism.

Ce s-a întâmplat azi, la FJSC, conform comunicatului de presă:

Prima Facultate din domeniul Ştiinţele Comunicării din România după 1989 a primit Ordinul ”Meritul Cultural” şi a obţinut acreditarea pe plan internaţional

Prima Facultate din domeniul Ştiinţele Comunicării din România, înfiinţată după 1989, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, din Universitatea din Bucureşti, a sărbătorit 20 de ani de la înfiinţarea sa oficială.

„Astăzi se împlinesc exact 20 de ani de la semnarea Ordinului de înfiinţare a Facultăţii. Între timp, FJSC a devenit o instituţie de referinţă pe plan naţional şi internaţional. Corpul nostru profesoral semnează două treimi din tot ce înseamnă bibliografia fundamentală în jurnalism şi ştiinţele comunicării din România”, a anunţat decanul FJSC, prof. univ. dr. Mihai Coman.

Cu această ocazie, consilierul prezidenţial pe probleme de educaţie şi cercetare, domnul Alexandru Gussi, a înmânat Facultăţii Ordinul ”Meritul Cultural” în grad de Cavaler, acordat de către preşedintele României, Traian Băsescu, în semn de apreciere pentru contribuţia adusă de FJSC la dezvoltarea învăţământului de jurnalism şi comunicare. Decanul FJSC, prof. univ. dr. Mihai Coman, a primit Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.

„Ambele distincţii au fost acordate pentru merite deosebite în formarea unor generaţii de jurnalişti profesionişti şi pentru contribuţie la realizarea unei prese democratice în ţara noastră”, a precizat domnul Gussi.

Ca răspuns, decanul Mihai Coman a declarat: „Aceste distincţii sunt o recunoaştere a contribuţiei corpului profesoral al facultăţii (cadre didactice şi reputaţi jurnalişti sau specialişti în relaţii publice şi publicitate) la racordarea învăţământului din jurnalism şi comunicare la standardele europene. Facultatea este mândră de absolvenţii ei, cea mai sigură confirmare a calităţii actului nostru formativ. După 20 de ani dedicaţi exclusiv construirii sistemului de învăţământ de jurnalism şi comunicare în România, consacrarea acestei activităţi de către Preşedinţia României mă bucură şi ne onorează ”.

La acest eveniment, a fost prezentată şi acreditarea internaţională obţinută de FJSC din partea organizaţiei ”Le Réseau THEOPHRASTE des Ecoles Francophones de Journalisme”. Astfel, FJSC ocupă locul al 3-lea în topul celor mai bune facultăţi de jurnalism francofone din lume, cu 58 de puncte, după Université catholique de Louvain à Louvain-La-Neuve, Belgia, cu 66 de puncte, şi Institut Pratique de Journalisme Paris, Franţa, cu 60 de puncte.

Certificatul THEOPHRASTE a fost obţinut cu precizarea „sans réserve ” („fără rezerve”, echivalentul românesc pentru „grad înalt de încredere”).

Foto: FJSC