Andrei Pleşu: "Moderatorul român nu moderează: ia la întrebări, dojeneşte, demonstrează şi condamnă"

"Dacă e să dau o definiţie globală a breslei aş spune că e vorba de o sumedenie de inşi cu trei caracteristici:

1. o suverană siguranţă (şi mulţumire) de sine,

Este vorba de moderatorii TV, iar citatul este scos dintr-un articol publicat de Andrei Pleşu în Adevărul. Un diagnostic argumentat cu toate faţetele semantice ale cuvântului moderator.

Moderatorii TV, prin ochii lui Andrei Pleşu:

• Moderatorul român nu moderează: ia la întrebări, dojeneşte, demonstrează şi condamnă. Nu e o fire interogativă: are, încă dinaintea emisiunii, toate răspunsurile.

• Moderatorul român e un domn sau o doamnă care are de spus ceva şi preferă să o facă recurgând la câţiva invitaţi, mai mult sau mai puţin decorativi.

• Acest tip de comportament e la antipodul tuturor definiţiilor pe care termenul „moderator" le subînţelege.

Moderatorul e un „prezentator", adică cineva care facilitează prezenţa a ceva sau a cuiva, în beneficiul publicului. Evident, treaba lui nu e să se prezinte pe sine.

Mai departe: moderatorul e, structuralmente, „gazdă". El invită, primeşte şi se străduieşte să-şi slujească cu graţie musafirii, aşa încât toată lumea să se simtă bine: nu-i ceartă, nu le varsă vinul în poală, nu le dă lecţii. Când unii dintre invitaţi intră în contradicţie cu alţii, rolul moderatorului este să potolească asperităţile, să destindă atmosfera, să asigure tonul civilizat al discuţiei.

Moderatorul e, prin excelenţă, un „arbitru". Nu ţine partea nimănui, nu acceptă complicităţi cu o opinie împotriva alteia. Aliatul lui este telespectatorul care vrea să se lămurească, ascultând argumentele tuturor celor angajaţi în dispută.

Moderatorul e un „mediator": el încearcă să creeze o punte între exponenţii taberelor opuse, să întreţină şi să modeleze dialogul, astfel încât fiecare voce să se audă distinct, iar cei care ascultă să-şi facă o idee proprie despre subiectul aflat în dezbatere.

Până şi în fizică, se numeşte „moderator" o substanţă folosită în reactoarele nucleare pentru a tempera viteza neutronilor prea rapizi. E vorba, aşadar, tot de un agent regulator, de o instanţă care „încetineşte" pripelile, care ţine energiile disparate sau excesive sub control.

• Mă întreb dacă moderatorii noştri s-au gândit vreodată la această semantică a posturii lor. Nu le-ar strica. Ar înţelege, poate, că nu trebuie să-şi ia aere de dresori severi, de gospodine nervoase sau de diriginţi nemulţumiţi. Şi că nu ne interesează foarte mult ce cred ei despre lume şi viaţă, pentru simplul motiv că, deocamdată, nu au de raportat nicio ispravă personală, în afara micilor lor bombăneli pe sticlă.