Vlad Enăchescu, Dolce Sport, despre cum a intrat în televiziune, într-un serial pe blogul său. "Am cărat hectolitri de bere în primii ani la TVR, dar nu am simţit-o ca pe o corvoadă"

„Au trecut 20 de ani de când am început cea mai frumoasă meserie din lume! Televiziunea este un magnet care te atrage, iar după ce începi să guşti din fructul pasiunii se transformă într-un drog care te răpune iremediabil", spune Vlad Enăchescu, director general al Dolce Sport - televiziune deţinută de Telekom, în debutul unei „serial” publicat pe blogul său, despre începuturile sale în cariera TV.

Vlad Enăchescu, acum directorul general al Dolce Sport, deţinut de grupul Telekom, povesteşte cum la 18 ani a intrat în Redacţia Sport a Televiziunii Române, dar şi cum a ajuns la Telesport, postul lui Sorin Ovidiu Vîntu la acea vreme, în 2008: "Îmi amintesc că am primit o ofertă atât de mare încât nu eram sigur că am înţeles corect suma."

„E proaspăt în memorie dialogul purtat de tata şi nea Cristi (Cristian Ţopescu, cel care conducea atunci Redacţia Sport a TVR), ultimul concluzionând sec : 'Trimite-l Voicule luni şi într-o lună sau două îţi spun dacă poate face meseria asta sau nu. E încă puşti şi mai are timp să se reorienteze dacă nu se leagă ceva…'."

Paginademedia.ro prezintă, în continuare, câteva fragmente din povestea scrisă de Vlad Enăchescu, pe blogul său, sub titlul "După 20 de ani… De televiziune… Partea I"

Vlad Enăchescu: 

"Aveam doar 18 ani şi, subliniez, am avut şansa de a intra în Redacţia Sport a TVR condusă la acea vreme de Cristian Ţopescu.

Eram în anul I la ANEFS ( Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport), pasionat profund de sport, jucam baschet în prima ligă, la Sportul Studenţesc şi căutam o variantă de a rămâne cât mai mult în apropierea vestiarului, a sportivilor şi a tot ce înconjura sportul, conştient fiind pe de altă parte că viaţa sportivului de performanţă e scurtă. De aia m-am dus şi la ANEFS, de aia am vrut să încerc şi presa sportivă." (...)

Intrarea în TVR şi prima încercare de a face o carieră în televiziune

"Era sâmbătă, iar luni tata m-a dus la TVR, în Calea Dorobanţilor 191, blocul turn, etajul 1, în “Acvariu”. Acolo erau birourile şefilor.

Tata (Voicu Enăchescu - dirijorul Corului „Preludiu” n.r.) era familiarizat cu toate culoarele TVR-ului pentru că petrecuse mult timp în instituţie. Nici mie nu îmi erau complet străine pentru că m-am zbenguit şi eu pe acolo destul de mult, când ai mei aveau câte o înregistrare sau “imprimare”… Dar de data asta era diferit.

Vlad Enăchescu: "Am cărat hectolitri de bere în primii ani, dar nu am simţit-o ca pe o corvoadă"

"O scurtă introducere din partea lui nea Cristi şi apoi m-a prezentat colectivului. În redacţie, în cel mai îndepărtat colţ al încăperii, în spatele unui birou masiv de lemn trona Cornel Pumnea. M-a luat imediat în grijă şi printre primele chestiuni mi-a spus: “Copile, vezi punga şi sticlele astea goale? Învaţă repede unde e “garajul” că o sa ai nevoie!” Şi am învăţat. Am cărat hecto-litri de bere în primii ani, dar nu am simţit-o ca pe o corvoadă… Dincolo de asta eram însă privilegiat de a respira aerul cu vedetele de televiziune ale anului 1995. Şi asta nu se compara cu nimic!"

"O perioada de timp am avut normă de scris ştiri, care nu intrau pe post"

"Primele sarcini au fost acelea de a sorta ştirile venite pe tele-imprimatoare (Reuters, France Press şi Rompress). “Cearceafurile” de hartie veneau la etajul 2, la Ştiri. Le rupeam pe muchia biroului, le luam pe cele de sport şi coboram în redacţie unde le aşezam pe discipline sportive. O perioada de timp am avut normă de scris ştiri, care nu intrau pe post, dar erau verificate de oamenii cu experienţă şi corectate."

"Am avut de la cine învăţa sau fura meserie"

"Să vă spun ce oameni erau atunci la TVR Sport? Ehe, iar am fost privilegiat. Am avut de la cine învăţa sau fura. “Meseria asta se fură, nu se învaţă” – îmi spunea mereu Cornel Pumnea. Şi mare dreptate avea. Numai că la fel de important era să ai de la cine fura şi chiar să vrei să faci asta. Graur, Pumnea, Ţopescu, Grădinescu, Naum, Stănculescu, Vilara, Băleanu, Todan, Lepădatu, Trandafir, Tufeanu… Lista e lungă şi nu vreau să continui pentru că sigur o să omit, involuntar, pe cineva.

"Din ianuarie până în august nu am primit niciun ban şi nu cred că am lipsit vreo zi de la TVR"

"Din ianuarie până în august nu am primit niciun ban şi nu cred că am lipsit vreo zi de la TVR. Era ceva incredibil ce mi se întâmpla şi nea Cristi a decis că merită să continui pentru că “are ceva calităţi”, iar în august 1995 am devenit cel mai tânăr angajat al Redacţiei Sport din istoria TVR-ului."

"După 6 luni m-au titularizat pe poziţie, cu un salariu infim, dar nu banii contau"

"M-am angajat în august ’95, temporar, pentru 6 luni, pe postul lui Florin Mitu, secretar de redacţie atunci, care la rându-i avea o perioadă de probă la firma TEAM din Elveţia care vindea şi organiza încă de atunci Liga Campionilor. Florin mi-a spus atunci: “Copile ai grijă ce faci, dă-ţi silinţa, pentru că e şansa ta. Eu nu mă mai întorc”. Şi aşa a fost. După 6 luni m-au titularizat pe poziţie, reporter fără studii superioare (eram încă student), cu un salariu infim, dar nu banii contau. Aveam statut de angajat şi asta era cea mai mare bucurie."

În 2003 a ajuns redactor-şef, iar în iulie 2008 a părăsit Televiziunea Română

"Până în iulie 2008 am activat în TVR şi am avansat, rând pe rând, în funcţie în cei 13 ani şi jumatete petrecuţi acolo, ajungând în 2003, Redactor Şef. Sunt foarte multe diferenţe între modul de abordare a televiziunii “la stat”, faţă de felul în care se face televiziune “la patron”.

Perioada Telesport - Realitatea Media. "Am primit o ofertă atât de mare încât nu eram sigur că am înţeles corect suma"

"Următorul pas a fost transferul la Telesport – Realitatea. Iulie 2008. Îmi amintesc că am primit o ofertă atât de mare încât nu eram sigur că am înţeles corect suma. Horaţiu Nicolau m-a prezentat lui Sergiu Toader şi după o discuţie scurtă şi la obiect am bătut palma.

Mi-a plăcut foarte tare de Sergiu pentru că spunea mereu verde în faţă ce avea de zis: “Vlade nu te cunosc, am auzit foarte multe lucruri bune despre tine, dar nu am lucrat niciodată împreună. Ai credit din partea mea, dar am să fiu atent la ceea ce faci şi sper să lucrăm bine împreună”. După un an de activitate în fostul sediu Telesport din Floreasca ne-am mutat în Casa Presei, alături de Realitatea lui Vîntu. SOV achiziţionase şi Telesport-ul şi avea gânduri mari. Ulterior însă ele nu s-au mai materializat, ba chiar au început să apară problemele.

Tăieri salariale, atât în ceea ce mă priveşte, cât şi pentru oamenii mei, concedieri masive, ce să mai… viaţă grea. Toate pornind de la “războaiele” politice ale lui SOV. Nu am avut ocazia de a discuta niciodată cu el, deşi recunosc că mi-ar fi plăcut."

"Prin martie-aprilie 2010 Sorin Enache mi-a spus că Romtelecom vrea să cumpere Telesport, pentru a deţine propriul canal sportiv, ca replică la acţiunile RCS-RDS. Negocierile au fost greoaie şi până la urmă nici nu s-au materializat. Nu ştiu cu exactitate de ce, dar tranzacţia nu s-a făcut.

Romtelecomul sublicenţiase de la TVR câteva meciuri de la CM Africa de Sud 2010 şi avea nevoie de un canal TV pe care să le “descarce”. În felul acesta Telesport a fost primul canal privat din România care a transmis un meci de turneu final de Campionat Mondial de fotbal.

Nu am avut niciun merit în achiziţionarea acelor drepturi, însă le-am exploatat cât am putut mai bine pentru condiţiile date.

Începuturile Dolce Sport

"Şi dacă tranzacţia Romtelecom-Telesport a eşuat, “corporatiştii” m-au întrebat dacă pot construi pentru ei un canal de sport în cel mai scurt timp posibil, pentru că sunt pe ultima sută de metri în încercarea de achiziţionare a drepturilor TV pentru Champions League, iar UEFA îi obligă să aibă un canal on-air până pe 15 august 2010 (era prima manşă a play-off-ului).

Cu acceptul celor din Realitatea (acum cred că au fost fericiţi că au scăpat în felul ăsta de un număr important de angajaţi) şi cu nişte restanţe salariale considerabile (nici până astăzi nu le-am mai încasat) am decis să mă arunc nebuneşte în noul proiect: mai puţin de 30 de zile pentru lansarea unei televiziuni. Am lansat canalul pe 13 august, cu două zile înainte de deadline.

Ceea ce am reuşit la Romtelecom/Telekom/Dolce Sport este vârful carierei mele de televiziune şi o spun cu toată tăria că sunt mândru de ceea ce am realizat până acum. Conduc un colectiv de aproape 150 de persoane şi am realizat că nu mai sunt nici pe departe cel mai tânăr membru al unei redacţii, aşa cum eram obişnuit.

Articolul complet, pe blogul lui Vlad Enăchescu.