Pro TV renunţă la emisiunea lui Dan C. Mihăilescu, Omul care aduce cartea

Pro TV renunţă după 15 ani la emisiunea lui Dan C. Mihăilescu, Omul care aduce cartea, anunţă scriitorul, criticul şi istoricul literar pe blogul său. Televiziunea va mai difuza luna aceasta emisiunile deja înregistrate, ultima ediţie urmând să fie difuzată pe 31 decembrie.

Potrivit criticului literar, principala problemă a fost sursa de finanţare. Acesta precizează că şefa Ştirilor Pro TV a lăsat deschisă o cale de revenire, cu condiţia găsirii „unei surse credibile şi «cu blazon» de sponsorizare, de talia BNR, BOR, British Council şi altele asemenea. Ceea ce, pe unul nedotat socialmente şi financiar ca mine, îl depăşeşte în chip flagrant.“

"Mi se pare justificată decizia conducerii Pro TV de a curma existenţa unei emisiuni care nu aduce niciun beneficiu financiar postului, indiferent de prestigiul simbolic aferent. Este o lege aspră, infinit discutabilă, dar, prin aceasta, nu mai puţin acceptabilă“, spune Dan C. Mihăilescu, pe blogul său.

Scriitorul spune că nu va discredita niciodată, sub nicio formă, conducerea Pro TV pentru încetarea colaborării.

"Pro TV a iniţiat-o, Pro TV m-a extras din hibernarea scriitoricească, astfel încât Pro TV avea tot dreptul să pună capăt acestui lux cultural excesiv în peisajul mediatic al «vicleimului valah», ca să folosesc o formulă dragă «conului Costică Argetoianu»."

Dan C. Mihăilescu povesteşte cum a primit vestea închiderii emisiunii pe care a realizat-o timp de 15 ani la Pro TV.

„Vineri, 4 decembrie 2015, orele 11.20 AM, în biroul doamnei Gabriela Popescu, directorul Ştirilor Pro TV, s-a petrecut – cu graţie amicală, comprehensiune ludic-reciprocă şi suavă resemnare de ambele părţi – decesul emisiunii «Omul care aduce cartea» (ianuarie 2000 - ianuarie 2016).“ Ultima ediţie a emisiunii va fi difuzată pe 31 decembrie.

Dan C. Mihăilescu, despre sponsorizarea editorială:

„După premiul CNA din 2003, au urmat dilemele privind sponsorizarea editorială («editurile îşi fac reclamă şi vând prin noi, iar noi nu câştigăm nimic»), propunerile lucrative («de acord să prezentăm cărţi deştepte pe ecran, însă ele ar trebui neapărat dublate de titluri frivol-motivaţionale pe burtieră, astfel încât să slujim toate categoriile de cititori»), impulsurile de bun simţ economic, dar iritante şi, oricum, inadecvate din unghiul, strict subiectiv, al prezentatorului (emisiunea să fie finanţată de Asociaţia Editorilor din România, de Uniunea Scriitorilor, Ministerul Culturii, Ministerul Învăţământului, sau APLER, ori să fie cumpărată şi redifuzată de Diverta, de lanţurile Humanitas, Cărtureşti etc). Am resimţit dintotdeauna orice idee de sponsorizare ca o imixtiune, ori ca o presiune, directă sau indirectă, asupra opţiunilor realizatorului. Or, în aceşti 15 ani cu aproximativ 3500 titluri prezentate, nimeni nu mi-a impus vreodată lectura şi etalarea pe ecran a vreunei cărţi!“, se mai arată în textul semnat de Mihăilescu.

Dan C. Mihăilescu: Am beneficiat pe tot cuprinsul anului 2015 de o sumedenie de semne de şubrezire irecuperabilă a statutului emisiunii mele

"În plus, am beneficiat, slavă Domnului, pe tot cuprinsul anului 2015 de o sumedenie de semne de şubrezire irecuperabilă a statutului emisiunii mele în peisaj. Ele observ că m-au antrenat îndeajuns pentru a nu recepta cu garda jos finalul meciului : schimbări frecvente ale zilei sau orei de filmare, defecţiuni tehnice, săptămâni sărite, emisiuni dispărute, amânate, dublu difuzate, ştergerea întregii arhive din reţeaua online ş.a."

Dan C. Mihăilescu, despre lansarea emisiunii, susţinută de Adrian Sârbu

"După cum am spus (cu uluire şi recunoştinţă) în nenumărate interviuri de-a lungul acestor ani, nimeni nu a reuşit vreodată să-mi explice convingător de ce o televiziune înfloritoare, mizând exclusiv pe înnoire, gândire pozitivă, cultul succesului, insurgenţă tinerească, libertate de gândire, nonconformism şi, apoi, în aşa măsură făcătoare de istorie, precum Pro Tv - a simţit la un moment dat nevoia unei bizarerii handicapat-reacţionare ca mine.

Un ins conservator, hachiţos, retractil, incontrolabil, fanfaron şi ciclotimic, format la vizuină, literalmente netelegenic, nesigur pe sine, bâlbâit, obez, prost îmbrăcat, vorbind alandala, digresiv logoreic, eticist, imprevizibil şi insubordonabil, plusând ţicnit pe subiecte aiuritoare, şocând patetic, deviind riscant la tot pasul, amestecând elitismul cu populismul, misticismul, naţionalismul, cosmopolitismul, sentimentalismul ş.a.m.d.

„Cine, dracu, a mai văzut aşa ceva pe micul ecran ?!?” - au exclamat feroce şi – cel puţin teoretic - fără drept de apel adversarii mei în faţa propunerii şugubeţe a lui Adrian Sîrbu. „Păi, tocmai aia e : nimeni !” a căzut năpraznic verdictul acestuia.

Datorez, prin urmare, ascensiunea mea uluitoare pe micul ecran iniţialei propuneri profesionale a lui (în ordinea intrării în scenă) Stelian Ţurlea, susţinerii „referenţiale” a lui Nicolae Manolescu, însoţirii entuziaste a lui Gabriel Liiceanu în seara reuniunii decisive şi, mai presus de toate, încrederii fără fisură a lui Adrian Sîrbu.

E de la sine înţeles că, în 15 ani de seismografie mediatică, „Omul care aduce cartea” avea să treacă printr-o mulţime de ispite, alintări, oprelişti, rigori, umilinţe, măriri şi fragilizări, aşa cum şade bine oricărui capriciu bezmetic, tichie de mărgăritar pe creştetul unei realităţi anapoda.

Am beneficiat în tot acest timp, dincolo de spatele asigurat permanent de Adrian Sîrbu, de susţinerea fermă a lui Stelian Ţurlea, de simpatia euforică a lui Cristian Tabără, de complicitatea amicală a unor oameni precum Alina Tolontan, Anca Budinski, Greta (şi Adrian) Dan, Remus Mărgărit, Ioana Niţulescu, Adi Văilean, Florin Busuioc, Mihai Dedu, Nicu Boteanu, Oana Oproiu, Nelu Culcuşică, Marian Burduşel, Cătălin Hareţ şi mulţi alţi „copii” frumoşi din echipele tehnice ale Pro-ului. Ei m-au deformat (în bine, zic eu) pe viaţă, astfel încât să pot diferenţia astăzi, numai dintr-o ochire, în orice context tv, ignoranţa leneşă de profesionalismul isteţ, prostia fudulă de elanul angelic şi buna voinţă de reaua credinţă."

Despre locurile în care a fost filmată emisiunea şi orele de difuzare alese în grila Pro TV:

"Am trecut voios prin zeci de încercări. Am filmat în Crângaşi, la Teatrul Giuleşti, ca anexă a masivelor forfotiri de la „Chestiunea zilei” a lui Florin Călinescu, la început făcând săptămânal un Top de cinci cărţi în finalul emisiunii lui Nicolae Manolescu „Profesiunea mea, cultura”, printre munţi de recuzite mucegăite sau pempante, machiat fiind de legendarul Nicolae Vodă, apoi în Pake Protopopescu, în cotloane improvizate sau în platouri simandicoase, dar şi la studiourile din Buftea, ori în Parcul Tineretului, ca şi la Bookfest ori Gaudeamus.

Emisiunea a fost programată iniţial la 8 dimineaţa (prinzând lumea corporatistă, inventivitatea IMM-urilor, micile mari frenezii capitaliste, gândirea pozitivă şi fibrilaţia occidentalizantă, cu pofta ei de cărţi motivaţionale, poveşti de succes, savoir vivre, lifestyle etc.), apoi la ora 9 – înainte de Tânăr şi neliniştit – ceea ce mi-a adus ca bonus sute de mii de privitori neaşteptaţi, de la mămăiţe resemnate, văduve bovarice, liceeni aburiţi, şomeri de toate vârstele şi pensionari naţionalist-xenofobi, până la ţigani multiplu targhetaţi şi hipsterism la patru ace.

După care, odată cu programarea de la 10 şi ceva, am prins aleatoric cele mai surprinzătoare categorii de public, empatizând deopotrivă cu brancardieri de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, pescari din Sf. Gheorghe Deltă, călugări de la Nicula, Rohia, Vatopedi, Prodromu, Suceava, Putna şi Frăsinei, vaporeni români care-mi telefonau din Singapore ori conduceau gondole-n Veneţia, liceeni rockeri de la „Spiru Haret”, puşcăriaşi de la Piteşti sau de pe Şos. Alexandria, vânzătoare de roşii din Berceni şi Târgovişte, viticultori din Odobeşti, turişti din Balcic, Florenţa, Praga şi Lisabona, actori superbi ca Irina Petrescu, Valeria Seciu, Marin Moraru, Marcel Iureş, Gheorghe Dinică şi Mircea Albulescu, regizori dragi precum Sanda Manu, Mihai Măniuţiu, Sandu Dabija, Ducu Darie, Gabor Tompa, Andrei Şerban, Dragoş Galgoţiu, VIP-uri din religie, finanţe, armată, legislaţie, industrie, avocatură, arte, ştiinţe, plus o mini-armată de free lancer-i, ONG-işti, PR-işti şi IT-işti, academicieni, stilisticieni, oenologi, scenografi, teologi, financiari, muzeografi, coregrafi, patisieri şi tot ce mai vreţi dumneavoastră ca... reţea personală, cum am aflat (prea) târziu că (i) se zice."