Editorialul lui Florin Negruţiu, publicat pe platforma Republica.ro, în care se vorbeşte despre "Războiul celei mai urâte televiziuni cu cea mai urâtă instituţie" a fost distribuit intens pe Facebook.
Articolul de opinie scris de unul dintre fondatorii Republica.ro a fost distribuit de peste 500 de ori pe reţeaua de socializare, potrivit unei monitorizări Facebrands pentru Paginademedia.ro.
Din material:
"Premierul Cioloş a fost azi paratrăsnetul frustrărilor tuturor, frustrări mai vechi decât speţa pentru care a fost convocat. De fapt, astăzi, clasa politică, în integralitatea ei, a vrut să-şi ia revanşa după umilinţa protestelor de stradă #Colectiv şi să-i transmită tehnocratului Cioloş că o avea el Guvernul, dar nu are puterea."
Între cele mai distribuite postări se numără două de pe Contributors.ro şi una de pe blogurile Adevărul.
O selecţie de materiale de pe bloguri şi platforme colective, distribuite pe Facebook, realizată de Paginademedia.ro şi FacebrandsPRO:
1. republica.ro, “Războiul celei mai urâte televiziuni cu cea mai urâtă instituţie. Şi victima Cioloş”, de Florin Negruţiu, 513 share-uri pe Facebook.
Din articol:
Premierul Dacian Cioloş s-a dus în gura lupului, anticipând probabil că grupul de lobby politic construit în Senat de Dan Voiculescu nu-l va trata cu mănuşi.
2. contributors.ro, “Fratele Voiculescu. Câteva rânduri pentru Klaus Iohannis”, de Radu Vancu, 508 share-uri pe Facebook.
Din articol:
Se spunea până acum că, oricât de neinspirate sau de ambigue au fost unele poziţionări publice ale dumneavoastră (Klaus Iohannis), aveţi totuşi o mare calitate: aceea că nu sunteţi Victor Ponta. De ieri încoace, după ieşirea dumneavoastră revelatoare (are şi răul revelaţiile lui), nici măcar acea calitate nu o mai aveţi. Nu trebuie să mai explic de ce.
3. Bloguri Adevarul, “Să eliminăm umanioarele din şcoală!”, de Mircea Vasilescu, 219 share-uri pe Facebook.
Din articol:
Muzica? Moft, găseşti tot ce vrei pe youtube, de ce s-o mai predăm la şcoală? Desenul? Păi dacă n-are talent, bietul copil, ce să-i facem, să-i stricăm media cu un 9 la desen? Chiar şi cu literatura asta, domne, cred că exageraţi: la ce-i trebuie în viaţă? Că nu din romane şi poezii o să aibă ce pune pe masă. Cât despre latină, ce să mai vorbim: o limbă moartă, nu foloseşte la nimic. N-aţi auzit niciodată afirmaţii de acest gen? Eu da, de multe ori. Nu ştiu dacă reprezintă un fenomen semnificativ, dar circulă.
4. prisacariu.ro, “Dragă Klaus, dacă poţi vorbi şi pentru mine să găsesc “deschidere” la ANAF pentru nişte “banale motive administrative”?”, 157 share-uri pe Facebook.
Din articol:
Preşedintele Klaus Iohannis ne-a asigurat pe toţi că ANAF nu e un bau-bau rău care vrea să ne ia bănuţii munciţi cu greu din “banale motive administrative”, ci e o instituţie care are “deschidere” către contribuabili pentru a se găsi “soluţii convenabile”. Buuuun, perfect, domnule preşedinte! Întâmplarea face că, exact zilele astea, din exact nişte “banale motive administrative”, ANAF a găsit cu cale să-mi ia din cont nişte bani. Fără să mă anunţe în nici un fel, fără să mă întrebe nimic, fără să am habar nici măcar cine mi-a luat banii.
5. contributors.ro, “Miercuri, 17 februarie 2016- România noastră şi România lor. Sau despre sfârşitul speranţelor “ colective””, de Ioan Stanomir, 140 share-uri pe Facebook.
Din articol:
A existat, în zilele de după tragedia din 30 octombrie 2015 , un moment al speranţelor şi al mobilizării, un moment în care toţi cei umiliţi şi încovoiaţi de statul român, vreme de decenii, au învăţat să reziste şi să îşi articuleze protestul. În pieţe şi în mediile virtuale, o frenezie a libertăţii şi a furiei civice cuprindea pe atâţia dintre noi. Se simţea în aer promisiunea unui început, ca şi cum România politică ar fi putut deveni, măcar şi parţial, România noastră. Ceea ce îi unea pe “ colectivi” era încrederea în egalitatea constituţională şi aspiraţia către o decenţă a guvernării. Ei nu cereau elitei şi birocraţiei româneşti decât şansa de a avea o viaţă autonomă, departe de ingerinţe mizerabile, de şicane şi de privilegii. Agenda acestei revolte morale se reducea la un singur deziderat- o Românie în care domnia legii să fie nu doar un deziderat constituţional, ci realitate cotidiană.
Trimite un comentariu