Cătălin Tolontan a scris pe blogul său un text emoţionant despre cartea autobiografică a gimnastei Maria Olaru. Fosta mare campioană dezvăluie în volumul "Preţul aurului, sinceritate incomodă" momentele grele pe care ea, ca sportivă de performanţă le-a trăit în orele, zilele şi anii de pregătire.
"Cartea reprezintă cea mai sinceră mărturie a performanţei sportive apărută vreodată la noi. Şi mai mult decât atât. "Paginile Mariei Olaru sunt o depoziţie despre preţul succesului care traversează zările luminoase ale sportului. Un inginer, un medic, un profesor sau un şofer crescuţi în România ar putea spune aceeaşi poveste. În orice domeniu care presupune efort şi creativitate umană, performerii achită o notă de plată pe care, de cele mai multe ori, nu şi-o povestesc nici măcar lor înşişi", a scris Cătălin Tolontan în prefaţa cărţii semnate de Maria Olaru. (Pasajul a fost reluat pe blog la opt luni după ce a fost scris, acum când gimnasta a decis să publice cartea-jurnal.)
Articolul scris de Tolontan sub titlul "Copiii bătuţi ai României" a fost distribuit de peste 2.000 de ori pe Facebook, potrivit unei monitorizări Facebrands pentru Paginademedia.ro.
Citate care au mişcat reţeaua socială:
"Acolo, în sală, pe aparatul numit „sol”, în faţa tuturor, tatăl colegei noastre şi-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos şi a bătut-o, lovind-o cu sălbăticie, parcă incitat de plânsetele şi contorsionările ei.
A fost un spectacol degradant şi, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce să mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, în vreun fel, să i-o scoată din mâini.
De furie şi de ruşine, am plâns, apoi, tot antrenamentul. (…) Boceam cu ciudă, cu o umilinţă neputincioasă. Mă gândeam dacă, într-o asemenea situaţie, tatăl meu ar fi procedat la fel. Nu, exclus!
La sfârşitul şedinţei de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi că pentru tine ar plânge vreuna?». Şi iar… jart… trosc, mi-a îndesat câteva palme de învăţătură." (...)
Un copil a devenit campion mondial absolut la Tianjin, singurul titlu care îi lipseşte chiar şi Nadiei Comăneci. Imediat, televiziunea a căutat-o în ţară pe mama campioanei. Dar, într-un interviu televizat, s-a văzut doar că, fericită după victorie şi după Sfânta Parascheva, mama campioanei pilise ceva şi nu putea vorbi.Copilul simte cum antrenoarea se îndreaptă spre el, la încălzire. „Hai, Olaru, că maică-ta… iar s-a făcut de râs! Au vrut ăştia să-i ia interviu şi iar n-a putut lega două vorbe”. (...)
„M-am umplut de ruşine, de revoltă, de furie. Şi, peste toate, de o mare umilinţă. M-a dărâmat sufleteşte. Pe scurt: tot echilibrul meu interior, toată concentrarea s-au prăbuşit într-o clipă. M-am străduit, cât am putut, să nu las să se vadă nimic. Dar, ameţită de cele auzite, se învârtea pământul cu mine.
Nu ştiu cum, dar aveam impresia că fiecare dintre miile de ochi care mă priveau acolo, în spaţiul de concurs, aşteptând evoluţia la aparate a proaspetei campioane mondiale absolute, aflaseră de nefericitul recital al mamei. Şi că mă priveau cu dispreţ, plini de curiozitate: «Ia uite şi la asta! Ce mai caută aici?».”
E o descriere uluitor de precisă a mecanismului ruşinii. A felului în care ruşinea ne tăvăleşte şi ne reduce la zero.
O selecţie de materiale de pe bloguri si platforme colective, distribuite pe Facebook:
1. tolo.ro, “COPIII BĂTUŢI AI ROMÂNIEI”,
- 2.084 share-uri pe Facebook.
2. biziday.ro, “Frăţia ipocriţilor şi efectele predării Bucureştilor pe mâna pesediştilor”, 346 share-uri pe Facebook.
Din articol:
"Atât PNL-ul lui Predoiu cât şi USB-ul lui Nicuşor Dan au făcut un spectacol de un jalnic cabotinism, mimând intenţia de retragere din cursă pentru salvarea Bucureştiului din ghearele pesediştilor Gabrielei Firea. Adevărul simplu este că nici Dan nici Predoiu nu s-ar fi retras, miza acestor alegeri fiind pentru fiecare polarizarea iar nu unitatea, fie chiar şi în faţa unui rău mai mare. Aşa sunt şi aşa au fost întotdeauna politicienii români. Meschinăriile lor au intrat demult în istorie."
3. Blogurile Adevarul, "Mic ghid al bădăranului generic român", autor Ciprian Necula, 194 share-uri pe Facebook.
Din articol:
"Bădăranul e rasist, aşa la mişto (ştiţi originea cuvântului, nu?), căci îi invidiază pe negri pentru performanţele lor, le ascultă muzica (unii chiar le cântă muzica – vezi Paraziţii), le dansează dansul, şi-ar proiecta o experienţă sexuală cu un partener de culoare, le poartă hainele, are frustrări în relaţie cu dimensiunile… însă replica sa imediată e un soi de oglindă heliomatică – nişte maimuţe! A fost crescut să creadă că este superior, că „rasa” lui a inventat computerul, neavând habar că cel care a propus primul computer a fost, într-adevăr, alb, însă gay!"
4. printesaurbana.ro, "CU MAMI CU MAAAMI CUUU MAAAAAMIIIII!",
- 83 share-uri pe Facebook.
5. Blogurile Adevarul, "Lupta împotriva sărăciei trebuie asumată ca prioritate naţională", de Victor Negrescu, 41 share-uri pe Facebook.
Din articol:
"Mulţi privesc sărăcia ca pe o problemă strictă a categoriilor afectate. Însă acest fenomen nu este deloc unul care să se refere doar la nişte categorii specifice. Este un fenomen care priveşte în primul rând statul, pentru că nivelul sărăciei unui stat arată, de fapt, şi gradul lui de dezvoltare economică. Fostul secretar general al ONU atrăgea atenţia că „sărăcia extremă dintr-un anumit loc este o ameninţare la securitatea indivizilor de peste tot”."
Trimite un comentariu