Emilia Şercan: Nu am nicio îndoială că se încearcă scoaterea mea definitivă din presă

"În România merge mai uşor să compromiţi un ziarist, să îi spulberi credibilitatea sau să spui că e acoperit", spune jurnalista Emilia Şercan. "Găleţile de lături pe care i le arunci în cap sunt suficiente, nu trebuie să îl suprimi fizic", continuă ea.

"Nu am nicio îndoială că se încearcă scoaterea mea definitivă din presă", scrie jurnalista pe contul de Facebook.

Poziţia Emiliei Şercan vine după ce ziarul sibian Turnul Sfatului a publicat, vineri, un articol în care o acuză că şi-ar fi copiat lucrarea de licenţă depusă acum 14 ani. Jurnalistul din Sibiu a declarat pentru Hotnews că informaţia a fost "servită". Informatia "este o servita de genul "daca te intereseaza subiectul, uite ce pot sa-ti dau", a spus pentru Hotnews Traian Deleanu, redactor-şef adjunct Turnul Sfatului.

Emilia Şercan este cunoscută pentru investigaţiile legate de doctoratele plagiate ale politicienilor. Munca de investigaţie a fost publicată în cartea Fabrica de doctorate, lansată la târgul de carte Bookfest.

Emilia Şercan:

De ce apar acum aceste acuzatii „servite”, neasumate barbateste de o persoana anume? De ce nu au aparut in 2015 sau in 2016? Am cateva explicatii, desigur. In primul rand, pentru ca am dus subiectul plagiatelor in tezele de doctorat la un alt nivel, m-am concentrat asupra fenomenului. Am cerut de la cele mai importante institutii publice (Ministerul Apararii, Ministerul de Justitie, Ministerul de Interne, Guvern, Administratia Prezindentiala, Ministerul de Externe) liste cu numele tuturor celor care detin titlul de doctor si banii platiti de aceste institutii ca spor salarial.

Ca sa va faceti o idee, in MApN sunt 911 doctori, care, in perioada 1 ianuarie 2015 – 30 septembrie 2016, au primit 1,2 milioane euro pentru ca au titlul de doctor.

De-a lungul acestor aproape doi ani am trait multe experiente – de altfel, in cartea care abia a iesit pe piata, povestesc ce s-a intamplat pe parcursul primelor sase luni in care am documentat subiecte care au atins Sistemul si Statul la varf. Povestesc despre incercarile unora de a ma determina sa nu mai scriu, de a ma cumpara si despre capcanele care mi-au fost intinse.

În textul publicat pe Turnul Sfatului, care citează "un document transmis reporterului", se spune că Emilia Şercan ar fi copiat "bucati intregi" din doua carti: "Jurisprudenta europeana privind libertatea de exprimare, cu subtitlul "Aspecte privind hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului", care ii are ca autori pe Monica Macovei, Mircea Toma, Ana Coculescu (coordonator) si Adrian Tudorica si "Ghid juridic pentru jurnalisti", scrisa de Monica Macovei, Adriana Dragalita si Dan Mihai."

Emilia Şercan:

"Va veti intreba daca nu recunosc ce este in ea. Am scris despre calomnie si proba veritatii, insa nu am memorie fotografica astfel incat sa imi aduc aminte, dupa 14 ani, fiecare fraza, pasaj sau pagina. Asta am de spus, pentru moment, despre acuzatiile care mi se aduc.

Nu mai am exemplarul meu pentru verificare, insa, sper ca marti, cand voi merge la Sibiu, voi putea stabili autenticitatea lucrarii. De aici trebuie plecat, pentru ca termenul de pastrare al lucrarilor de licenta in arhiva unei facultati este de cinci ani, potrivit legislatiei trecute si actuale. Lucrarea prezentata de Turnul Sfatului nu are nicio stampila care sa-i ateste autenticitatea. "

Poziţia Emiliei Şercan, publicată pe Facebook, integral:

Am ajuns in tara azi noapte, m-am dezmeticit, iar lucrurile stau asa: In primul rand vreau sa stiu/aflu daca lucrarea de licenta pusa in discutie este lucrarea mea. Nu mai am exemplarul meu pentru verificare, insa, sper ca marti, cand voi merge la Sibiu, voi putea stabili autenticitatea lucrarii. De aici trebuie plecat, pentru ca termenul de pastrare al lucrarilor de licenta in arhiva unei facultati este de cinci ani, potrivit legislatiei trecute si actuale.

Lucrarea prezentata de Turnul Sfatului nu are nicio stampila care sa-i ateste autenticitatea. Am cerut deja in scris o serie de informatii de la Facultatea de Socio-Umaniste, in care s-a „topit” fosta Facultate de Stiintele Comunicarii si Jurnalism din Sibiu, iar marti o voi face si in persoana.

Va veti intreba daca nu recunosc ce este in ea. Am scris despre calomnie si proba veritatii, insa nu am memorie fotografica astfel incat sa imi aduc aminte, dupa 14 ani, fiecare fraza, pasaj sau pagina. Asta am de spus, pentru moment, despre acuzatiile care mi se aduc.

Despre contextul in care se produc aceste acuzatii trebuie sa spun, de asemenea, niste lucruri, sec, rece, fara a ma victimiza. De cand am inceput sa scriu despre plagiate, am stiut in ce ma bag, am stiut ca lupta este disproportionata, ca scriu despre Sistem in ansamblul sau, si nu atat despre indivizi. De-a lungul acestor aproape doi ani am trait multe experiente – de altfel, in cartea care abia a iesit pe piata, povestesc ce s-a intamplat pe parcursul primelor sase luni in care am documentat subiecte care au atins Sistemul si Statul la varf.

Povestesc despre incercarile unora de a ma determina sa nu mai scriu, de a ma cumpara si despre capcanele care mi-au fost intinse. Cartea am scris-o in doua saptamani si jumatate, de asta cuprind doar primele sase luni. Daca as fi avut mai mult timp la dispozitie as fi scris si despre sfaturile „prietenesti” de a abandona subiectul, despre intimidarile la care am fost supusa si despre amenintarile primite anul trecut.

De ce apar acum aceste acuzatii „servite”, neasumate barbateste de o persoana anume? De ce nu au aparut in 2015 sau in 2016? Am cateva explicatii, desigur. In primul rand, pentru ca am dus subiectul plagiatelor in tezele de doctorat la un alt nivel, m-am concentrat asupra fenomenului. Am cerut de la cele mai importante institutii publice (Ministerul Apararii, Ministerul de Justitie, Ministerul de Interne, Guvern, Administratia Prezindentiala, Ministerul de Externe) liste cu numele tuturor celor care detin titlul de doctor si banii platiti de aceste institutii ca spor salarial.

Nu mi-au raspuns solicitarilor, asa ca i-am dat in judecata. Procesele cu MApN, MAI si MAE le-am castigat in prima instanta. Am pierdut, tot in prima instanta, procesul cu Administraţia Prezindentiala, iar cele cu Guvernul si Ministerul de Justitie sunt in pronuntare (deciziile trebuiau date chiar ieri, insa cum nu am fost in tara, nu le cunosc inca). Ca sa va faceti o idee, in MApN sunt 911 doctori, care, in perioada 1 ianuarie 2015 – 30 septembrie 2016, au primit 1,2 milioane euro pentru ca au titlul de doctor.

Alte trei procese am deschis recent impotriva Academiei de Stiinte ale Securitatii Nationale (ASSN), institutia care le plateste clicii lui George Maior si Gabriel Oprea un salariu pe viata din bani publici. Am cerut pe Legea 544/2001 sa mi se dea toate deciziile si proiectele derulate pana acum, modul in care Maior si Remus Pricopie au fost numiti presedinti ASSN, modul de selectie al „academicienilor” si multe alte informatii. Nu mi le-au dat asa ca, i-am dat, din nou, in judecata. Impotriva ASSN am castigat deja definitiv un proces, iar in altul astept verdictul definitiv saptamana viitoare.

Alte doua procese am deschis impotriva Ministerului Afacerilor Externe. M-am infuriat cand MAE a refuzat sa-mi spuna de la ce firma s-a detasat fiica lui Florin Iordache atunci cand s-a angajat in MAE, pentru ca s-a angajat prin detasare, si nu prin concurs. Au refuzat sa-mi raspunda, le-am facut o serie de alte solicitari si asa am aflat ca in MAE lucreaza circa 1.350 de oameni, din care 850 sunt detasati!!! 850!!! Procesele pe care le-am deschis sunt pentru a afla cine sunt acesti 850 de detasati si de unde s-au detasat. Evident ca o buna parte sunt acoperitii din ambasade si consulate ai Serviciului de Informatii Externe.

Un alt subiect pe care il aveam in lucru este despre George Maior, care a devenit profesor printr-un fals in acte publice, iar alte doua cazuri documentate deja vizeaza tezele de doctorat plagiate a doi generali, sefi la varful Serviciului Roman de Informatii.

Toate aceste lucruri le-am facut singura, fara sa fiu angajata unei institutii de presa. Am lucrat cu migala fiecare subiect, fara ajutorul unei echipe sau sprijinul unei redactii. Cu PressOne doar colaborez - in momentul in care termin de documentat un subiect, ii sun si ii intreb daca sunt interesati sa-l publice.

De cateva luni am inceput sa simt ca sunt o tinta. S-a incercat spargerea contului meu de e-mail de catre un „actor statal” – am scris si am pus pe Facebook o poza care indica lucrul asta. Mi-am dus laptopul la verificare, la o firma specializata, iar de atunci nu l-am mai folosit. Acum trei saptamani, intr-o vineri seara, in interval de o ora si jumatate, cineva a incercat de doua ori sa-mi sparga contul de Facebook.

Am ezitat pana acum sa merg la DIICOT sa fac plangere, insa saptamana viitoare ma voi ocupa si de lucrul acesta. Tot acum circa trei saptamani, Mihnea Maruta mi-a spus ca a aflat de la o sursa credibila ca imi era verificata lucrarea de doctorat de catre „baieti”. Despre episodul „Profesionistii” nici nu mai amintesc.

Nu am nicio indoiala ca se incearca scoaterea mea definitiva din presa. In Romania merge mai usor sa compromiti un ziarist, sa ii spulberi credibiliatea sau sa spui ca e acoperit. Galetile de laturi pe care i le arunci in cap sunt suficiente, nu trebuie sa il suprimi fizic, asa cum se intampla frecvent in Rusia.

PS. Colegilor de la Realitatea TV, care ieri erau foarte suparati ca nu intru in direct sa comentez acuzatiile care imi erau aduse, le spun atat – la acest post de televiziune care mi-a interzis aparitiile publice in august 2015, la cererea patronului lor, dupa dezvaluirile despre Oprea, care a tacut timp de doi ani de zile pe tema plagiatelor lui Oprea si a gastii lui, la cererea patronului lor, dar care fac breaking news din presupuse acuzatii neverificate si neasumate de cineva, tot la cererea patronului lor, nu voi comenta nimic.

LATER EDIT: Tocmai am verificat portalul instantelor de judecata si pot sa va anunt ca am castigat si procesele cu Ministerul Justitiei si Guvernul Romaniei, in care solutiile trebuiau pronuntate ieri.