Vlad Petreanu despre salariul minim pe economie şi o eventuală creştere a acestuia a fost cel mai distribuit material de pe un blog, pe ziua de ieri. Textul intitulat "Un salariu minim de-un infinit de euro" a adunat peste 150 de distribuiri pe Facebook.
Între cele mai distribuite postări de pe bloguri se numără una de pe blogul biziday.ro şi una de pe blogul jurnalistului Cătălin Prisăcariu.
O selecţie de materiale de pe bloguri si platforme colective, distribuite pe Facebook, realizată de Paginademedia.ro şi FacebrandsPRO:
1. petreanu.ro, “Un salariu minim de-un infinit de euro”, 154 share-uri pe Facebook.
Din material:
Ceşterea salariului minim pe economie doar ca act administrativ, doar pentru că ştampilează cineva o hârtie, este o prostie. Fireşte că-i minunat să crească veniturile angajaţilor şi că e bine să ai de unde să cheltuieşti în viaţă, şi evident că sărăcia e o nenorocire, dar sărăcia nu se poate rezolva prin decret (din păcate). Salariul minim, definit prin lege, a fost mărit de 14 ori în ultimii 10 ani. Cu creşterea programată (şi anulată) de la 1 ianuarie 2016, salariul minim s-ar fi dublat faţă de valoarea de acum 5 ani. S-a dublat cumva productivitatea în România în ultimii 15 ani?
2. webcultura.ro, “Nu inteleg”, 106 share-uri pe Facebook.
Din material:
Nu înţeleg cum o mare parte din oamenii din jurul nostru parcă sînt rupţi dintr-un alt film. Nu înţeleg cum reuşesc unii să aibă funcţii mari şi să treacă mediocru, jalnic, sau chiar să nu treacă deloc prin şcoală. Nu înţeleg cum legile sînt valabile doar pentru unii, pentru oamenii de rînd, iar pentru cei de sus acestea să fie doar lozinci. Nu înţeleg cum cei care apar pe primele pagini ale ziarelor şi se erijează în modele nu pot să treacă nici măcar de normele elementare ale bunului simţ. Nu înţeleg cum cei care ne conduc au trecut prin familie, prin şcoală sau prin biserică fără să fi rămas cu nimic…
3. biziday.ro, “Cand e prea putin mister, tabloul devine chiar hilar”, 72 share-uri pe Facebook.
Din material:
Ştirea zilei, dacă mă întrebaţi pe mine, este aceea că sub portretul Giocondei de la Luvru se află un alt portret, al unei alte femei. Leonardo a pictat-o pe Mona Lisa folosind trăsăturile unei alte doamne, ceea ce alimentează speculaţiile potrivit cărora persoana pictată de genialul pictor nu existat niciodată în realitate, cel puţin nu aşa, ea reprezentând doar un mesaj cifrat al artistului. Şi, totuşi, cineva i-a pozat lui Da Vinci, altcineva, căci altfel cum se explică faptul că iniţial acesta a creionat un alt portret, iar cel expus astăzi la Luvru este o adaptare a primului. Leonardo e un artist al comunicării, chiar dacă, în esenţă, el este un manipulator al realităţii.
4. prisacariu.ro, “Plangerea penala pentru gradatii legali ai lui Oprea, ignorata timp de trei ani”, 71 share-uri pe Facebook.
Din material:
Politicieni, magistraţi, jurnalişti, te miri cine şi tot aşa au primit grade şi livrete militare de la Găbiţă „Interes Naţional“ Oprea între 2009 şi 2012, cît sprîncenatul încrîncenat a fost ministru al Apărării. Încă de cînd scandalul a izbucnit, după jumătatea lui 2012, s-a vorbit că ilegalităţile au fost cu sutele. De fapt, aproape de două mii, cîte grade au fost date pe sprînceana lui Găbiţă. Totuşi, nici o urmare penală de atunci încoace.
5. contributors.ro, "Tot cu astia! Raspuns la o mirare a domnului Plesu", 37 share-uri pe Facebook.
Din material:
Jurnaliştii constănţeni au reţinut din conferinţa Câteva reflecţii asupra prostiei, susţinută de Andrei Pleşu în noiembrie 2015, o interogaţie contondentă la adresa presei actuale:”Am spus aşa, să mă iertaţi, dar ceva gazetari nu schimbăm? Cade primul ministru, cade guvernul, cad toate alea, dar noi tot cu Ciuvică, Ciutacu, Striblea, Rareş Bogdan, ăştia-s eterni”. Şirul exemplelor include câteva figuri recurente pe aşa-numitele ”televiziuni de ştiri”, Antena 3, România TV şi Realitatea TV, mai harnice în a confecţiona nesfârşite taclale, cel mai adesea cu ţintă politică, decât ştiri profesioniste, utile publicului. Deîndată au sărit câţiva apărători, erijaţi în avocaţi ai libertăţii presei, voci pe cât de compromise, pe atât de dornice a se face remarcate. Cosmin Guşă, eternul, şi el, consultant politic al partidelor dispuse să plătească sume consistente pentru a pierde, cu consultanţa sa, alegerile, devenit patronul-surogat al Realităţii TV, a găsit de cuviinţă să-l discrediteze pe Andrei Pleşu punând pe seama senectuţii îndrăzneala de a critica tânăra şi viguroasa gardă a jurnaliştilor. Celălalt monument al înţelepciunii mediatice care a prins glas, agăţat în trena omului de cultură, este Sorin Ovidiu Vântu, condamnat penal, încarcerat, eliberat şi iar încarcerat.
Trimite un comentariu