Robert Turcescu a făcut primii bani, în liceu, din insigne pentru rockeri pe care le făcea din doze goale de cola, apoi, în facultate, a câştigat 1.000 de dolari, în două luni, din dat găuri cu bormaşina pentru o firmă de televiziune prin cablu, povesteşte jurnalistul într-un articol din Kamikaze.
Cât priveşte averea făcută din televiziune, prezentatorul emisiunii 100% de la B1TV a rămas de pe urma emisiunilor realizate pentru Realitatea TV cu 400.000-500.000 de euro.
„În urmă cu trei luni de zile a apărut un contract din care reieşea că eu la Realitatea am câştigat 1.000.000 de euro în trei ani. Se uită un lucru: un contract de genul ăsta presupunea o echipă de plătit. Din 30.000 de euro pe lună scazi costurile cu personalul, cu impozitele, taxele.
Nu mi-am făcut niciodată calculele, dar din 2003 am rămas cu 400.000-500.000 de euro de la Realitatea. Păi, să mă ierte Dumnezeu, cînd aduci, numai în trei ani, 3.000.000 de euro din publicitate, mi se pare absolut rezonabil. La B1 nu pot spune cît voi cîştiga, lucrăm încă la formatul televiziunii“, a declarat Turcescu pentru Kamikaze.
Cum confecţiona Turcescu insignele pentru rockeri?
"Aduna doze goale de cola şi le decupa fundul cu o foarfecă, partea rotunjită din baza dozei. Tot cu foarfeca decupa dintr-o revistă mecla unui chitarist sau sigla vreunei formaţii şi o lipea frumos pe funduleţul de doză. Apoi, cu aparatul de ştanţat, aplica o folie de plastic pe deasupra şi ataşa un ac de siguranţă. Pletoşii care şi-au cumpărat de pe la concerte astfel de insigne trebuie să mai afle un lucru: ca să facă rost de doze, Robert Turcescu îşi crease o reţea de căutători în coşurile de gunoi de la cîrciumile din Piteşti, plus o reţea de şoferi turci de TIR care-i procurau teancuri de reviste rock de unde să-şi decupeze imaginile.”, relatează Kamikaze.
Turcescu lua şpagă de la clienţii firmei de televiziune prin cablu
"Apoi, în facultate, prin ’94, într-o vacanţă de vară, a prins un contract cu o firmă de televiziune prin cablu. Împreună cu un prieten a dat zeci de mii de găuri cu bormaşina. „Am cîştigat în două luni de cinci-şase ori salariul maică-mii, adică vreo mie şi ceva de dolari pe lună. Erau bani pe vremea aia. Ne rugau oamenii să le mai lăsăm doi metri de cablu sau să le tragem şi în alt dormitor, fără să se ştie. Noi ne făceam că nu se poate, că n-avem voie, pînă ne dădeau ceva. Firma ne plătea puţin, dar şpaga pe care o cîştigam era interesantă la toată povestea asta”, povesteşte Turcescu."
Povestea, pe larg, în Kamikaze.
Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro
Comentarii
Se pare ca toate afacerile din Romania au avut (si poate mai au) ca punct de plecare -->ŞPAGA!