Mai mulţi interlocutori, care vin fie din zona presei, fie din zona magistraţilor, sunt de părere că este foarte greu, dacă nu imposibil, să câştigi o bătălie cu mass-media.
"O analiză a speţelor demonstrează că există destul de puţine procese intentate jurnaliştilor din marile companii de media, ca şi cum justiţiabilii s-ar feri să intre într-o confruntare juridică cu aceştia, temându- se că bătălia este pierdută dinainte.
Astfel, mai mulţi dintre interlocutori şi-au exprimat convingerea că o bătălie cu mass-media nu poate fi câştigată, chiar dacă ar câştiga un eventual proces în instanţă", este una dintre concluziile raportului Libertatea de exprimare în legislaţia românească, care a fost publicat recent de Centrul pentru Jurnalism Independent.
În conceperea acestei analize, care a avut o primă ediţie în 2013, au fost realizate peste o sută de interviuri cu manageri, editori, jurnalişti din presa locală şi centrală, precum şi peste 20 de magistraţi.
Concluzii din raportul libertatea de exprimare în legislaţia românească
- România dispune de un cadru legislativ cuprinzător şi detailat, care oferă suficiente protecţii pentru demnitatea umană şi viaţa privată, precum şi căi de remediere la îndemâna celor care se simt lezaţi. Acestea se aplică atât în dreptul civil, cât şi în cel penal.
- Majoritatea cauzelor studiate gravitează în jurul chestiunii demnităţii umane, a dreptului la imagine şi reputaţie - echivalentul infracţiunilor de insultă şi calomnie din vechiul Cod Penal, care odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal au dispărut din lexiconul juridic.
- O analiză a speţelor demonstrează că există destul de puţine procese intentate jurnaliştilor din marile companii de media, ca şi cum justiţiabilii s-ar feri să intre într-o confruntare juridică cu aceştia, temându- se că bătălia este pierdută dinainte. Astfel, mai mulţi dintre interlocutori şi-au exprimat convingerea că o bătălie cu mass-media nu poate fi câştigată, chiar dacă ar câştiga un eventual proces în instanţă.
- Cu cât mai agresiv este un canal mediatic, cu atât mai puţină presiune de conformare la normele legale şi profesionale se pune asupra lui. În schimb, prevederile legale care pot fi utilizate la adresa jurnaliştilor sunt utilizate uneori abuziv pentru a limita expunerea legitimă, în interes public, a unor fapte sau conduite ilegale, imorale sau criticabile.
- În esenţă, deşi legea este văzută ca un mijloc puternic de punere în echilibru a unor drepturi care intră în conflict (libertatea de informare, libertatea de exprimare, pe de o parte, dreptul la intimitate şi demnitate, pe de alta), ea este utilizată mai degrabă ca un mijloc de intimidare sau de inducere a auto-cenzurii.
- Presiunile asupra jurnaliştilor nu se mai exercită direct, la nivelul conţinutului editorial. Formele de presiune s-au diversificat şi au devenit mai subtile, ele exercitându-se şi prin aspecte ale dreptului muncii sau ale gestionării proprietăţii intelectuale (contracte constrângătoare pentru jurnalişti, forme de angajare cu protecţii sociale slabe etc). La rândul lor, acestea vulnerabilizează jurnalistul şi îl conduc spre auto-cenzură.
Raportul Libertatea de exprimare în legislaţia românească cuprinde o colecţie de prevederi legale româneşti care au legătură cu drepturile jurnaliştilor sau care îi pot apăra de abuzuri pe cei care sunt subiecte pentru mass-media.
Raportul urmăreşte şi modul în care articolele de lege prezentate se reflectă în jurisprudenţa actuală, studiind speţe reale în care au fost implicaţi jurnaliştii în ultimii ani. De asemenea, colecţia de articole de lege este completată de coduri de conduită în zona mass-media sau a Justiţiei.
Printre studiile de caz, raportul prezintă ca exemplu procesul dintre Narcisa Iorga, fost membru CNA, şi Gabriel Vrânceanu Firea pornit în martie 2011.
STUDIU DE CAZ. Procesul dintre Narcisa Iorga şi Gabi Firea
La data de 8 martie 2011, Narcisa Iorga a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti cu privire la comiterea de către Gabriela Vrânceanu Firea a infracţiunilor de şantaj şi ultraj, prevăzute de art. 194 şi art. 239, în contextul realizării de către făptuitoare a emisiunii Ştirea zilei la postul Antena 3.
Narcisa Iorga a reclamat că făptuitoarea, în cadrul mai multor ediţii ale emisiunii pe care o realiza, a ameninţat cu dezvăluirea unor aspecte şi fapte ce ţin de viaţa sa privată şi profesională, anterioare numirii sale în funcţia de secretar de stat, membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, cu intenţia de a o compromite. A mai fost ameninţată cu dezvăluirea unor aspecte de viaţă privată din perioada în care era jurnalist, ca „răzbunare” pentru sancţiunile aplicate de CNA postului Antena 3.
Narcisa Iorga a apreciat că făptuitoarea a urmărit ca, prin constrângerea constând în darea în vileag a unor fapte compromiţătoare pentru sine sau pentru familia sa, să nu mai propună monitorizarea şi amendarea în cazul abaterilor de la legislaţia audiovizualului comise de postul Antena3.
Gabriela Vrânceanu Firea a spus: Eu îi transmit doar că dacă mai îndrăzneşte să pronunţe numele meu în anumite contexte peiorative voi spune şi eu pe post cu martori cum era scoasă din toaleta [...] când lucra acolo (...)
La 6 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea parchetului instanţei supreme, deoarece făptuitoarea a dobândit calitatea de senator în Parlamentul României.
Prin ordonanţa din 4 septembrie 2013, s-au reţinut următoarele: «Prin decizia CNA nr. [...] din data de 9.12.2009, postul Antena 3 a fost sancţionat cu suma de 30.000 lei, motivat de încălcarea prevderilor art. 7 şi 8 din decizia CNA nr. 853/2009, privind regulile de desfăşurare în audiovizual a campaniei pentru alegerea preşedintelui României.
De asemenea, Narcisa Iorga a declarat că, ulterior datei de 9.12.2009, Gabi Firea a continuat să exercite presiuni asupra sa, atât în cadrul emisiunilor pe care le realiza, cât şi prin intermediul unor publica]ii pe care le conducea sau la care era acţionar, ori a unor realizatori din cadrul postului TV, cu scopul de a o determina să nu îşi îndeplinească atribuţiile aferente funcţiei de membru CNA.
Finalmente, Gabi Firea a susţinut că nu a avut intenţia de a-i produce vreun prejudiciu de imagine, vreo pagubă sau alarmare persoanei vătămate, ci a dorit ca aceasta să înceteze comportamentul jignitor şi abuziv la adresa sa în timpul emisiunilor şi în cadrul audierilor la CNA, cunoscând de altfel că singura cale de urmat era contestarea sancţiunilor la instanţa de judecată, şi nu o reacţie la adresa funcţionarului.
Infracţiunea de şantaj constă în constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul. Prin incriminarea şantajului [...], legiuitorul a urmărit să ocrotească în principal relaţiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei, iar în secundar sau adiacent relaţiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau lezate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor, de a obţine un folos injust. Acţiunea de constrângere ce constituie latura obiectivă a şantajului se realizează prin violenţă sau ameninţare.
Ameninţarea are un înţeles mai larg decât cel din art. 193 Cod penal, deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o infracţiune sau o faptă păgubitoare), ceea ce înseamnă că se poate ameninţa cu orice altă faptă, chiar licită. În acest sens, şi intenţia specială de a şantaja ce constituie latura subiectivă a şantajului este îndeplinită potrivit legii, chiar dacă folosul este just, cu condiţia necesară ca faptuitorul să fi urmărit să-l dobândească în mod injust. Astfel, privitor la prezenta speţă, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, constrângerea exercitată asupra persoanei vătămate constă în ameninţarea cu dezvăluiri pe un post de televiziune privind aspecte şi fapte ce ţin de viaţa sa privată şi profesională, ceea ce ar atrage compromiterea acesteia, urmarea imediată fiind lezarea libertăţii psihice a persoanei vătămate şi crearea unei stări de temere, atât acesteia, cât şi familiei sale.
Rezultatul periculos s-a produs, dovadă în acest sens fiind însăşi împrejurarea că partea vătămată a solicitat sprijinul organelor de urmărire penală, aceasta cu atât mai mult cu cât, anterior emisiunii din data de 9.12.2009, declara public că nu este intimidată de atacurile trustului de presă, exercitate asupra sa şi a consiliului, ci, dimpotrivă, îşi va face meseria ca şi atunci când a fost angajata acestui trust [...].
Date fiind actele anterioare de sancţionare a postului TV emise de CNA, se observă cerinţa legală stabilită de art. 239 Cod penal, ca fapta de ameninţare, ca modalitate alternativă de realizare a elementului material al infracţiunii de ultraj să fi fost îndreptată împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii. În acelaşi sens, de vreme ce făptuitoarea a exercitat ameninţările cu dezvăluirea unor aspecte ce ţin de viaţa privată şi profesională a persoanei vătămate în timpul unei emisiuni televizate, difuzate în direct la o oră de maximă audienţă, este îndeplinită şi condiţia săvârşirii nemijlocite şi prin comunicare directă.
Având în vedere că persoana făptuitoare se află la primul impact cu legea penală, nu are antecedente penale şi a dat dovadă de cooperare pe parcursul anchetei, se conchide că în cauză îşi găsesc aplicaţiunea prevederile art.181 Cod penal. [...] Prin urmare, se apreciază că, în concret, fapta de ultraj prin amenin]are comisă de Gabriela Vrânceanu Firea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Este de asemenea adevărat că, faţă de modalitatea în care a fost comisă – emisiune difuzată în direct pe un post TV - şi de urmările pe care le poate produce, fapta săvârşită de Gabriela Vrânceanu Firea nu este lipsită de orice pericol social, ci prezintă acel pericol necesar şi suficient pentru a atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv amenda prevăzută de art.91 lit. c Cod penal, în limita sa maximă.» Având în vedere cele de mai sus, prin ordonanţa în discuţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru şantaj – faptei lipsindu-i unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii – şi neînceperea urmăririi penale pentru ultraj – fapta neprezentând pericolul social al unei infracţiuni – cu aplicarea unei amenzi administrative de 1.000 lei.
Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro
Trimite un comentariu