VIDEO. Tolontan, despre un moment unic pentru presă: Documentarul Colectiv, la Veneţia. "Un film tulburător pentru România"

VIDEO. "Cred că va fi un film tulburător pentru România. Nu cred că îi va lăsa indiferenţi pe oameni", spune jurnalistul Cătălin Tolontan despre documentarul Colectiv, proiectat la Veneţia.

"Presa românească merită acest film", a continuat el, într-un interviu telefonic acordat Paginademedia.ro de la Veneţia. Acolo unde filmul a fost aplaudat în picioare de către ziarişti. Minute bune.

Este un moment unic pentru presa din România: o investigaţie jurnalistică - toată seria de anchete care a urmat tragediei din Colectiv - este subiect de documentar.

"Am trăit nişte momente foarte frumoase ca jurnalişti, ne opreau alţi jurnalişti pe stradă. Ei erau bucuroşi că au încă o probă a fapului că presa contează.
Cred că este un film favorabil României, se arată după multă vreme că în România, în anumite momente şi domenii se întâmplă şi lucruri la nivelul lumii de astăzi", a spus Tolontan în interviul acordat Paginademedia.ro.

Documentarul este realizat de Alexander Nanău şi a urmărit, practic, investigaţia echipei Tolontan, Mirela Neag, Răzvan Luţac pe toată desfăşurarea ei. Inclusiv dialogul cu diverse surse (unele au acceptat să apară în premieră) sau momentele de cumpănă (când nu ştiau rezultatul analizei pe dezinfectanţii Hexi Pharma). Totul, filmat pas cu pas, pe măsură ce mai făceau paşi în anchetă.

VIDEO. Cătălin Tolontan, în dialog cu Petrişor Obae:

Cătălin Tolontan, în interviu:

• În primul rând, filmul este al regizorului Alexander Nanău şi al echipei sale, clar. Munca pentru acest film, care a durat trei ani, este meritul artistic al regizorului.

În al doilea rând, din perspectiva noastră nu suntem decât norocoşii care reprezintă, sperăm bine, o misiune şi o responsabilitate mai largă a presei.

• Le-am spus jurnaliştilor străini, la conferinţa de presă, că aceasta este o zi bună pentru presa din România în ansamblul ei, chiar dacă este o presă partizană uneori. Chiar dacă suntem o presă partizană uneori, suntem o presă vie şi democratică.”

• Rar vezi zeci de jurnalişti, după proiecţia de presă, ridicându-se în picioare la final în timp ce apludând, după cum şi noi am văzut sute de oameni aplaudând, după premieră.

• La final a fost cu adevărat tulburător, pentru că toţi s-au întors către regizor şi cumva către ideea care era pe ecran: cea a presei libere, cea a potenţialului presei de a încerca să facă lumină. Au fost nişte apluze care au durat cinci minute.

• Am trăit nişte momente foarte frumoase ca jurnalişti, ne opreau alţi jurnalişti pe stradă. Ei erau bucuroşi că au încă o probă a fapului că presa contează.

• Cred că este un film favorabil României, se arată după multă vreme că în România, în anumite momente şi domenii se întâmplă şi lucruri la nivelul lumii de astăzi.”

• Ca să explicăm clar şi cum se lucra cu sursele. Noi le explicam că facem un film documentar pentru care vom fi filmaţi zi de zi, iar sursele se puteau hotărî până în ultimele momente dacă vor să fie dezvăluite sau nu. În lumea documentarului nu circulă bani, ca să fie clar, oamenii nu sunt plătiţi ca să apară în film.

• Practic sursele care au fost de acord au spus da, pentru că au fost şi surse care nu au fost de acord şi atunci sunt în continuare secrete. Anumite surse, da, se vor dezvălui şi publicului din România. Aşa au ales, ca gestul lor să fie cunoscut.”

Petrişor Obae: Voi aţi fost filmaţi şi când nu ştiaţi care vor fi rezultatele analizelor legate de Hexi Pharma?

Cătălin Tolontan: „Da. Sigur. Se şi văd în film toate ezitările noastre şi spaima că rezultatele analizelor ne vor contrazice.”

• Nu contăm noi aici. Contează ideea de presă. Până la urmă presa contează, asta e şi printre primele reacţii pe care le-am citit în presa internaţională.”

• „Cred că va fi un film tulburător pentru România. Nu cred că îi va lăsa indiferenţi pe oameni. Să vedem cum va suporta societatea româneascăcă mai sunt anumite locuri în care chiar se face treaba şi nu doar în presă. Sunt zile bune pentru presa română. Presa din România merită acest film.”

"Pentru voi"

Gazeta sporturilor s-a deschis azi cu un titlu scurt: "Pentru voi", alături de fotografia cu echipa Mirela Neag, Cătălin Tolontan, Răzvan Luţac.

Plus un mic text către cititori, după prezenţa echipei la Festivalul de la Veneţia. Din text:

„Suntem Mirela, Răzvan şi Cătălin şi vă transmitem cam emotivi, să fim sinceri, de pe covorul roşu al Festivalului de Film de la Veneţia, cel mai vechi festival de film din lume.

O bună parte a acestui film cuprinde investigaţiile Gazetei Sporturilor de după Colectiv: Hexi Pharma, Secureanu, spitalele Primăriei şi altele.

Puţine ziare din lume au avut onoarea de a fi, vreodată, subiectul unui film ajuns la un asemenea eveniment. (...)

Acest eveniment vi-l dedicăm. Pentru voi este răsplata pasiunii cu care iubiţi sportul. Toate investigaţiile noastre n-ar fi fost posibile fără voi, microbiştii Gazetei Sporturilor, dragii noştri cititori.

Vă mulţumim şi vă promitem că nu vom renunţa să scriem sport pentru că este primul şi marele nostru hobby. Tot în peluză e mai bine decât în luxul cu aromă adriatică, ce se simte peste tot aici”

Tot de la Veneţia, pe paginile 8-9, o cronică a documentarului şi a premierei, făcută de Mirela Petre.

Idei din cronica semnată de jurnalista Mirela Petre (Libertatea), de la Veneţia:

• La finalul proiecţiei pentru presă, jurnaliştii, români şi străini, au aplaudat. E un lucru destul de rar întâlnit în astfel de situaţii.

• Totuşi, la prima vedere, la o citire superficială, ar putea părea că eroii regizorului Nanau sunt ziariştii de investigaţii. În special, Cătălin Tolontan, coordonatorul echipei GSP şi Libertatea. Camera stă foarte mult pe el, în special cu cadre strânse pe ochi şi expresii ale feţei când află prima oară adevăruri sau ia decizii importante în cadrul investigaţiei.

• Eu am văzut aceste secvenţe – şi în toate în care apare alături de ziariştii Mirela Neag şi Răzvan Luţac – într-o altă cheie: a ideii de jurnalist care îşi face meseria. Pentru public, ar putea fi însă o capcană în interpretarea mesajului.

• O altă noutate la fel de importantă este întâlnirea publicului cu două dintre sursele principale ale investigaţiilor echipei Gazetei Sporturilor. Este vorba despre două femei: Camelia Roiu, medic, care a contribuit la dezvăluirea situaţiei reale, dezastruoase, nicidecum “sub control”, cum o prezentau oficial autorităţile şi Nicoleta Ciobanu, la vremea aceea contabil la Spitalul Malaxa.

• Că apar sursele, că-şi asumă public dezvăluirile, e important. Avem şansa să-i cunoaştem pe oamenii cărora le datorăm dezvăluirea adevărului. Oameni care, într-o zi, s-au hotărât că nu mai vor să fie complici, chiar şi indirect.

• Pentru mine, eroii acestui documentar sunt ei, oameni care am fi putut fi – şi în continuare putem fi oricând, oricare dintre noi.

• Pentru a putea realiza documentarul, echipa regizorului Alexander Nanau a avut acces în hala gsp vreme de mai bine de un an, în unele perioade filmând zi de zi viaţa de redacţie în timp real

• Prin camera lui Nanau, uneori lipită de personaje, alteori la distanţă – clasicul efect prin care vedem o situaţie şi în detaliu şi în ansamblu ei – devenim martori nevăzuţi la şirul evenimentelor din spatele uşilor închise.

• Documentarul mai are un neajuns, de data asta tehnic. Pe tot parcursul lui, nici un personaj nu este introdus cu nume, prenume sau ocupaţie, aşa cum se întâmplă în mod tradiţional în documentare când un personaj vorbeşte sau apare în faţa camerei.

• Cred că regizorul a ales să nu introducă astfel personajele pentru a nu ne influenţa pe noi, privitorii. Fără să avem numele şi ocupaţia celor pe care îi vedem, suntem liberi să îi judecăm după fapte, nu după funcţii sau ierarhii. E un film în principal pentru publicul român, abia secundar pentru publicul străin, pentru care poate funcţiona ca un avertisment sau încă o ilustraţie, în altă societate, a manifestării corupţiei.