Orădeanul Cătălin Popa s-a luptat cu morile de vânt şi a reuşit să scape, în instanţă, de la plata taxei radio şi TV de către firma de confecţii pe care o deţine. "Am demonstrat în faţa instanţei că una e dreptul la informare şi alta obligaţia, şi că nu e normal ca acest drept să fie transformat într-o obligaţie", a povestit Cătălin Popa într-un material amplu apărut în Bihoreanul, citat de blogul capitalismpepaine.ro. „Firma noastră nu-şi plăteşte angajaţii ca să se uite la televizor. Fetele mai ascultă radioul, dar nu programele SRR”, a explicat Popa.
Procesele au durat patru ani şi s-au plimbat de la Tribunal la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosare în care au fost implicaţi Guvernul României, Societatea Română de Televiziune şi, în final, Electrica. Toate au pierdut şi toate au fost puse să plătească cheltuieli de judecată.
ÎN 2009 A ÎNCEPUT TOTUL. În 2009, patronul Decitex a deschis la Curtea de Apel Oradea o acţiune împotriva Guvernului, proces în care a intervenit şi SRTv, ca parte interesată. "Am demonstrat în faţa instanţei că una e dreptul la informare şi alta obligaţia, şi că nu e normal ca acest drept să fie transformat într-o obligaţie", povesteşte Cătălin pentru Bihoreanul.
Altfel spus, chiar dacă se pot informa prin intermediul TVR, angajatele firmei sale nu îşi exercită efectiv această posibilitate. Şi asta nu numai pentru că firma nu deţine niciun aparat TV, ci pentru că niciuna nu urmăreşte TVR în timpul serviciului nici în alte feluri. De ce era importantă precizarea? Pentru că, la un moment dat, SRTv a argumentat că deşi Decitex nu deţine televizor, programele sale pot fi urmărite şi pe internet.
Pe lângă argumentele logice, în ochii judecătorilor a precumpănit motivaţia juridică invocată de avocatul său: "Nu am cerut derogare de la lege, ci doar respectarea Legii 41/1994, adică neplata taxei în condiţiile în care firma nu deţinea niciun televizor".
NOIEMBRIE 2010 CÂŞTIGĂ PRIMUL PROCES. Cum în noiembrie 2010 magistraţii i-au dat câştig de cauză orădeanului, constatând că "prevederile art. 3 al. 2 din HG 978/2003 reprezintă o adăugire la prevederile art. 40 al. 3 din Legea 41/1994", Guvernul şi SRTV au făcut recurs.
MAI 2011, ÎNCĂ UN CÂŞTIG. Înalta Curte a menţinut însă sentinţa pronunţată la Oradea, iar prin Decizia 3131 din 31 mai 2011 a anulat din HG aliniatul incriminat, eliminând obligativitatea plăţii taxei TV de către toate persoanele juridice, considerate aprioric până atunci beneficiare ale serviciilor SRTV.
Respingând "definitiv şi irevocabil ca nefondate recursurile formulate de Guvern şi SRTV", instanţa supremă a obligat totodată SRTV ca în solidar cu Guvernul să achite firmei orădene 3.307 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, plus dobânzi de întârziere până la plata efectivă a acestei sume în procent egal cu penalităţile pe care, prin Electrica, televiziunea de stat le aplică persoanelor juridice care întârzie la achitarea taxei.
ELECTRICA NU SE LASĂ. Deşi a câştigat procesul, patronul Decitex continua să primească lună de lună, facturile Electrica ce includeau şi taxa TV. Iar cum Popa nu voia să dea banii decât pentru energia electrică, nu şi pentru un beneficiu imaginar, a atenţionat societatea că persistă în abuz.
Răspunsul primit de la Electrica: "Anularea art. 3 al. 2 din HG 978/2003 nu înseamnă automat şi anularea obligaţiei persoanelor juridice de a plăti taxa pentru serviciile publice de televiziune". Motiv pentru care managerul i-a transmis un "ultim avertisment", invocând depunerea unei plângeri penale pentru nerespectarea unei decizii judecătoreşti, şi încheind într-o notă acidă, "cu deosebită consideraţiune şi cu "respectul" cuvenit tuturor băieţilor deştepţi din toate domeniile de activitate".
În cele din urmă, la recomandarea avocatului, care l-a avertizat că un proces penal poate dura ani întregi, Cătălin Popa a deschis împotriva Electrica un proces civil, având ca obiect "obligaţia de a face", adică de a nu-i mai factura taxa TV pe viitor. Acţiunea s-a judecat la Tribunalul Bihor şi la Curtea de Apel Oradea, care au obligat Electrica să restituie firmei Decitex suma de 1.780 lei, încasată ca taxă TV între 1 iunie 2012 (după Decizia ÎCCJ) şi 1 februarie 2013, iar în plus să-i achite şi cheltuieli de judecată de aproape 2.000 lei.
MARTIE 2013, THE END. În martie, conducerea companiei de stat l-a rugat în scris pe managerul Decitex "să ne comunicaţi modalitatea de plată fără intermediul executorului judecătoresc" şi l-a înştiinţat că "subscrisa va proceda la stornarea sumelor solicitate de dvs., iar în componenţa facturilor ce urmează să vi le emitem nu va mai figura taxa TV".
Subiectul a fost semnalat de blogul Capitalismpepaine.ro.
LIKE. Fiţi la curent cu ştirile şi pe contul de Facebook Paginademedia.ro
Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro
Un comentariu, indiferent de lungimea sa, trebuie sa fie o fraza (sau chiar propozitie) cu subiect si predicat.
Cine-i LENEŞ sa stea deoparte. Sau de ... cealalta?
Intelegi? Desigur ca ... nu!