ActiveWatch a premiat cei mai activi „promotori ai urii” şi oamenii cu un discurs public responsabil. Totul a venit în contextul raportului anual pe tema - Hate speech - publicat de organizaţie zilele trecute.
Regizorul Radu Jude, şeful Papaya Robert Tiderle, ascociaţia Respect sau Institulul Elie Wiesiel s-au numărat printre premianţii unui discurs public responsabil.
Pe de altă parte, Partidul Social Democrat a fost unul dintre promotorii discursului urii, pentru o campanie care promova Referendumul pentru familie.
PSD a luat „premiul” - „Homofobie pe linie de partid”
Paginademedia.ro prezintă premiile Hate Awards, acordate de Active Watch:
1. Radu Jude - Premiul: „Ba să-ţi pese!”
Explicaţie: Se acordă regizorului Radu Jude pentru că ne-a arătat, în detaliu, bubele de pe toate feţele istoriei moderne, dar nu neapărat civilizată
Context. În 2018 a avut loc premiera filmului „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”. Acţiunea filmului este centrată pe efortul unei regizoare de a reconstitui, pentru un eveniment al Primăriei Bucureşti, un episod din ocupaţia românească a Odessei, din cel de-al doilea război mondial.
Acest lucru oferă regizorului pretextul pentru a explora două planuri: unul istoric, reprezentat de masacrarea populaţiei evreieşti din Odessa de către armata română şi unul social contemporan, reprezentat de negaţionismul românilor şi de încercările unor instituţii publice româneşti de a minimiza implicarea României în Holocaust.
2. Institutul Elie Wiesel - Premiul: „Institutul Elie Wiesel n-are mamă, n-are rector!”
Explicaţie: Se acordă Institutului Elie Wiesel pentru tenacitatea de a corecta fake news -urile din istoria ruşinoasă şi neasumată a poporului daco-român, indiferent de cine sunt uitucii.
Context. La sfârşitul lunii iulie 2018, după publicarea volumului „Marea istorie ilustrată a României şi a Republicii Moldova”, Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel, a criticat, într-o scrisoare deschisă, faptul că volumul nu conţinea informaţii concrete despre pogromurile împotriva evreilor români din secolul 20.
Florian i-a acuzat pe editorii volumului, Ioan-Aurel Pop – rectorul Universităţii Babeş-Bolyai - şi Ioan Bolovan – pro-rectorul aceleiaşi Universităţi -, că pogromul de la Iaşi din 1941 era prezentat deformat, iar autorităţile române nu erau responsabilizate pentru exterminarea evreilor ucraineni din Transnistria, respectiv deportarea romilor în acea zonă. Plus multe alte omisiuni din acelaşi motiv de cecitate patriotardă.
3. Suporteri de fotbal pentru scandarile de anul trecut - Premiul: „Naţionalist de peluzăr”
Explicaţie: Se acordă tuturor vocilor rasiste şi homofobe din galeriile de fotbal, care au dezonorat anul trecut ideea de sportivitate şi de fair-play.
Context. Nu că suporterii noştri n-ar fi fost întotdeana aprigi, dar cu două echipe considerate maghiare în prima ligă (CFR Cluj şi Sepsi OSK), naţionalismul de peluză s-a aprins ca niciodată. În anul care a trecut, susţinătorii naţionalei au scandat mai mult „Afară, afară cu ungurii din ţară” decât încurajări pentru tricolori.
Pe-acasă, au dat o fugă şi la Valea Uzului, unde au jucat un rol central în cea mai gravă acţiune anti-maghiară de după anii ’90 încoace. Dar ura e împărţită frăţeşte tuturor: suporterii Dinamo au imitat sunete de maimuţe când un jucător de culoare a trecut pe lângă ei şi au reuşit să-şi manifeste homofobia ca armă împotriva preşedintelui clubului, iar cei ai Stelei au afişat la meciul cu Rapid un banner cu textul „Nişte garoi pe scripeţi spânzuraţi”. De provocările maghiarilor nu zicem nimic că nem tudjuk magyarul.
Trăiască ura, că fotbalul a murit!
4. Andrei Oişteanu - Premiul: „Cărturar bun de pus pe rănile istoriei”
Explicaţie: Se acordă domnului Andrei Oişteanu, scriitor şi antropolog, pentru întreaga activitate de demistificare a istoriilor şi isteriilor româneşti.
Context. Şi-a început cariera intelectuală cu studii în domeniul istoriei religiilor, antropologiei dar s-a aventurat şi în zona muzicii experimentale şi a literaturii. Mentalităţile au rămas, însă, ţinta interesului său extrem de perseverent. În 2001 a publicat un volum care a făcut înconjurul lumii: „Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european”; în ultimii ani a atacat încă două subiecte încărcate de tabu-uri: sexul (“Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură” - 2018) şi drogurile (“Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură”- 2014).
A primit multe premii în România şi în alte ţări, premii literare şi premii academice. Nu a primit, însă, niciodată premiu de la noi. Noi nu suntem o instituţie academică, ci una civică. Noi încercăm să schimbăm mentalităţile despre care scrie el. Şi ştim că produse academice de uriaşă valoare stau liniştite la locul lor în biblioteci şi nu sunt aduse în stradă, pentru a contribui la procesul schimbării. Premiul acesta este acordat unui autor prolific pentru a aduce conceptele pe care le-a produs la îndemâna celor care încearcă să cureţe societatea de intoleranţă.
5. PSD pentru spotul de referendum - Premiul: „Homofobie pe linie de partid”
Explicaţie: Se acordă bărbaţilor din Partidul Social Democrat care se tem să se plimbe pe stradă de mână cu un ficus.
Context. Cu doar două zile înainte de Referendumul pentru familie, trei televiziuni naţionale au început difuzarea unui spot de mobilizare a populaţiei să voteze DA la Referendum, spot cu un conţinut cel puţin ofensator la adresa comunităţii LGBT, dar şi la adresa persoanelor care
nu se încadrau în tipologia „familiei tradiţionale”.
Codul de identificare afişat în cadrul videoclipului indica PSD ca fiind clientul acestui material. Practic, PSD a plătit din banii noştri acest mix de ticăloşie cu prostie: „Ce înseamnă NU la Referendum? Acordul tău pentru ca în viitor căsătoria să se poată realiza între două persoane de acelaşi sex. Sau mai multe. Doi bărbaţi şi o femeie. Trei femei şi patru bărbaţi. Un bărbat şi un ficus. Sau între o femeie şi altceva. Alegerea îţi aparţie. Vino la Referendum”.
6. Premiu colectiv pentru MozaiQ, platforma Respect şi Papaya Advertising - „Staţi liniştiţi pe voturile voastre”
Explicaţie: Se acordă asociaţiei MozaiQ, platformei Respect (Teo Rotaru de la Accept şi Oana Marinescu, din partea Respect) şi agenţiei Papaya Advertising (Robert Tiderle) pentru mobilizarea exemplară în demobilizarea homofobiei de la urne.
Context. Referendumul de anul trecut a adâncit faliile din societate, dar a şi construit punţi între diferiţi actori (organizaţii, companii, artişti şi influenceri) care au spus la unison că #iubireanusevotează.
Campania de boicot a referendumului urii ar fi fost mult mai anemică sau chiar inexistentă dacă nu s-ar fi mobilizat asociaţia MozaiQ, platforma Respect şi aliaţii lor sau dacă agenţia Papaya Advertising nu şi-ar fi pus la bătaie resursele creative. Unele bătălii se câştigă prin neparticipare şi acesta nu e semn de laşitate, ci de maximă responsabilitate socială.
7. Premiul pentru politicienii care au calcat in strachini - „S-a înţeles greşit. Ne-am exprimat puţin cam holocaustic!”
Explicaţie: Se acordă politicienilor din prima linie a ţării, care au demonstrat, în repetate rânduri, că au gura slobodă şi mintea captivă în clişee.
Context. Dăncilă: Aceşti oameni cred că sunt autişti şi nu văd şi nu aud ceea ce este vizibil pentru toţi cei de bună credinţă
Iohannis: Nu putem să ne facem că suntem autişti şi că nu se discută despre ordonanţă
Alina Gorghiu: „[Timmermans] ne-a recomandat să nu ne înecăm ca ţiganul la mal, vorba românului”
Tudose: „Dacă steagul secuiesc va flutura pe instituţiile de acolo, toţi vor flutura lângă steag. Nici nu poate fi vorba de o astfel de autonomie pentru secui.”
Daea: „Porcii toţi se incinerează [...], e o muncă extraordinară, acolo este ca la Auschwitz, dom'ne”
Autor: Raul Bambu raul.bambupaginademedia.ro
Trimite un comentariu